Competence conflict over material jurisdiction in administrative contract litigation and binding effect of second-instance section specialization

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 04.05.2021 pe rolul Judecătoriei Oneşti, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate a judeţului Bacău (în continuare, "C.A.S. Bacău") a chemat în judecată pe pârâta CMI A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.725,63 RON, a dobânzilor şi a penalităţilor de întârziere stabilite prin raportul de control nr. x/20.10.2020 al corpului de control din cadrul C.A.S. Bacău.

Prin sentinţa civilă nr. 249/22.02.2022, Judecătoria Oneşti a admis cererea şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.725,63 RON, dobânzile şi penalităţile de întârziere stabilite prin raportul de control nr. x/20.10.2020 de corpul de control din cadrul C.A.S. Bacău.

Împotriva acestei sentinţe, CMI A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 604/18.10.2022, pronunţată de Tribunalul Bacău – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal.

Împotriva acestei decizii, CMI A. a declarat recurs, care a fost înaintat Curţii de Apel Bacău – secţia I Civilă.

La termenul din 12.06.2023, instanţa de recurs a amânat cauza, stabilind în sarcina recurentei obligaţia de a depune la dosar contractul din care rezultă litigiul părţilor, necesar pentru a statua asupra competenţei şi căii de atac.

Prin încheierea din 18.09.2023, curtea de apel a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 242 C. proc. civ. ulterior pronunţării încheierii, la dosar a fost depus contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală primară nr. x/21.07.2016.

Prin încheierea din 11.12.2023, Curtea de Apel Bacău – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a aceleiaşi instanţe.

Pentru a dispune astfel, a reţinut că litigiul derivă dintr-un contract administrativ şi revine în competenţa secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal potrivit deciziei nr. 29/III/A/31.01.2023 a preşedintelui Curţii de Apel Bacău.

La rândul său, prin încheierea din 16.04.2024, Curtea de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale, a constatat ivit conflictul de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea incidentului procedural.

Pentru a dispune astfel, a reţinut că excepţia a fost ridicată la al treilea termen de judecată de prima instanţă sesizată care, prin neinvocarea necompetenţei materiale procesuale la primul termen de judecată, a devenit competentă pentru soluţionarea recursului; a evidenţiat că lipsa contractului la termenul din 12.06.2023 este lipsită de relevanţă, câtă vreme la termenul din 11.12.2023 statuarea asupra competenţei s-a făcut deopotrivă în lipsa actului juridic.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Statuările divergente ale instanţelor aflate în conflict privesc competenţa materială procesuală, a cărei încălcare constituie necompetenţă de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Tranşarea conflictului de competenţă presupune, în primul rând, verificarea respectării de către prima instanţă de recurs sesizată a condiţiilor şi termenelor de invocare a excepţiei de necompetenţă materială procesuală.

Prorogarea termenului de verificare a competenţei – definit de art. 131 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind primul termen la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii – este reglementată de alin. (2) al prevederii legale şi permite acordarea, în mod excepţional, a unui singur termen, în scopul obţinerii unor lămuriri ori administrării unor probe suplimentare pentru stabilirea competenţei.

În acest caz, excepţia de necompetenţă poate fi ridicată cel mai târziu la termenul acordat potrivit art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

Instanţa supremă constată că, în cauză, termenul acordat în temeiul art. 131 alin. (2) C. proc. civ. este cel din 11.12.2023, întrucât la termenul din 18.09.2023, judecata recursului a fost suspendată, în temeiul art. 242 C. proc. civ.

Aşa fiind, condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă materială procesuală reglementate de art. 130 alin. (2) raportat la art. 131 alin. (2) C. proc. civ. au fost respectate de instanţa de recurs iniţial sesizată, care, la primul termen la care părţile au fost legal citate şi au putut pune concluzii, a dispus suplimentarea probatoriului în vederea stabilirii competenţei şi a invocat excepţia la termenul acordat în acest scop.

Subsecvent, se impune a fi verificată aplicarea normelor de competenţă propriu-zise, context în care trebuie subliniat că în primă instanţă, litigiul a fost soluţionat de Judecătoria Oneşti, iar apelul, de Tribunalul Bacău – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal.

Prin decizia nr. 4/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, în interesul legii, că stabilirea competenţei materiale procesuale a instanţei de control judiciar se va determina cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac sau în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).

Considerentele acestei decizii au examinat, aşadar, două ipoteze, în funcţie de existenţa sau, dimpotrivă, inexistenţa unei specializări a primei instanţe (secţie, complet).

Astfel, atunci când instanţa de control judiciar este învestită cu judecarea unei căi de atac promovate împotriva hotărârii unei instanţe în cadrul căreia funcţionează formaţiuni specializate, aceasta se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac.

Dacă însă prima instanţă nu este structurată în formaţiuni specializate, competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar, care funcţionează cu structuri specializate, se va determina cu luarea în considerare a obiectului şi naturii pricinii, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond.

În speţă, deşi prima instanţă nu este structurată în formaţiuni specializate, la nivelul celei de-a doua instanţe există o secţie mixtă, specializată în judecarea litigiilor cu profesionişti şi a celor de contencios administrativ şi fiscal; aceasta din urmă, respectiv secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a Tribunalului Bacău, a judecat apelul.

Ca atare, la acel moment s-au definitivat verificările asupra competenţei materiale procesuale, iar rezultatul lor se va opune inclusiv instanţei de recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 mai 2024.