Commercial registration deregistration review: peremption of recourse due to six-month procedural inactivity

Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 209/2021 din 22 noiembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Dolj – secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2021, s-au respins excepţiile invocate prin întâmpinare şi s-a respins ca nefondată plângerea formulată de reclamanta A.J.F.P. Dolj, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. şi intimatul O.N.R.C.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, solicitând modificarea sentinţei primei instanţe, în sensul respingerii cererii de radiere.

Prin decizia nr. 209 din 7 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2021, apelul a fost admis, a fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă plângerea, a fost anulată rezoluţia nr. 11694 din 15 iunie 2021, emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj şi a fost înlăturată menţiunea referitoare la radierea din evidenţele ORC.

Prin cererea înregistrată pe rolul aceleiaşi curţi de apel sub nr. x/2022, A. S.R.L. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ., revizuirea deciziei sus-menţionate.

Prin decizia nr. 310/2022 din 7 iunie 2022, Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă a respins cererea de revizuire.

Împotriva acestei hotărâri, A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casare acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. Referitor la cererea de revizuire fundamentată pe motivul de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat anularea deciziei atacate şi trimiterea cauzei instanţei competente.

În susţinere, autoarea căii de atac a arătat că, deşi prin notele scrise depuse la 7 iunie 2022 a solicitat disjungerea cererii care viza încălcarea autorităţii de lucru judecat şi trimiterea acesteia spre competentă soluţionare instanţei supreme, curtea de apel a omis să se pronunţe acesteia.

Potrivit recurentei, competenţa în judecata acestei cereri de revizuire aparţinea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 510 C. proc. civ.

De asemenea, a afirmat că instanţa învestită cu cererea sa nu a analizat acest motiv de revizuire, susţinând nemotivat că argumentele prezentate nu se încadrează în ipoteza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Subsecvent acestei critici, recurenta a expus motivele din perspectiva cărora a apreciat că, în speţă, erau incidente prevederile legale sus-menţionate.

Referitor la cazul de revizuire prevăzut art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurenta a afirmat că nici acesta nu a fost analizat de către curtea de apel, în justificarea soluţiei date prezentându-se numai chestiuni teoretice şi considerentele instanţei care a pronunţat hotărârea supusă revizuirii, fără a se avea în vedere şi susţinerile sale.

Astfel, a apreciat că motivarea deciziei recurate este străină de natura pricinii, fiind dată cu încălcarea normelor ce vizează revizuirea, precum şi dreptul la un proces echitabil.

În drept, recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

La termenul din 24 noiembrie 2022, faţă de lipsa părţilor legal citate şi de împrejurarea că în cauză nu a fost solicitată judecata cauzei în lipsă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 23 mai 2023 recurenta a formulat cerere de redeschidere a judecăţii.

Prin încheierea din 2 noiembrie 2023, având în vedere că, deşi legal citate pentru acest termen, părţile nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii şi nici au solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanţa de recurs a menţinut măsura suspendării.

La 29 aprilie 2024, recurenta a formulat o nouă cerere de repune pe rol, care, la termenul de astăzi, a fost admisă pentru considerentele expuse în partea introductivă a acestei decizii, judecata pricinii fiind reluată.

Tot la termenul de astăzi, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia perimării recursului, asupra căreia, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. prevăd perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi a oricărei alte cereri de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

În accepţiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancţiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancţiune procedurală, cât şi de act de desistare de la judecarea procesului.

Reglementată pentru a asigura soluţionarea cauzei cu celeritate, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, dar şi pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părţilor din proces, perimarea operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condiţiilor instituite de textul de lege enunţat, respectiv rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă de 6 luni şi vina părţii, astfel că potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ., aceasta poate fi constatată şi din oficiu de către instanţă.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că ultimul act de procedură îndeplinit în cauză a fost la 24 noiembrie 2022, când judecata recursului a fost suspendată pentru lipsa părţilor, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi că de la această dată părţile nu au mai efectuat niciun act de procedură, fiind, astfel, în culpă procesuală.

În aceste condiţii, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, termenul de perimare împlinindu-se la 24 mai 2023, fără ca în această perioadă să intervină un motiv de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417 şi art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte va reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 416 alin. (1) din acelaşi Cod.

Formularea cererii de redeschidere a judecăţii procesului la 23 mai 2023 nu este de natură să înlăture sancţiunea perimării, întrucât, în lipsa diligenţei din partea părţilor în continuarea procesului, potrivit art. 223 alin. (3) C. proc. civ., aceasta nu a avut funcţia urmărită de recurentă, de reluare a judecăţii.

De aceea, dând eficienţă dispoziţiilor art. 416 alin. (1) şi (2) şi ale art. 420 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 310/2022 din 7 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele O.N.R.C. Dolj şi A.J.F.P. Dolj.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 mai 2024.