Annulment challenge rejected for misconstruing legal assessment as material error; costs awarded to company.

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea formulată în cadrul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Galaţi – secţia a II-a Civilă, A. a solicitat să i se acorde ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru de 568,96 RON, stabilită în sarcina sa pentru soluţionarea cererii de intervenţie.

Prin încheierea din 10.02.2022, Tribunalul Galaţi – secţia a II-a Civilă a respins ca nefondată cererea.

Împotriva acestei încheieri, A. a formulat o cerere de revizuire, înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Curţii de Apel Galaţi – secţia a II-a Civilă, cerere care, prin decizia civilă nr. 118/15.06.2022, a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs.

Prin întâmpinarea depusă în respectiva etapă procesuală, B. S.A. a invocat excepţia lipsei de interes; tot în cursul judecării recursului, la 16.11.2022, recurentul a formulat cerere de renunţare la judecată, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2129/25.10.2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a admis excepţia lipsei de interes, a respins cererea de renunţare şi recursul declarat şi a obligat recurentul-revizuent la plata către intimata B. S.A. a sumei de 2.340,20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A. a formulat contestaţie în anulare împotriva acestei decizii, înregistrată sub nr. x/2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă.

În motivare, a susţinut că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale şi că, respingând recursul, instanţa a omis să cerceteze unul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; a invocat, astfel, dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ.

Din perspectiva primului caz de anulare, a arătat că instanţa de recurs nu a observat că încheierea din 10.02.2022 este o încheiere interlocutorie, iar interesul său este născut şi actual, câtă vreme această hotărâre este menţinută prin respingerea cererii de reexaminare cu care a atacat-o.

Din perspectiva celui de-al doilea caz de anulare, autorul căii de atac a arătat că instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra motivelor de recurs expuse la pct. 1 şi 2 ale memoriului, care se impuneau examinate cu prioritate faţă de excepţia lipsei de interes, invocată de intimată.

Prin întâmpinarea înregistrată la 15.02.2024, B. S.A. a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin cererea înregistrată la 21.03.2024, contestatorul a formulat cerere de achiesare la decizia instanţei de recurs, la care a renunţat în şedinţa din 27.03.2024, când a formulat o cerere de renunţare la judecata cererii de acordare a ajutorului public judiciar formulată în dosarul nr. x/2018, respinsă prin încheierea de la acelaşi termen.

La 30.04.2024, contestatorul a formulat o cerere de renunţare la dreptul pretins, respinsă potrivit considerentelor din practicaua prezentei decizii.

Analizând contestaţia în anulare prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

În argumentarea cazului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatorul susţine, în esenţă, că neobservarea de către instanţa de recurs a caracterului interlocutoriu al încheierii din 10.02.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul Galaţi – secţia a II-a Civilă, împotriva căreia a formulat cererea de revizuire, constituie o eroare materială evidentă care a influenţat în mod decisiv soluţia pronunţată.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Norma legală evocată reglementează contestaţia în anulare specială deschisă împotriva hotărârii instanţei de recurs afectate de o eroare materială, sintagmă care desemnează greşeli cu caracter procedural, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, produse prin omisiunea sau confundarea unor elemente ori date materiale importante existente la dosarul cauzei la momentul pronunţării hotărârii.

Motivul analizat nu poate viza însă aspecte ce ţin de judecata în fond a cauzei, constând în aprecierea probelor administrate sau interpretarea ori aplicarea pretins greşită a unor dispoziţii legale, deoarece astfel de aspecte se pot circumscrie, eventual, unor erori de judecată, care nu pot fi subsumate celor materiale, specifice contestaţiei în anulare speciale.

Pornind de la aceste consideraţii, Înalta Curte reţine că în hotărârea atacată cu contestaţie în anulare s-a reţinut că recursul actualului contestator priveşte decizia civilă nr. 118/15.06.2022, prin care Curtea de Apel Galaţi – secţia a II-a Civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire pe care o formulase împotriva încheierii din 10.02.2022, prin care, în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Galaţi – secţia a II-a Civilă a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar privind taxa de timbru aferentă cererii de intervenţie depusă de aceeaşi parte în apel.

Respingerea căii de atac a fost determinată de concluzia instanţei că interesul promovării cererii de recurs şi a cererii de renunţare nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, în sensul că nu este actual, întrucât recurentul nu poate justifica un folos practic, câtă vreme instanţa de apel a finalizat deja judecata în dosarul în care s-a pronunţat încheierea din 10.02.2022, a cărei anulare se urmărea.

Aşadar, admiterea excepţiei lipsei de interes nu constituie o eroare materială în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., deoarece nu are la bază omiterea sau confundarea unor elemente ori date materiale importante, existente la dosar la data pronunţării hotărârii atacate, ci este consecinţa aplicării art. 32 alin. (1) lit. d) şi ale art. 458 C. proc. civ., aspect ce demonstrează că instanţa a făcut un act de judecată, nesupus cenzurii în cadrul contestaţiei în anulare.

Prin urmare, nu este incident cazul de anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Circumscris art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatorul a susţinut că instanţa nu a examinat motivele de casare invocate la pct. 1 şi 2 din cererea de recurs, care, în opinia sa, ar fi trebuit analizate cu întâietate faţă de excepţia lipsei de interes ridicată de intimata B. S.A.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Contestaţia în anulare poate fi admisă pe acest temei numai dacă instanţa de recurs a omis să analizeze un motiv de casare dintre cele prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi cu care a fost învestită în termenul legal; poate fi atacată astfel o hotărâre prin care calea extraordinară de atac a fost respinsă ca urmare a analizei pe fond şi nu pe baza unei excepţii procesuale, întrucât numai această ipoteză este compatibilă cu analizarea incompletă a motivelor de casare.

O atare situaţie nu este incidentă în cauză, unde neexaminarea motivelor de recurs nu a fost involuntară, ci deliberată şi justificată prin aplicarea art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 şi art. 499 C. proc. civ.

Astfel, de vreme ce instanţa de recurs a decis să examineze prioritar excepţia de fond a lipsei de interes, analiza motivelor de casare a devenit inutilă, astfel încât aceasta nu s-a mai realizat şi, deci, nu s-a regăsit în cuprinsul deciziei recurate.

În consecinţă, nu este fondat nici cazul de anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente cazurile de anulare invocate, Înalta Curte, în temeiul art. 508 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. şi, în baza art. 452 şi 453 C. proc. civ., reţinând culpa sa procesuală, îl va obliga la plata către intimata B. S.A. a sumei de 2.364,05 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2129/25.10.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă.

Obligă contestatorul la plata către intimata B. S.A. a sumei de 2.364,05 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 mai 2024.