Suspension of civil proceedings pending criminal investigation: scope of Art. 413(1)(2) CPC for in rem proceedings and decisive impact on civil outcome
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the Court of Appeal's decision to suspend the civil proceedings. The dispute involved a labor claim where an employee sued a company for unpaid wages and per diems, which the company contested based on alleged payment documents; the court of appeal suspended the civil case pending the outcome of a criminal investigation into private document forgery and embezzlement, prompting the company to challenge this suspension as illegal. The Supreme Court ruled that the suspension was properly grounded in Article 413(1)(2) of the Civil Procedure Code, clarifying that the legal provision does not distinguish between criminal proceedings initiated *in rem* versus *in personam*, and that the existence of a parallel criminal investigation into the validity of the documents central to the civil claim justified the temporary stay to ensure the criminal outcome informs the final civil judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 322 alin. (1) C. pen, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Suspension of civil proceedings pending criminal investigation: scope of Art. 413(1)(2) CPC for in rem proceedings and decisive impact on civil outcome: În motivare, a susţinut că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a invocat, astfel, cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deşi şi-a întemeiat calea de atac pe motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din cod.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa – secţia I Civilă la 03.05.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii salariului brut cuvenit pentru perioada 01.01-17.01.2022, a diurnei în cuantum de 3.435 euro, pentru perioada 01.01-30.11.2021, şi în cuantum de 875 euro, pentru luna decembrie 2021, cu actualizarea acestor sume cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, a dobânzii legale, calculată de la data exigibilităţii sumelor şi până la data plăţii lor efective şi a cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 3402/09.11.2022, Tribunalul Constanţa – secţia I Civilă a admis acţiunea, a obligat pârâta la plata către reclamant a salariului aferent perioadei 01.01-17.01.2022, a sumei de 3.435 euro, în echivalent în RON la data plăţii, cu titlu de diurnă aferentă perioadei 01.01-30.11.2021 şi a sumei de 875 euro, în echivalent în RON la data plăţii, reprezentând diurnă aferentă lunii decembrie 2021, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală la data plăţii efective, şi a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, S.C. B. S.R.L. a declarat apel.
Prin încheierea din 24.04.2023, Curtea de Apel Constanţa – secţia I Civilă a suspendat judecata apelului până la soluţionarea definitivă a cauzei care face obiectul dosarului penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.
La 26.01.2024, S.C. B. S.R.L. a declarat recurs împotriva acestei încheieri, solicitând casarea ei şi respingerea cererii de suspendare a judecăţii apelului.
În motivare, a susţinut că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a invocat, astfel, cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deşi şi-a întemeiat calea de atac pe motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din cod.
Argumentând cazul de casare, a arătat că dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. subordonează suspendarea judecăţii condiţiei declanşării urmăririi penale împotriva unei părţi din dosarul civil, precum şi existenţei unor elemente suficiente din care să rezulte că existenţa infracţiunii ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa în cauza civilă.
A învederat că măsura suspendării este una facultativă, lăsată la aprecierea instanţei de judecată, iar simpla existenţă a unui dosar penal nu justifică eo ipso suspendarea judecăţii.
În continuare, a combătut concluzia instanţei de prim control judiciar, potrivit căreia sunt îndeplinite condiţiile pentru suspendarea judecării apelului şi, în primul rând, a arătat că începerea urmăririi penale s-a dispus in rem şi nu împotriva unei părţi din dosarul de faţă, iar obiectul acestuia nu are legătură cu infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 322 alin. (1) C. pen. pentru care se desfăşoară cercetarea penală.
A solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi acordarea cheltuielilor de judecată.
Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Chestiunea de drept supusă analizei vizează pretinsa aplicare greşită a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., astfel încât criticile expuse de recurentă vor fi încadrate şi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Cercetând dosarul instanţei de apel, Înalta Curte reţine că, prin intermediul căii de atac înregistrată la 31.01.2023, în susţinerea solicitării de anulare a sentinţei primei instanţe, rejudecare a cauzei şi respingere a acţiunii, apelanta-pârâtă, actuala recurentă, a susţinut că plata diurnei în litigiu rezultă din viramente bancare şi dispoziţii de plată către casierie semnate de intimatul-reclamant; a subliniat că, o dată făcută această dovadă, revenea reclamantului sarcina de a proba contrariul şi, totodată, a ataşat memoriului extrase de cont, ordine de deplasare, dispoziţii de plată către casierie şi deconturi.
Prin întâmpinarea depusă în apel la 21.02.2023, intimatul-reclamant a susţinut că nu a semnat toate dispoziţiile de plată din casierie depuse de pârâtă, că acestea nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi considerate documente justificative; a învederat, totodată, că a formulat o plângere penală împotriva părţii adverse pentru infracţiunile de fals sub semnătură privată, uz de fals şi delapidare.
La termenul din 20.03.2023, curtea de apel a dispus emiterea unei adrese către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Suceava, iar prin adresa depusă la 24.04.2023, acesta a comunicat că s-a dispus începerea urmării penale in rem pentru săvârşirea infracţiunilor indicate în plângerea depusă de A., intimatul-reclamant.
Prin încheierea din 24.04.2023, instanţa de apel a suspendat judecarea pricinii în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.
Evaluând oportunitatea întreruperii cursului judecăţii, instanţa de apel a avut în vedere ansamblul circumstanţelor litigiului şi legătura dintre cele două cauze, în condiţiile începerii urmăririi penale pentru infracţiuni care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi pronunţată.
Păşind la analiza motivelor de recurs, Înalta Curte constată că, prin prima critică, recurenta susţine că art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. impune condiţia declanşării urmăririi penale împotriva unei dintre părţile din procesul civil; se invocă, aşadar, că ar fi necesar ca începerea urmăririi penale să fie in personam şi nu in rem.
Critica este nefondată, întrucât – astfel cum s-a reţinut prin decizia nr. 21/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept – textul legal nu face nicio distincţie în funcţie de stadiul şi tipul urmăririi penale – cu privire la faptă sau cu privire la persoană – şi atrage interpretarea sa potrivit principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.
Prin urmare, art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. permite judecătorului cauzei să aprecieze asupra oportunităţii sistării temporare a judecăţii, în condiţiile în care s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.
Nici critica prin intermediul căreia se afirmă inexistenţa elementelor din care să rezulte înrâurirea hotărâtoare nu este fondată.
Examinând încheierea atacată, precum şi actele dosarului instanţei de apel, astfel cum au fost rezumate anterior, Înalta Curte constată că măsura suspendării este justificată de obiectul urmăririi penale şi de cel al cauzei de faţă, plângerea penală formulată de reclamant vizând acte şi împrejurări de care pârâta s-a prevalat în etapa procesuală a apelului, deci care au legătură cu litigiul dedus judecăţii civile.
Faţă de ansamblul considerentelor anterioare, Înalta Curte constată că motivul de nelegalitate invocat nu justifică adoptarea unei dispoziţii de casare a încheierii atacate.
De aceea, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul, soluţie ce o înglobează şi pe cea de respingere a cheltuielilor de judecată, pretinse de autoarea căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii din 24.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia I Civilă în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 mai 2024.