Inadmissibility of appeal against appellate dismissal of action to annul arbitral award under pre-2017 CPC Article 613(3)-(4)

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea arbitrală înregistrată pe rolul Colegiului Medicilor din Ronłânia - Colegiul Farmaciştilor din România - Colegiul Medicilor Dentişti din România - Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la 13 octombrie 2015, reclamanta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE DOLJ a chemat în judecată pe pârâtul C.M.I. A., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.814,33 RON, reprezentând beneficiul nerealizat calculat până la data de achitării efective a debitului, cu titlu de diferenţe rezultate ca urmare a stabilirii incorecte a punctajului obţinut de cabinetul medical pentru condiţiile in care şi-a desfăşurat activitatea în anul 2012.

La 15 martie 2021, reclamanta a solicitat introducerea în cauză şi a B., având în vedere faptul că acest furnizor, aflat în prezent în relaţie contractuală cu C.A.S. DOLJ, a preluat la data de 01.07.2018 praxisul de medicină de familie al pârâtului. Totodată, reclamanta şi-a modificat cererea iniţială, solicitând obligarea, în solidar, a pârâţilor la plata sumei de 3.814,33 RON reprezentând punctaj aferent anului 2012 obţinut de pârât pentru condiţiile în care şi-a desfăşurat activitatea, sumă la care se vor adăuga şi dobânzi de întârziere calculate până la plata efectivă a debitului.

Prin hotărârea arbitrală nr. 33 din 28 iulie 2022, Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Colegiului Medicilor din România — Colegiul Farmaciştilor din România — Colegiul Medicilor Dentişti din România — Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, a admis în parte acţiunea şi a obligat, în solidar, pârâţii la restituirea sumei de 3.814,33 RON, reprezentând diferenţa rezultată ca urmare a stabilirii incorecte a punctajului obţinut de cabinetul medical pentru condiţiile în care şi-a desfăşurat activitatea în anul 2012, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului C.M.I. A. la plata beneficiului nerealizat calculat până la data achitării efective a debitului şi a respins ca tardiv formulată cererea de obligare a pârâţilor în solidar la plata sumelor cu titlu de dobânzi de întârziere calculate până la plata efectivă a debitului principal.

Împotriva acestei hotărâri arbitrale, CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE DOLJ a formulat acţiune în anulare, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin sentinţa civilă nr. 96 din 5 octombrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti — secţia V-a Civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE DOLJ a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi modificarea hotărârii, în sensul admiterii acţiunii anulare.

În motivare, recurenta a susţinut că instanţa a realizat o evaluare greşită, considerând că argumentele referitoare la capătul accesoriu, care vizează dobânzile şi penalităţile de întârziere, nu se încadrează în ipoteza prevăzută la art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Subliniind că, în opinia sa, aceste susţineri pot fi integrate motivului anterior menţionat, a afirmat că hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 731 din Legea nr. 500/2002; potrivit recurentei, această normă legală se aplică în mod unitar şi imperativ tuturor instituţiilor publice în cadrul cărora şi reclamanta se încadrează, conform art. 277 alin. (1) şi (2), art. 280 alin. (1) lit. a) şi art. 281 lit. b) din Legea nr. 95/2006.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimaţii nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a reţinut că hotărârea atacată nu este susceptibilă de recurs.

Raportul a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că pot depune puncte de vedere la raport; numai recurenta şi-a exprimat punctul de vedere în sensul admiterii în principiu a recursului.

Verificând, cu prioritate, chestiunea admisibilităţii căii de atac exercitate de reclamantă în cauza de faţă, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional prin art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Recursul are ca obiect sentinţa civilă nr. 96/05.10.2023, prin care Curtea de Apel Bucureşti — secţia V-a Civilă a respins acţiunea în anulare formulată de recurenta de faţă împotriva hotărârii arbitrale nr. 33 din 28 iulie 2022, a Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Colegiului Medicilor din România — Colegiul Farmaciştilor din România — Colegiul Medicilor Dentişti din România — Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Conform art. 613 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017 "Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este suspusă recursului."

Anterior acestei modificări legislative, art. 613 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. prevedea că numai hotărârea curţii de apel prin care a fost admisă acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale era supusă recursului, textul legal având următorul conţinut: "Art. 613 (3) Admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală şi: a) în cazurile prevăzute la art. 608 alin. (1) lit. a), b) şi e), va trimite cauza spre judecată instanţei competente să o soluţioneze, potrivit legii; b) în celelalte cazuri prevăzute la art. 608 alin. (1), va trimite cauza spre rejudecare tribunalului arbitral, dacă cel puţin una dintre părţi solicită expres acest lucru. În caz contrar, dacă litigiul este în stare de judecată, curtea de apel se va pronunţa în fond, în limitele convenţiei arbitrale. Dacă însă, pentru a hotărî în fond, este nevoie de noi probe, curtea se va pronunţa în fond după administrarea lor. În acest din urmă caz, curtea va pronunţa mai întâi hotărârea de anulare şi, după administrarea probelor, hotărârea asupra fondului, iar, dacă părţile au convenit expres ca litigiul să fie soluţionat de către tribunalul arbitral în echitate, curtea de apel va soluţiona cauza în echitate; (4) Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului".

Potrivit dispoziţiilor art. 27 din acelaşi Cod, hotărârile judecătoreşti sunt supuse, sub aspectul căilor de atac, motivelor şi termenelor, legii în vigoare la data la care a început procesul, în speţă relevantă fiind data depunerii cererii de arbitrare.

Cum cererea de arbitrare a fost înregistrată pe rolul Colegiului Medicilor din România - Colegiul Farmaciştilor din România - Colegiul Medicilor Dentişti din România - Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la 13 octombrie 2015, în cauză sunt incidente prevederile art. 613 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., în forma aplicabilă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2017.

Verificând sentinţa recurată sub aspectul soluţiei pronunţate - respingerea acţiunii în anulare - prin raportare la norma legală enunţată, Înalta Curte constată că aceasta nu se circumscrie ipotezei reglementate de acest text de lege, în vigoare la data introducerii cererii de arbitrare, aceasta fiind definitivă de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 din acelaşi Cod.

În atare condiţii, hotărârea atacată nu este susceptibilă de exerciţiul recursului, motiv pentru care demersul recurentei apare ca fiind inadmisibil.

Înalta Curte notează că menţionarea căii de atac din dispozitivul sentinţei recurate nu este de natură să determine în favoarea părţii interesate un drept procesual neprevăzut de legiuitor în conţinutul cadrului legislativ aplicabil cauzei. Aceasta întrucât, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În consecinţă, dând eficienţă textelor de lege enunţate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE DOLJ împotriva sentinţei civile nr. 96 din 5 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi C.M.I. A. şi B..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 mai 2024.