Negative jurisdictional conflict resolved: ordinary court (Cluj-Napoca) has competence over insolvency-related contract annulment claim.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Cluj-Napoca Court (Judecătoria Cluj-Napoca), ruling in favor of that court's competence over the Tribunal of Botoșani. The underlying dispute involves plaintiffs seeking annulment/nullification of an assignment contract and its addendum, concluded during insolvency proceedings, arguing the assignment of founder-member status in a foundation was illicit under civil law and O.G. no. 26/2000, without challenging the liquidator's measures. The High Court held that, since the action did not contest measures taken by the judicial liquidator under Law no. 85/2006 but instead raised ordinary civil-law claims (illicit object under art. 1,225 Civil Code), it fell outside the exclusive competence of the insolvency judge (judecător-sindic) under art. 11 and 21 of Law no. 85/2006 and art. 120 C. proc. civ., thus remaining within the general jurisdiction of the common-law court, per art. 123 and 135 C. proc. civ.
Legislator headnote
AI generatedart. 123 C. proc. civ, art. 9 C. proc. civ, art. 21 din Legea nr. 85/2006, art. 120 C. proc. civ, art. 6 din Legea nr. 85/2006, art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006; Negative jurisdictional conflict resolved: ordinary court (Cluj-Napoca) has competence over insolvency-related contract annulment claim: The underlying dispute involves plaintiffs seeking annulment/nullification of an assignment contract and its addendum, concluded during insolvency proceedings, arguing the assignment of founder-member status in a foundation was illicit under civil law and O.G. no. 26/2000, without challenging the liquidator's measures. The High Court held that, since the action did not contest measures taken by the judicial liquidator under Law no. 85/2006 but instead raised ordinary civil-law claims (illicit object under art. 1,225 Civil Code), it fell outside the exclusive competence of the insolvency judge (judecător-sindic) under art. 11 and 21 of Law no. 85/2006 and art. 120 C. proc. civ., thus remaining within the general jurisdiction of the common-law court, per art. 123 and 135 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the court to settle the conflict of jurisdiction and rule on the competent court.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea adiţională formulată de reclamanţii A., B. şi C. în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâţii Fundaţia "D.", E. S.A, F., G., H., I. şi J., titularii acţiunii au solicitat constatarea nulităţii/anularea contractului de cesiune nr. x/04.04.2022 şi a actului adiţional nr. x/05.04.2022, încheiate între pârâta E. S.A. şi pârâta F..
Prin încheierea din 25.04.2023, pronunţată în dosarul x/2022, Judecătoria Cluj-Napoca a disjuns cererea adiţională, constituindu-se un nou dosar înregistrat pe rolul aceleiaşi instanţe sub nr. x/2023.
Prin sentinţa civilă nr. 2951/2023/25.05.2023, pronunţată în dosarul nou format, instanţa, calificând cererea adiţională ca fiind o "contestaţie a măsurilor dispuse de lichidatorul judiciar" care, potrivit art. 21 alin. (2) şi alin. (4) din Legea nr. 85/2006, se judecă de către judecătorul-sindic în a cărui circumscripţie teritorială îşi are sediul debitorul la data sesizării instanţei cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată de pârâta E. S.A. prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani - judecătorul-sindic.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani – secţia a II-a Civilă sub acelaşi număr unic, la 05.03.2024.
Prin sentinţa nr. 81 din 18 aprilie 2024, Tribunalul Botoşani – secţia a II-a Civilă a constatat necompetenţa materială a acestei instanţe şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, în temeiul art. 123 C. proc. civ. constatând ivit conflictul de competenţă, a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanţii, prin cererea adiţională formulată în dosarul x/2022 al Judecătoriei Cluj-Napoca, astfel cum a fost precizată în faţa ambelor instanţe, potrivit art. 9 C. proc. civ., nu au contestat consimţământul exprimat de lichidatorul judiciar al societăţii E. S.A. la încheierea contractului de cesiune şi nici modalitatea în care lichidatorul şi-a indeplinit atributiile în cadrul procedurii de lichidare judiciară a patrimoniului debitoarei.
În acest cadru procesual, a apreciat că cererea acestora nu poate fi calificată ca fiind o "contestaţie a măsurilor dispuse de lichidatorul judiciar", dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 85/2006, ale art. 120 şi ale art. 123 alin. (1) ultima teză C. proc. civ. nefiind aplicabile.
Mai mult, a constatat că raportat la prevederile art. 11 art. 36 din Legea 85/2006, se pot formula actiuni de drept comun împotriva debitorului, care intră în competenţa instanţelor de drept comun.
Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 din acelaşi Cod, Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru următoarele considerente:
Prin cererea adiţională disjunsă din dosarul x/2022, reclamanţii au învestit Judecătoria Cluj-Napoca cu o acţiune având ca obiect constatarea nulităţii/anularea contractului de cesiune nr. x/04.04.2022 şi a actului adiţional nr. x/05.04.2022, încheiate între pârâta E. S.A., şi pârâta F., în calitate de cedent, prin care cea din urmă pârâtă a preluat calitatea de membru fondator al D. de la prima pârâtă.
În fundamentarea demersului lor judiciar, reclamanţii au invocat caracterul ilicit al cesiunii prin raportare la prevederile O.G. nr. 26/2000, susţinând, în esenţă, că în cazul unei fundaţii, fondatorul nu este implicat activ în funcţionarea sa, după momentul înfiinţării, fondatorul sau adunarea generală a fondatorilor nu este organ de conducere al fundaţiei, ci consiliul director al acesteia, calitatea de "membru fondator" nu poate fi cedată, iar fondatorii nu au atributul legal de a modifica componenţa consiliului director al unei fundaţii.
Potrivit art. 120 C. proc. civ., cererile în materia insolvenţei sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul.
Procedura insolvenţei este o procedură specială, ce derogă de la regulile de drept comun şi are drept scop protejarea şi reîntregirea patrimoniului debitorului în ipoteza diminuării lui prin acte juridice frauduloase, precum valorificarea eficientă a activelor debitorului, în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor. În acest scop, prin art. 6 din Legea nr. 85/2006, procedurile prevăzute de această lege au fost atribuite de legiuitor în competenţa exclusivă a tribunalului, prin judecătorul-sindic.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi a lichidatorului judiciar, precum şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei.
În sintagma "procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei" se includ acele cereri şi acţiuni care decurg din măsurile dispuse în cursul procedurii insolvenţei şi vizează controlul actelor, operaţiunilor şi plăţilor efectuate de către participanţi după deschiderea procedurii.
Per a contrario, nu intră în atribuţiile judecătorului-sindic soluţionarea unor cereri ori acţiuni care nu sunt prevăzute în mod expres de Legea nr. 85/2006 şi care excedează procedurii insolvenţei, în astfel de cazuri competenţa stabilindu-se conform normelor de drept comun.
Contestaţia prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. i) din Legea 85/2006 are o reglementare proprie la art. 21 alin. (2)-(4) din Legea 85/2006 şi este îndreptată împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.
Or, în speţă, raportat la obiectul cauzei şi la motivele care au stat la baza promovării acţiunii iniţiate, astfel cum au fost precizate de reclamanţi în faţa ambelor instanţe declarate deopotrivă necompetente, respectiv incidenţa ipotezei de la art. 1.225 C. civ. privind caracterul ilicit al obiectului cesiunii, prin raportare la cele ale O.G. nr. 26/2000 în ceea ce priveşte posibilitatea transmiterii calităţii de membru fondator şi modificării componenţei consiliului director şi a scopului unei fundaţii, fără a se ataca expres sau implicit măsura lichidatorului judiciar dispusă în acest sens şi fără a se invoca motive de nulitate fundamentate pe încălcarea prevederilor legii insolvenţei, acţiunea are natura unui litigiu de drept comun.
Într-adevăr, încheierea actului de cesiune, a cărui nulitate se solicită, a fost dispusă de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii insolvenţei debitoarei E. S.A., astfel cum rezultă din raportul de activitate a lichidatorului judiciar al acestuia, publicat în BPI nr. 4785/17.03.2022, cesiunea putând fi inclusă în categoria măsurilor prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. i) din Legea 85/2006, însă această împrejurare nu este de natură a atrage competenţa judecătorului-sindic în judecarea pricinii, dispoziţiile legii speciale în materia insolvenţei nefiind aplicabile.
Aceasta, în condiţiile în care, prin cererea formulată, reclamanţii nu au contestat măsurile întreprinse de lichidatorul judiciar al pârâtei sus-menţionate, ci au solicitat constatarea nulităţii absolute/anularea actelor aferente cesiunii contestate prin raportare la normele de drept civil şi la actul normativ privind asociaţiile şi fundaţiile, fără nicio referire la prevederile Legii nr. 85/2006.
Prin urmare, constatând că litigiul de faţă nu priveşte o acţiune dată de lege în competenţa exclusivă a judecătorului-sindic învestit cu dosarul de faliment al debitoarei E. S.A., Înalta Curte, făcând aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., cu repectarea principiului disponibilităţii, va stabili, în acord cu art. 123 alin. (1) din acelaşi Cod, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 mai 2024.