Labor dispute jurisdiction: Irrevocability of claimant's choice among alternative territorial venues for employment claims

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa – secţia Civilă la 29.05.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii CN LOTERIA ROMÂNĂ S.A. (CNLR) şi B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâţii la plata către reclamantă a drepturilor salariate aferente perioadei iunie- iulie 2020, după reînceperea activităţii sistate pe situaţie de urgenţă şi până la desfacerea ilegală şi abuzivă a contractului colectiv de muncă, a dreptului privind decontarea transportului pe distanta localitatea de domiciliu, Feteşti şi locul de muncă, Călăraşi, conform aceluiaşi contract, să constate situaţia de discriminare în care s-a aflat în raport cu ceilalţi salariaţi aflaţi în situaţii similare şi care au beneficiat de aceste drepturi, să oblige pârâţii la plata daunelor morale şi patrimoniale, în cuantum de 500.000 euro, pentru încălcarea drepturilor prevăzute în Codul Muncii şi de contractul colectiv de muncă aplicabil.

Prin sentinţa civilă nr. 864/F/11.10.2023, Tribunalul Ialomiţa – secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoariale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

În motivare, a reţinut că, prin cererea introductivă, reclamanta a precizat că are reşedinţa în Constanţa, str. x, jud. Constanţa, adresă indicată pentru corespondenţa cu instanţa. De asemena, a statuat că noţiunea de domiciliu, în cazul în care reclamantul este salariat, trebuie interpretată în sensul că aceasta nu se referă doar la locuinţa statornică şi principală a acestuia, ci şi la locul unde poate fi găsit pentru comunicarea actelor de procedură. Prin urmare, a considerat că atunci când reclamantul salariat dispune atât de reşedinţă, cât şi de domiciliu, el are un drept de opţiune între instanţa competentă material de la domiciliul său şi cea competentă de la reşedinţa sa, potrivit art. 116 C. proc. civ.

Cum reclamanta a ales să sesizeze instanţa aflată în circumscripţia reşedinţei, a apreciat că Tribunalului Constanţa îi revine competenţa de soluţionare a litigiului.

Cauza a fost înregistrată la 31.10.2023, sub acelaşi număr unic, pe rolul Tribunalului Constanţa – secţia I Civilă, care, prin sentinţa civilă nr. 1326/19.04.2024, şi-a declinat competenţa de soluţionare a procesului în favoarea Tribunalului Ialomiţa.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, faţă de natura litigiului dedus judecăţii, competenţa în cauză se determină potrivit art. 269 din Codul Muncii, reclamanta având alegerea, potrivit art. 116 C. proc. civ., între instanţa de la domiciliul său şi instanţa în a cărei circumscripţie reclamanta îşi are domiciliul,

Cum potrivit cererii introductive şi rezultatelor interogării realizate în baza de date D.E.P.A.B.D., reclamanta are reşedinţa în Constanţa, jud. Constanţa, iar domiciliul în Municipiul Feteşti, str. x, jud. Ialomiţa, iar aceasta a ales să sesizeze Tribunalul Ialomiţa, a apreciat că această din urmă instanţă a devenit competentă să judece cauza.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii, reţine următoarele:

Instanţa a fost învestită cu o acţiune în materia litigiilor de muncă, cauza având ca obiect plata unor drepturi salariale.

Potrivit art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, în forma aplicabilă la data iniţierii procesului, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

Aşadar, în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competenţa teritorială este alternativă, dând posibilitatea reclamantului de a alege dintre instanţele deopotrivă competente, respectiv cea de la locul unde îşi are domiciliul sau sediul, cea de la locul de muncă sau cea de la locul unde îşi are reşedinţa.

Este de subliniat că, în cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei aparţine reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ., iar, o dată învestită una dintre instanţele competente teritorial, opţiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii se stabileşte în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective.

Înscrisurile de la dosar relevă că la data declanşării procesului, titulara acţiunii avea domiciliul în circumscripţia Tribunalului Constanţa, iar reşedinţa în circumscripţia Tribunalului Ialomiţa.

Reclamanta şi-a manifestat opţiunea de a învesti tribunalul de la locul unde aceasta îşi are reşedinţa.

Aşa fiind, instanţa supremă constată că sesizarea primei instanţe s-a efectuat cu respectarea art. 269 din Codul Muncii, Tribunalului Ialomiţa revenindu-i competenţa de judecare a cauzei.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Ialomiţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 mai 2024.