Improper suspension of proceedings for mutual absence despite prior written request for trial in absence

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa – secţia I Civilă la 31 august 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII DÂMBOVIŢA, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de revizuire a deciziilor de pensie.

Prin sentinţa civilă nr. 890 din 1 aprilie 2021, Tribunalul Dâmboviţa – secţia I Civilă a respins acţiunea.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel, care, prin încheierea din 21 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă, a fost suspendat, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin notele scrise depuse la 23 noiembrie 2023, reclamanta a contestat măsura suspendării, sens în care instanţa de apel a procedat la calificarea acestora ca fiind cerere de recurs împotriva încheierii de suspendare şi a dispus înaintarea acesteia instanţei supreme în vederea soluţionării căii de atac declarate.

Motivându-şi recursul, recurenta a arătat, în esenţă, că măsura suspendării în cauză s-a dispus în mod greşit, având în vedere că prin notele scrise depuse anterior termenului de judecată din 21 octombrie 2021 aceasta a solicitat judecata procesului şi în lipsa sa.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de recus invocate, în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte reţine următoarele:

În prealabil, faţă de dezvoltarea criticilor formulate de recurentă, constată că acestea se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Chestiunea litigioasă dedusă judecăţii în recurs vizează măsura suspendării judecăţii cauzei dispusă de instanţa de apel, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Textul de lege privitor la suspendarea voluntară, determinată de lipsa părţilor are caracter imperativ, iar nu facultativ sens în care, dacă niciuna dintre părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii şi nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, obligă instanţa de judecată să dispună suspendarea judecăţii acestei.

Scopul acestei măsuri este de a sancţiona conduita procesuală a părţilor, constând în nepreocuparea efectivă pentru derularea cursului procesului.

În speţă, din verificările efectuate în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Târgu Mureş, format electronic, se constată că prin notele scrise transmise la dosar prin e-mail la 7 octombrie 2021, recurenta a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa sa.

La apelul făcut în şedinţa publică din 21 octombrie 2021, curtea de apel a constatat că niciuna dintre părţile legal citate nu s-a înfăţişat în instanţă şi, apreciind că acestea nu au solicitat judecata în lipsă, a dat eficienţă art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dispunând măsura suspendării.

Această măsură a ignorat însă poziţia procesuală a recurentei privind judecata cauzei în lipsă, faţă de care instanţa era obligată să păşească la judecată, neputând dispune suspendarea din oficiu a soluţionării apelului, de vreme ce în sarcina recurentei nu se putea reţine vreo lipsă de diligenţă în continuarea procesului, pentru a fi aplicată sancţiunea prevăzută de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin urmare, în mod nelegal, curtea de apel a suspendat judecata apelului pentru lipsa nejustificată a părţilor, condiţiile impuse de textul de lege anterior menţionat nefiind întrunite.

În concluzie, constatând că, în cauză, aplicarea dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. s-a realizat în mod greşit, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi act normativ şi că vătămarea pricinuită astfel părţii nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea încheierii, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea şi va trimite cauza curţii de apel pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 21 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I Civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza curţii de apel pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 mai 2024.