Appeal quashed and remanded for failure to grant cure period before nullifying appeal for defective representation.

1. Prin cererea înregistrată la data de 6 septembrie 2017 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2017 reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa: să constate nulitatea absolută a protocolului de plăţi încheiat la data de 06.06.2011, a actului adiţional la protocolul de plăţi încheiat la data de 06.06.2011, înregistrat sub nr. x/05.10.2012 şi a actului adiţional nr. x la protocolul de plăţi încheiat la data de 06.06.2011, înregistrat sub nr. x/23.01.2013, ca urmare a lipsei intenţiei reclamantei de a încheia aceste convenţii, actele juridice contestate având o cauză falsă/ilicită, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii acestora; să stabilească valoarea justă a microbuzelor predate către pârâtă care au făcut obiectul celor 11 contracte de leasing reziliate, la momentul valorificării ulterioare a acestora de pârâtă către terţe persoane; precum şi să stabilească eventualele diferenţe de achitat sau de recuperat de către reclamantă, având în vedere valoarea justă stabilită la capătul doi al cererii de chemare în judecată şi valoarea rămasă de achitat conform scadenţarului anexă la cele 11 contracte de leasing reziliate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 966 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1733 din 21 martie 2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – secţia I Civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată la 30.05.2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Civilă sub nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 893 din 1 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 1202 din 15 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă a fost constatată nulitatea apelului formulat de reclamantă.

3. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate şi trimirea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reclamanta a invocat încălcarea dreptului la un proces echitabil, întrucât reclamanta nu a avut posibilitatea să depună concluzii scrise referitor la excepţia invocată de instanţa de apel, din oficiu, la termenul de judecată din 15.09.2023, când partea nu a fost reprezentată de avocat, fiindu-i cauzată o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii astfel pronunţate.

S-a arătat în acest sens că reprezentantul său convenţional a transmis în timp util o cerere de amânare motivată şi dovedită, care a fost însă respinsă de către instanţa de apel, precum şi că cererea de apel a fost însoţită de împuternicirea avocaţială seria x nr. x/08.05.2023, semnată de reprezentantul legal al societăţii, C.. De asemenea, s-a învederat că această împuternicire lipseşte de la dosarul instanţei de apel, astfel cum reiese din cuprinsul deciziei recurate.

Reclamanta a concluzionat că sunt incidente dispoziţiile art. 175 C. proc. civ. care stabilesc că actul de procedură este lovit de nulitate dacă, prin nerespectarea cerinţei legale, s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 84 din acelaşi cod, care reglementează reprezentarea convenţională a persoanelor juridice.

A învederat reclamanta că reprezentarea sa convenţională în cadrul acestui demers juridic a fost asigurată de avocat D., în temeiul contractului de asistenţă juridică seria x nr. x din 21.02.2013, precum şi că la dosar au fost depuse, pe durata procesului, mai multe împuterniciri, semnate de reprezentanţii legali care s-au succedat la conducerea societăţii.

Pentru etapa procesuală a apelului, reprezentantul convenţional indicat a fost împuternicit de către reclamantă, prin reprezentantul sau legal, C., să formuleze, să semneze motivele de apel şi să reprezinte reclamanta în faţa Curţii de Apel Bucureşti, sens în care a fost semnată împuternicirea avocaţială seria x nr. x din 08.05.2023, aceasta fiind ataşată în original motivelor de apel.

S-a conchis că, prin raportare la aceste considerente de fapt, este greşită motivarea instanţei de apel potrivit căreia apelul ar fi fost declarat de către E., prin avocat, în numele lui C., aceasta din urmă acţionând ca reprezentant legal al reclamantei, dat fiind calitatea sa de administrator.

Intimata-pârâtă F. S.A. nu a depus întâmpinare, deşi i s-a comunicat cererea de recurs formulată de reclamantă, astfel cum rezultă potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs.

Prin rezoluţia din 16 ianuarie 2024 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 27 februarie 2024, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului către părţi, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 23 aprilie 2024 s-a dispus admiterea în principiu a recursului, fiind stabilit termen de judecată la 11 iunie 2024, cu citarea părţilor.

4. Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., criticând decizia prin care a fost constatată nulitatea apelului, ca urmare a lipsei calităţii de reprezentant.

Potrivit unor prime critici, se susţine încălcarea dreptului la un proces echitabil, dat fiind că excepţia invocată, din oficiu, la termenul de judecată din 15.09.2023, a fost soluţionată în lipsa părţii, căreia i s-a respins cererea de amânare, cu consecinţa că nu a avut posibilitatea să depună concluzii asupra excepţiei, fiindu-i cauzată o vătămare în sensul dispoziţiilor art. 175 C. proc. civ.

Mai invocă recurenta-reclamantă şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 84 C. proc. civ., având în vedere că avocatul părţii a fost împuternicit de societate, prin reprezentantul sau legal, C., să formuleze, să semneze motivele de apel şi să reprezinte reclamanta în faţa Curţii de Apel Bucureşti, potrivit împuternicirii avocaţiale seria x nr. x din 08.05.2023, instanţa de apel reţinând în mod greşit că apelul a fost declarat de către mandatar E., prin avocat, în numele administratorului societăţii C..

Reţinându-se că susţinerile recurentei privesc soluţia de constatare a nulităţii apelului, ca urmare a lipsei calităţii de reprezentant, analiza recursului se va face prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., "Casarea unor hotărâri se poate cere (...) când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii."

Motivul de casare este fondat.

Se reţine că, la primul termen de judecată din 15.09.2023, părţile nefiind prezente, instanţa de apel a respins cererea de amânare a judecăţii formulată de avocatul apelantei-reclamante şi a pus în discuţie nulitatea cererii de apel potrivit art. 176 alin. (2) C. proc. civ., prin raportare la ilicitatea reprezentării apelantei-reclamante de către o persoană fizică, mandatată de administratorul societăţii.

Anterior, în cadrul procedurii prealabile, prin comunicarea emisă la 23 mai 2023, instanţa de apel a pus în vedere apelantei, sub sancţiunea anulării cererii de apel, să precizeze numele şi prenumele reprezentantului legal al intimatei şi să evalueze fiecare capăt de cerere, precum şi să achite taxa judiciară de timbru la valoare.

Prin adresa înregistrată la 8 iunie 2023 apelanta, prin avocat, nu numai că s-a conformat dispoziţiilor instanţei dar a şi depus, suplimentar, din proprie iniţiativă, certificatul constatator nr. x/29.05.2023 cu privire la datele firmei şi reprezentarea legală a societăţii apelante, precum şi procura autentificată sub nr. x din 02.06.2022, înscrisuri care au stat la baza invocării, din oficiu, a excepţiei nulităţii cererii de apel.

Or, apreciind că în cazul cererilor formulate în numele unei persoane juridice de către avocat, este necesară nu numai dovada calităţii de reprezentant convenţional, ci şi dovada privind calitatea de reprezentant legal al persoanei juridice şi, constatând că reprezentantul legal al părţii este altul decât cel indicat în cererea de apel şi care a desemnat avocatul în cauză, faţă de dispoziţiile art. 84 C. proc. civ., la termenul din 15.09.2023, instanţa de prim control judiciar a reţinut că apelul a fost formulat de o persoană fără putere de reprezentare a societăţii şi a constatat nulitatea cererii de apel potrivit art. 176 alin. (1) pct. 2 din acelaşi cod.

Înalta Curte reţine că excepţia lipsei calităţii de reprezentant este o excepţie dilatorie, aşa cum rezultă din prevederile art. 82 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce înseamnă că instanţa este obligată să înştiinţeze partea despre lipsurile constatate şi despre posibilitatea de a le remedia. Aşadar, doar dacă neregulile nu sunt înlăturate până la termenul acordat se va proceda la anularea cererii.

De altfel, prin Decizia nr. 40/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu referire la dispoziţiile art. 82 alin. (1) coroborat cu cele ale art. 84 alin. (1) C. proc. civ., s-a reţinut că, atunci când constată că în numele unei persoane juridice acţionează un reprezentant convenţional care nu are calitatea de consilier juridic sau avocat al acesteia, instanţa va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor iar, în cazul în care acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată. Astfel, s-a arătat că dispoziţiile legale sunt lipsite de echivoc sub aspectul modalităţii în care instanţele de judecată trebuie să procedeze atunci când constată lipsa calităţii de reprezentant, acestea neimplicând nicio dificultate de interpretare (paragrafele 67 şi 68).

Aşa fiind, instanţa de apel, la primul termen de judecată, avea obligaţia amânării cauzei cu scopul de a-i comunica apelantei-reclamante neconcordanţele sau neregulile constatate ca urmare a înscrisurilor depuse, astfel încât eventualele lipsuri ale cererii de apel în ceea ce priveşte calitatea reprezentantului său legal şi, implicit, a celui convenţional, să poată fi complinite.

De altfel, se reţine că, din perspectiva reprezentării convenţionale a apelantei-reclamante, potrivit art. 87 alin. (2) C. proc. civ., avocatul care a reprezentat partea pe durata întregului proces putea formula apelul, chiar fără mandat, urmând ca, în vederea susţinerii căii de atac, să fie depusă o nouă împuternicire.

Prin urmare, în cauză, se impunea ca instanţa de apel să facă verificări sub aspectul reprezentării legale şi convenţionale a apelantei-reclamante, oferindu-i părţii posibilitatea de a lămuri aspectele constatate de instanţă şi de a depune, în probaţiune, înscrisuri.

Cu toate acestea, instanţa de apel a ignorat caracterul dilatoriu al excepţiei lipsei calităţii de reprezentant, neacordând apelantei-reclamante un termen pentru comunicarea şi acoperirea deficienţelor procedurale invocate şi puse în discuţie, pentru prima dată, la singurul termen acordat în faţa instanţei de prim control judiciar.

Ca o consecinţă, ignorând prevederile art. 82 alin. (1) C. proc. civ. în raport cu care se interpretează textul art. 84 din acelaşi cod, instanţa de apel a încălcat şi dreptul la apărare al apelantei-reclamante, prin aceea că a aplicat sancţiunea nulităţii cererii de apel, ca urmare a lipsei calităţii de reprezentant.

Partea a fost lipsită astfel de posibilitatea de a complini pretinsele deficienţe legate de reprezentarea acesteia în faţa instanţei de apel şi de a formula apărări ori a propune dovezi în combaterea excepţiei nulităţii apelului invocate din oficiu, contrar dispoziţiilor art. 13 alin. (3) C. proc. civ..Vătămarea este evidentă, părţii fiindu-i, practic, negat dreptul la calea ordinară de atac.

Prin urmare, în cauză au fost încălcate normele de procedură aplicabile, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În rejudecare, instanţa de apel va comunica apelantei-reclamante neconcordanţele constatate, solicitându-i să clarifice aspectele legate de reprezentarea sa legală şi, implicit, convenţională şi să remedieze eventualele lipsuri.

Totodată, instanţa de apel va avea în vedere şi susţinerile părţii potrivit cărora la dosarul de apel a fost depusă în original împuternicirea avocaţială seria x nr. x din 08.05.2023, semnată de către administratorul C., copia acesteia aflându-se la dosarului de recurs, specimenul de semnătură aflat la dosar, precum şi restul înscrisurilor depuse în recurs cu privire la succesiunea administratorilor la conducerea societăţii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1202 din 15 septembrie 2023, pronuntate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, va casa decizia atacată, urmând a trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1202 din 15 septembrie 2023, pronuntate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2024.