Union's appeal inadmissible; final ruling stands denying 15% hazardous-work allowance claim.

Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 25 octombrie 2021 pe rolul Tribunalului Argeş – secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2021 Sindicatul Învăţământ Preuniversitar Argeşean "Muntenia", în numele şi pentru reclamanta, membru de sindicat A., în contradictoriu cu pârâta B. Câmpulung, a solicitat obligarea pârâtei la plata sporului pentru condiţii periculoase şi vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază, începând cu data de 31.01.2018, data intrării în vigoare a H.G. nr. 34/2018, coroborat cu dispoziţiile H.G. nr. 569/2017 şi până la intervenţia unor dispoziţii contrare sau până la până la modificarea condiţiilor de muncă, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare.

Prin sentinţa civilă nr. 2727/2022 din 19 mai 2022 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă acţiunea, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei, membru de sindicat, diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite legal prin acordarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, începând cu data de 31.01.2018, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei dobânda legală penalizatoare aferentă acestor drepturi salariale restante începând cu data de 31.01.2018 şi până la data plăţii efective.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuielile de judecată de 156 RON.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta B. Câmpulung.

Prin decizia civilă nr. 6159/2023 din 27 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, cu majoritate, a fost admis apelul pârâtei, fiind schimbată sentinţa în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. Opinia separată a fost în sensul respingerii apelului ca nefondat.

3. Împotriva acestei decizii a formulat recurs Sindicatul Învăţământ Preuniversitar Argeşean "Muntenia", în numele şi pentru reclamanta membru al sindicatului, A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate, cu consecinţa admiterii acţiunii.

În esenţă, s-a arătat că raţionamentul care a stat la baza Deciziei nr. 27/2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii nu se aplică şi în cazul personalului din învăţământ şi că situaţiile juridice ale celor două categorii de personal, cea în care se încadrează reclamanta şi cea vizată prin decizia menţionată anterior, sunt diferite.

Astfel, pentru categoriile de salariaţi cărora le-a fost recunoscut anterior acest spor, cu titlu de sume compensatorii incluse în salariile brute lunare, în această situaţie aflându-se şi reclamanta, se impune ca dreptul să fie recunoscut şi pe perioada trecerii etapizate de la vechiul sistem de salarizare la cel reglementat prin Legea nr. 153/2017.

După expunerea evoluţiei în timp a actelor normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, au fost invocate hotărârea nr. 797/2019 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, învederându-se că principiul egalităţii în faţa legii trebuie respectat şi în condiţiile noii legi privind salarizarea unitară.

S-a invocat şi Decizia nr. 80/2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 6 lit. b) şi lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Concluzionând, partea a arătat că personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale indiferent de instituţie sau autoritate publică.

La data de 8 aprilie 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata B. Câmpulung, prin care s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La data de 24 aprilie 2024 a fost înregistrat răspunsul la întâmpinare formulat de recurentul Sindicatul Învăţământ Preuniversitar Argeşean "Muntenia", în numele şi pentru membrul de sindicat A..

4. Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii prezentei căi extraordinare de atac, a cărei soluţionare face de prisos examinarea pe fond, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele următoare:

Obiectul litigiului îl reprezintă obligarea pârâtei la plata sporului pentru condiţii periculoase şi vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază, în temeiul dispoziţiilor H.G. nr. 34/2018 şi ale H.G. nr. 569/2017, astfel că decizia recurată este o hotărâre dată în materia conflictelor de muncă.

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011, conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, hotărârile instanţei de fond fiind supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din acelaşi act normativ.

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind (...) conflictele de muncă şi asigurări sociale (...)". De asemenea, art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevede că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului."

În egală măsură, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevede că "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Înalta Curte aminteşte că obligaţia instanţei este de a analiza căile de atac în limitele şi în condiţiile impuse de legiuitor, cu respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.

Conform principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Respectarea principiului legalităţii este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată respectiv a materiei juridice aplicabile litigiului, Înalta Curte reţine că decizia recurată are caracter definitiv de la pronunţare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, acesta fiind suprimat în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul Sindicatul Învăţământ Preuniversitar Argeşean "Muntenia", în numele şi pentru membrul de sindicat A. împotriva deciziei civile nr. 6159/2023 din 27 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul Sindicatul Învăţământ Preuniversitar Argeşean "Muntenia", în numele şi pentru membrul de sindicat A. împotriva deciziei civile nr. 6159/2023 din 27 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2024.