Cassation appeal annulled for failing to allege legal error on contractual liability in waste association agreement

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa – secţia a II-a Civilă la 30 ianuarie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. B., a chemat în judecată pe pârâta C. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, so oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 458.841,735 RON, din care suma de 420.632,075 RON, cu titlu de profit, conform art. 4 pct. 4.1/7 din contractul de asociere autentificat sub nr. x din 14 iunie 2008 la B.N.P. D. şi E.., încheiat între părţi în vederea participării la procedura de atribuire a contractului de achiziţie servicii din 13 iunie 2008, iar suma de 38.209,66 RON, cu titlu de dobândă legală, calculată conform prevederilor O.G. nr. 13/2011, până la data depunerii acţiunii, precum şi în continuare, până la data achitării debitului principal, în conformitate cu prevederile art. 1.535 C. civ., sume actualizate cu indicele ratei de inflaţie, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1380 din 7 decembrie 2021, Tribunalul Constanţa – secţia a II-a Civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea, a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1.766,50 RON, reprezentând onorariu de expertiză.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 56/2023 din 19 aprilie 2023, Curtea de Apel Constanţa — secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi a admis apelul, a schimbat în totalitate sentinţa primei instanţei, în sensul că a admis în parte acţiunea şi, în consecinţă, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 324.759,40 RON, reprezentând debit principal şi a dobânzii legale aferente acestuia, calculată conform O.G. nr. 13/2011, începând cu data scadenţei, stabilită conform art. 4 pct. 4.1.7 din contractul de asociere plus 15 zile şi până la data plăţii efective a debitului, sume ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei, la data achitării acestora. A obligat pârâta la plata către reclamantă şi a sumei de 20.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat redus aferent fondului şi a sumei de 11.100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, din care 10.000 RON, reprezentând onorariu avocat redus şi 1.100 RON, reprezentând onorariu expertiză criminalistică.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta C. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, invocând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că în apel au fost încălcate dispoziţiile art. 1.350 C. civ. privind răspunderea contractuală. Sub acest aspect, a afirmat că instanţa de prim-control judiciar nu a motivat în drept hotărârea pronunţată şi că nu a ţinut cont de toate împrejurările factuale ale speţei.

În primul rând, a arătat că instanţa de apel, deşi a apreciat că judecarea căii de atac devolutive nu trebuie avut în vedere actul adiţional nr. x din 17 ianuarie 2014 la contractul de asociere nr. x/2008 pentru motivul că acestuia îi lipseşte semnătura reprezentantului uneia dintre părţi, aceasta nu a luat în considerare nici argumentele sale referitoare la raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat F., din datele căruia rezulta că asociatului A. S.R.L. îi revenea suma de 19.093,46 RON şi că în aprilie 2014 recurenta a achitat intimatei 24.511,17 RON, cu 5.500 RON mai mult decât i se cuvenea.

De asemenea, a precizat că instanţa de prim-control judiciar în mod nefondat a stabilit că nu va ţine cont de răspunsul la obiecţiuni formulat de expertul judiciar, ci doar de raportul de expertiză contabilă efectuat, întrucât la acel moment expertul desemnat a avut acces la evidenţa contabilă reală a asocierii.

În susţinere, a arătat că prin răspunsul la obiecţiuni depus la dosar, expertul contabil desemnat de către instanţa de fond, F., a arătat că în deplasările efectuate la sediul C. S.R.L. pentru documentare, a constatat că liderul asocierii a dispus refacerea evidenţei contabile a asocierii pe perioada septembrie 2009- aprilie 2014, pornind de la deficienţele reţinute în raportul de expertiză, întocmit în luna decembrie 2015,. De asemenea, a reţinut că, faţă de noua împrejurare, în care a fost pusă la dispoziţia expertului evidenţa contabilă a asocierii refăcută cu respectarea prevederilor legale în domeniu, expertul a procedat la centralizarea datelor din documentele privind cheltuielile si veniturile aferente perioadei 1 iunie 2013-30 aprilie 2014 şi că din reanalizarea lor a rezultat că intimata a încasat în plus de la recurentă suma de 8.484,39 RON.

În al doilea rând, autoarea căii de atac, făcând trimitere la condiţiile contractului de asociere nr. x din 14 iunie 2008 şi la etapele obligatorii ale procesului tehnologic pe care deşeurile trebuiau să le parcurgă de la generator (C.N.E. Cernavodă) la colector (asocierea formată din C. S.R.L. şi A. S.R.L.) şi apoi la societatea G. S.A., a subliniat că din cele opt operaţiuni ale procesului tehnologic de colectare/eliminare a deşeurilor, doar două operaţiuni au fost suportate de către asociere, restul fiind executate cu echipamentele şi personalul angajat recurentei.

Aceasta, în condiţiile în care prin contractul de asociere se prevedea că fiecare parte va suporta 50% din costurile de executare a contractului cu C.N.E. Cernavodă, dar şi din costurile asociate.

În acest context, recurenta a afirmat că executarea contractului s-a realizat de personalul recurentei şi pe cheltuiala acesteia.

În continuare, autoarea căii de atac a prezentat demersurile iniţiate de părţi la finalizarea contractului de asociere pentru stabilirea debitelor reciproce finale, arătând actele încheiate în acest sens – actele adiţionale nr. x şi 2 la contract, protocolul nr. 111 din 3 aprilie 2023 - şi plăţile efectuate de recurentă în baza acestora, precum şi argumentele din perspectiva cărora a apreciat că în cauză nu erau îndeplinite condiţiile răspunderii contractuale.

Intimata A. S.R.L. nu a depus întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a reţinut că motivele de recurs nu pot fi circumscrisei niciuneia dintre ippotezele de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că pot depune puncte de vedere la raport; numai recurenta şi-a exprimat punctul de vedere în sensul admiterii în principiu a recursului.

Analizând chestiunea admisibilităţii în principiu a recursului prin prisma dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Potrivit articolului 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (1) şi ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu este motivat în termenul legal sau dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi Cod.

Aşadar, pentru a conduce la cenzurarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau a mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., condiţia legală fiind aceea ca dezvoltarea criticilor să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ de lege.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

În speţă, recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi vizează interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, art. 1.350 C. civ.

Analizând criticile expuse de recurentă în susţinerea motivului de recurs, Înalta Curte constată că acestea, aşa cum au fost formulate, nu pot fi integrate vreunui caz de casare de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât argumentele expuse sunt integrate elementelor de fapt şi probatorii ale cauzei, care, în raport cu art. 483 alin. (3) C. proc. civ., nu mai pot fi valorificate în această etapă procesuală.

Astfel, deşi impută instanţei de apel încălcarea prevederilor legale privind răspunderea contractuală, recurenta critică, în realitate, modalitatea în care aceasta a evaluat şi atribuit valoare probatorie actelor încheiate între părţi, raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză şi răspunsului la obiecţiuni formulat de expertul judiciar, susţinând, în esenţă, că la stabilirea situaţie de fapt au fost avute în vedere doar concluziile raportului, în măsura în care din ansamblul probator indicat în cuprinsul memoriului de recurs rezulta că debitul pretins la plată fusese achitat.

De asemenea, întreaga teză construită în susţinerea neîndeplinirii cerinţelor legale pentru angajarea răspunderii contractuale este fundamentată pe premise factuale rezultate din interpretarea dată de recurentă probatoriului cauzei.

Or, aceste aspecte sunt de netemeinicie, şi nu de nelegalitate, asupra lor putând decela numai instanţele de fond, nu şi cea de recurs al cărei control este limitat la verificarea conformităţii hotărârii atacate cu normele legale aplicabile cauzei.

Mai mult, se constată că susţinerile recurentei subsumate cazului de casare invocat au făcut obiectul verificărilor efectuate de instanţele de fond, astfel că prin reluarea lor, fără a indica în concret modalitatea corectă şi legală în care instanţa devolutivă ar fi trebuit să aplice norma de la art. 1.350 C. civ., Înalta Curte reţine că acestea au fost invocate în mod formal.

Aceeaşi concluzie se impune şi cu privire la susţinerea recurentei, potrivit căreia instanţa de apel nu a motivat în drept hotărârea pronunţată şi nu a ţinut cont de toate împrejurările factuale ale speţei, dat fiind că, deşi această critică ar putea fi subsumată cazului de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. însă, în argumentarea ei recurentul dezvoltă niciun motiv ce ar putea fi integrat acestei ipoteze.

Maniera de configurare a acestui caz de casare relevă că, în realitate, recurenta nu critică aplicarea greşită a legii, ci aplicarea legii la o situaţie de fapt pretins greşit reţinută de către instanţa de apel, care, însă, în prezentul context legislativ, nu mai poate face obiectul controlului de legalitate în recurs; examinarea recursului nu presupune, de plano, o rejudecare a cauzei, ci numai analiza punctuală a pretinselor erori de judecată care, prin modul în care sunt dezvoltate şi susţinute, fac posibilă încadrarea lor în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, în lipsa unor critici de nelegalitate sau a unor motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) din acelaşi act normativ, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele legale referitoare la motivarea acestei căi extraordinare de atac, sens în care va reţine incidenţa în cauză a sancţiunii nulităţii recursului prevăzute de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, făcând aplicarea normei legale ultim-enunţate, în temeiul art. 496 alin. (1), prin raportare la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul, cheltuielile de judecată solicitate de autoarea căii de atac rămânând în sarcina acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 56/2023 din 19 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. B..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 mai 2024.