Annulment of cassation appeal for non-payment of judicial stamp duty in trademark administration contract dispute

Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 18 mai 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar B.., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 661.970,65 RON, din care 598.579,67 RON reprezintă contravaloarea remuneraţiei datorate în temeiul contractului de administrare a portofoliului de mărci nr. 35/18.03.2019 şi 63.390,98 RON reprezintă penalităţi de întârziere calculate conform prevederilor art. 3 alin. (2^1) din O.G. nr. 13/2011.

La data de 27 iunie 2022 pârâta C. S.R.L. a formulat cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamantei la restituirea biletelor la ordin predate în 22.05.2021 şi 09.03.2022.

La data de 9 februarie 2023 D. S.R.L. a depus cerere de intervenţie accesorie, în interesul societăţii C. S.R.L., solicitând respingerea acţiunii.

La data de 23.03.2023 tribunalul a admis excepţia netimbrării cererii reconvenţionale, a respins ca nefondată excepţia lipsei de interes a intervenientei accesorii D. S.R.L., a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei, rămânând în pronuntare asupra cererii de chemare în judecată şi asupra cererii de intervenţie accesorie.

Prin sentinţa civilă nr. 1079 din 2 mai 2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a fost admisă cererea de chemare în judecată.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 598.579,67 RON reprezentând debit principal restant, precum şi suma de 63.390,98 RON reprezentând dobândă legală penalizatoare.

A fost anulată cererea reconvenţională formulată de pârâtă, ca netimbrată.

A fost respinsă cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta D. favoarea pârâtei, ca nefondată.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta C. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 1721/2023 din 16 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a fost respins apelul pârâtei, ca nefondat.

3. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta C. S.R.L., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de apel şi modificarea sentinţei apelate în sensul respingerii acţiunii introductive.

În motivare, s-a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 1.786 şi ale art. 1.789 C. civ. raportat la art. 1.168 C. civ., precum şi cele ale art. 1.555-1.556 C. civ. şi a încălcat dispoziţiile art. 1.272 C. civ., prin aceea că a statuat că intimatei-reclamante nu îi revine şi obligaţia de a asigura folosinţa liniştită şi utilă a mărcilor. S-a arătat că, în cauză, contractul de administrare nr. x/18.03.2019 este un contract complex, nenumit, căruia i se aplică dispoziţiile din materia obligaţiilor şi care se aseamănă cel mai mult cu contractul de locaţiune.

De asemenea, s-a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 1.270 raportat la art. 1.182 C. civ., arătându-se că instanţa de apel în mod greşit a apreciat că scadenţa obligaţiei de plată nu a fost modificată, ignorând caracterul consensual al înţelegerii de modificare a scadenţei, ca urmare a acceptării de către intimata-reclamantă a unor bilete la ordin cu altă scadenţă decât cea stabilită iniţial.

Recurenta a mai arătat că semnificaţia predării-primirii unor bilete la ordin cu o altă scadenţă rezultă din legislaţia specială aplicabilă biletului la ordin, sens în care au fost invocate dispoziţiile art. 104, art. 106 şi ale art. 36 din Legea nr. 58/1934. Totodată, au fost invocate punctele 2, 221, 225, 335 din Norma-cadru nr. 6/08.03.1994 a Băncii Naţionale a României privind comerţul făcut de societăţile bancare şi celelalte societăţi de credit cu cambii şi bilete la ordin, pe baza Legii nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1993, aprobată şi modificată prin Legea nr. 83/1994.

La data de 5 martie 2024 intimata A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, solicitând constatarea nulităţii căii de atac.

4. Înalta Curte, luând în examinare, cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu, reţine următoarele considerente:

În virtutea principiului constituţional al egalităţii persoanelor în faţa legii şi al autorităţilor, prevăzut la art. 16 din legea fundamentală, instanţa este obligată să examineze cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesual civilă.

În cauză, se constată că una dintre aceste condiţii nu este îndeplinită.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege."

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

În egală măsură, art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. prevede că cererii de recurs i se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.

În aplicarea acestor dispoziţii legale, instanţa supremă reţine că, în cauză, recursul nu a fost timbrat anticipat, precum şi că recurenta nu s-a conformat obligaţiei ce îi revenea în acest sens, deşi i s-a trasat obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 5.112,35 RON aferente recursului formulat.

Astfel, obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5.112,35 RON a fost adusă la cunoştinţa recurentei prin adresa emisă la 14 februarie 2024, comunicată la 20 februarie 2024, precum şi prin citaţia aferentă termenului de judecată din 11 iunie 2024, ambele comunicate la sediul părţii indicat în preambulul cererii de recurs.

Totodată, se reţine că partea nu a formulat, înăuntrul termenelor legale, cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau de acordare a facilităţilor la plata taxei.

În consecinţă, se impune aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., urmând a fi anulat recursul.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula ca netimbrat recursul declarat de pârâta C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1721/2023 din 16 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti –Secţia a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1721/2023 din 16 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti –Secţia a VI-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2024.