Moral damages for electricity interruption: inadmissible revision for violating negative res judicata and untimely discovery of contract

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 5 iunie 2018 pe rolul Tribunalului Gorj – secţia a II-a Civilă, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamant a sumei de 325.000 euro, reprezentând daune morale, ca urmare a întreruperii abuzive a energiei electrice trifazice (380 volţi) la atelierul electric, în perioada 14 iunie 2015 - 1 ianuarie 2016.

Prin încheierea din 24 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Gorj – secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus conexarea cauzei la dosarul nr. x/2018.

Prin sentinţa nr. 8 din 15 ianuarie 2020, pronunţată de Tribunalul Gorj – secţia a II-a Civilă au fost respinse excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocate de pârâtă. A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, fiind obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta B. S.A. a formulat apel.

Prin decizia nr. 308/2020 din 15 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă a fost admis apelul pârâtei, a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat şi a fost respinsă acţiunea. De asemenea, a fost obligat intimatul la plata către reclamantă a sumei de 553 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii reclamantul A. a formulat recurs.

Prin decizia nr. 2730 din 15 decembrie 20210, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a admis recursul, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

În rejudecare dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2018*.

Prin decizia nr. 616/2022 din 15 decembrie 2022, Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat, sub forma prezumţiei de lucru judecat, fiind respinsă acţiunea.

Împotriva acestei decizii şi a încheierii de amânare a pronunţării din 8 decembrie 2022, reclamantul A. a formulat recurs, care, prin decizia nr. 2340 din 14 noiembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, a fost respins ca nefondat.

La 8 decembrie 2023, A. a formulat, împotriva deciziei instanţei supreme, cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând anularea acesteia.

În susţinere, după prezentarea situaţiei de fapt, a motivelor care au stat la baza procesului ce a format obiectul dosarului nr. x/2018 şi a etapelor procesuale ale litigiului, cu referire la unele considerente de ordin teoretic privind efectele autorităţii de lucru judecat, revizuentul a arătat, în esenţă, că hotărârea atacată contravine deciziei nr. 265 din 9 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, prin care s-au menţinut hotărârile instanţelor de fond prin care au fost acordate despăgubiri morale revizuentului din cauză.

A mai arătat că intimata nu era în drept să opună cu titlu de autoritate de lucru judecat hotărârile pronunţate în dosarele nr. x/2014, y/2015 şi 2852/95/2016, având în vedere că acestea au fost date în soluţionarea unor excepţii procesuale, şi nu ca urmare a unor dezlegări pe fondul cauzei.

La 19 martie 2024, revizuentul prin notele de şedinţă depuse, a invocat şi incidenţa ipotezei de la art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., justificat de faptul că ulterior pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită au fost descoperite înscrisuri noi, reţinute de partea potrivnică.

Astfel, a afirmat că în dosarul nr. x/2022, la 5 martie 2024, intimata a depus contractul de furnizare a energiei electrice nr. x din 18 februarie 2013 încheiat de aceasta cu C., pe care, în temeiul art. 304 C. proc. civ., înţelege să îl denunţe ca fals pentru motivele indicate în cuprinsul notelor de şedinţă.

La 3 ianuarie 2024, respectiv 27 martie 2024, intimata a formulat întâmpinare la cererea de revizuire, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea condiţiilor legale prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., înscrisul pretins nou descoperit regăsindu-se în dosarul în care a fost pronunţată hotărârea supusă revizuirii.

Revizuentul a depus răspuns la întâmpinare la 26 ianuarie 2024.

Luând în analiză, cu prioritate, cererea de revizuire prin prisma excepţiei inadmisibilităţii invocate de către intimată, prin raportare la dispoziţiile art. 509 - art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prezentul demers judiciar este fundamentat pe motivele de revizuire reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În prealabil, cu privire la prima ipoteză, faţă de argumentele expuse în susţinerea ei, Înalta Curte constată că acestea privesc, în esenţă, condiţiile legale pentru exercitarea acestei căii de atac din perspectiva momentului în care înscrisul pretins a fi nou descoperit putea fi valorificat de către autorul căii de atac în cadrul litigiului, motiv pentru care o califică ca fiind excepţia tardivităţii, urmând a fi analizată în cele succed în aceste limite.

Astfel, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 5 din acelaşi act normativ, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă, în caz contrar, fiind incidente dispoziţiile art. 185 din acelaşi cod, respectiv decăderea părţii din exercitarea dreptului.

În speţă, în acord cu intimata, înscrisul nou doveditor care justifică promovarea revizuirii de faţă se regăseşte la dosarul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se solicită, acesta fiind depusă de intimata din cauză în primul ciclu procesual în faţa Tribunalului Gorj – secţia a II-a Ciivlă la 29 iunie 2018, înscrisul aflându-se la dosarul acestei instanţe.

Hotărârea atacată a fost pronunţată la 14 noiembrie 2023.

În consecinţă, demersul iniţiat de revizuent pentru valorificarea înscrisului în proces apare ca fiind tardivă, acesta fiind promovat cu încălcarea prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Aşa fiind, dând eficienţă normelor legale evocate, Înalta Curte, va respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din acelaşi Cod, ca tardivă.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de revizuire, se reţine că reglementarea art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care se poate anula o hotărâre a instanţei, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

Accesul părţii la acest remediu procesual este subordonat îndeplinirii cumulative a mai multor condiţii; pe de o parte, trebuie să existe hotărâri judecătoreşti definitive contradictorii, pronunţate în aceeaşi pricină, dar în dosare diferite, adică să fi existat triplă identitate de elemente – părţi, obiect şi cauză –, cererea de revizuire să se îndrepte împotriva celei de-a doua hotărâri, pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat a celei dintâi, iar excepţia care asigură respectarea acesteia, fie să nu fi fost ridicată în al doilea proces, fie să nu fi fost soluţionată.

Totodată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevedea că revizuirea unei hotărâri definitive poate fi solicitată dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre (...)".

Abia ulterior modificării aduse art. 513 alin. (4) C. proc. civ., prin Legea nr. 310/2018, care s-a inserat posibilitatea ca instanţa de revizuire să anuleze cea din urmă hotărâre şi să trimită cauza spre rejudecare, a fost creat cadrul legal pentru ipoteza de revizuire ce vizează încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

În consecinţă, în litigiile pornite anterior modificării normelor procedurale prin Legea nr. 310/2018, cum este şi cazul de faţă - în considerarea datei începerii procesului şi a dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ. -, retractarea unei hotărâri judecătoreşti în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se poate obţine numai pentru încălcarea efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, nu şi a celui pozitiv.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu îngăduie ca unul şi acelaşi litigiu să fie judecat de două ori. În acest sens, dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, prevăd că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Pe calea revizuirii, autorul căii de atac a invocat incidenţa ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 265 din 9 februarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă.

Decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată în dosarul nr. x/2018, proces iniţiat pe rolul instanţelor judecătoreşti la 5 iunie 2018.

Prin urmare, în raport cu prevederile art. 25 şi art. 27 C. proc. civ., cererii de revizuire îi sunt aplicabile normele C. proc. civ., în forma anterioară modificării acestora prin Legea nr. 310/2018.

Aşa fiind, cum în raport cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., incidente pentru considerentele ce preced, revizuentul nu poate invoca, ca temei al promovării căii extraordinare de atac, autoritatea de lucru judecat în manifestarea efectului ei pozitiv, ci numai prin prisma efectului negativ, cererea de revizuire de faţă este inadmisibilă.

Aceeaşi soluţie se impune, de altfel, şi din perspectiva examinării prin hotărârea atacată a autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 265 din 9 februarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă în cuprinsul căreia instanţa de recurs a statuat asupra modului în care autoritatea de lucru judecat a hotărârii amintite a fost respectată, împrejurare care demonstrează că autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri a fost avută în vedere în al doilea litigiu.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

Aşa fiind, Înalta Curte, pentru toate raţiunile înfăţişate, în temeiul art. 513 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi Cod, analiza celorlalte condiţii de admisibilitate şi a cererilor formulate de revizuent neimpunându-se.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2340 din 14 noiembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva aceleiaşi decizii, întemeiată pe dispoziţiile pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Definitivă, în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererii de revizuire ca tardivă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, cu privire la dispoziţia de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 mai 2024.