Revision request rejected as res judicata challenge to final ruling was non-devolutive.

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 51/23.01.2024, Curtea de Apel Braşov – secţia Civilă a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 1373/Ap/2023 din 27.09.2023, pronunţată de aceeaşi instanţă.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

În motivare, după expunerea argumentelor prezentate în cererea de revizuire, recurentul a arătat că instanţa a respins cererea de revizuire, motivând că, potrivit opiniei exprimate în literatura de specialitate, pentru a putea fi invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost invocată în procesul anterior sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de instanţă.

Recurentul a susţinut că fundamentarea soluţiei de respingere pe baza unei opinii doctrinare este cel puţin discutabilă, din moment ce ignoră efectele hotărârilor judecătoreşti, în timp ce punctul de vedere exprimat în literatura de specialitate este ridicat la rang de argument juridic determinant. Cu alte cuvinte, jurisprudenţa nu are valoare de lege, nu este creatoare de obligaţii în sarcina altor instanţe, însă literatura de specialitate este creatoare de interpretări obligatorii pentru instanţele de judecată.

În continuare, recurentul a făcut trimitere la modificările aduse prin Legea nr. 310/2018 asupra motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., evidenţiind că, anterior modificării legislative, revizuirea era acceptată doar în caz de încălcare a efectului negativ al autorităţii de lucru judecat; ulterior modificării, însă, a fost recunoscută şi posibilitatea revizuirii pe nesocotirea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Recurentul a mai susţinut că instanţa de apel nu a fost chemată să soluţioneze apelul prin admiterea sau respingerea unei excepţii procesuale, ci trebuia să judece cauza în fond, ţinând însă seama de dezlegarea anterioară dată asupra problemei de drept dedusă judecăţii, context în care dădea eficienţă prezumţiei de lucru judecat asupra chestiunii litigioase deja soluţionate. În acest context, afirmă că, în cazul revizuirii întemeiate pe încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, nu se pune problema "să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat". Ca atare, contrar celor reţinute de curtea de apel, în cazul revizuirii întemeiate pe încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, nu mai subzistă condiţia invocată de instanţa de revizuire.

În final, a subliniat că instanţa de apel trebuia să analizeze dacă aspectele dezlegate prin sentinţa civilă nr. 210/MAS/08.04.2020, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2019 au legătură cu ceea ce s-a judecat prin decizia nr. 1373/27.09.2023 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2026, a cărei retractare s-a solicitat.

În drept, a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

La 01.04.2024, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Analizând decizia atacată din perspectiva criticilor de nelegalitate invocate de recurent, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurentul a invocat încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al unei hotărâri anterioare, arătând că, în cauză, a fost respinsă o cerere de revizuire; în acest context, a făcut trimitere la ipoteza de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Raţiunea reglementării acestui caz de nelegalitate derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat, potrivit căruia judecătorului nu i se mai permite să reia dezbaterile asupra unei chestiuni litigioase deja tranşate de către o jurisdicţie anterioară.

Or, în cauză, nu ne aflăm în ipoteza avută în vedere de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., în care instanţa să fi reluat, în mod nelegal, dezbaterile asupra unei chestiuni litigioase tranşate de o jurisdicţie anterioară, ci, în situaţia în care o instanţă de revizuire a fost chemată să aprecieze dacă decizia civilă atacată cu revizuire încalcă autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri definitive pronunţate anterior, respectiv a sentinţei civile nr. 210/MAS/08.04.2020 a Tribunalului Braşov – secţia Civilă.

Înalta Curte constată că argumentele dezvoltate în susţinerea recursului vizează, în realitate, modalitatea de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât analiza acestora se circumscrie ipotezei de la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind invocat în mod formal motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Instituirea ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care se poate anula o hotărâre a instanţei, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

Totodată, cum corect s-a reţinut şi prin hotărârea recurată, posibilitatea de a cere revizuirea, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este condiţionată de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, dacă aceasta a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa pe excepţia autorităţii lucrului judecat.

Înalta Curte constată că argumentele prezentate în susţinerea recursului vizează doar în mod aparent legalitatea hotărârii pronunţate în cererea de revizuire, întrucât se axează exclusiv pe modul în care instanţa de fond, care a pronunţat decizia atacată cu revizuire, a analizat puterea de lucru judecat din perspectiva art. 431 alin. (2) C. proc. civ. în cauza iniţială, aspect care excedează cadrului limitat al analizei în calea de atac exercitată a revizuirii.

În acest context, instanţa supremă constată că instanţa de revizuire a reţinut, în motivarea deciziei atacate că, instanţa care a pronunţat decizia civilă nr. 1373/Ap/12.09.2023 a analizat şi tranşat în mod definitiv chestiunea incidenţei autorităţii de lucru judecat, ceea ce înseamnă că desfiinţarea hotărârii presupus a fi dată cu încălcarea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat nu se mai putea face pe calea revizuirii.

În realitate, din conţinutul cererii de recurs se desprinde concluzia că recurentul nu aduce în concret critici hotărârii pronunţate în revizuire, sub aspectul unei eventuale încălcări a art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci aduce critici împotriva hotărârii pronunţate în apel, cea a cărei revizuire a fost solicită, susţinând că instanţa trebuia să judece cauza în fond, ţinând cont de dezlegarea dată asupra problemei de drept şi să acorde eficienţă prezumţiei de lucru judecat privind dezlegarea dată chestiunii judicioase.

Înalta Curte subliniază, de asemenea, că revizuirea, fiind o cale de atac de retractare şi nedevolutivă, nu permite instanţei de revizuire să realizeze un control de fond ori de legalitate asupra hotărârii atacate, care a avut caracter definitiv.

Instanţa de revizuire a respectat aceste limite, constatând că prin decizia atacată instanţa a analizat autoritatea de lucru judecat din perspectiva efectului pozitiv al hotărârii pronunţate anterior în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Braşov – secţia Civilă; aceasta a concluzionat că nu există o legătură între cele două litigii şi că de acea hotărâre se poate prevala doar reclamantul din dosarul menţionat, nu şi apelantul, respectiv recurentul din prezenta cauză.

În ceea ce priveşte afirmaţia potrivit căreia instanţa de revizuire a fundamentat soluţia de respingere pe baza unei opinii doctrinare, aceasta este nerelevantă, în condiţiile în care instanţa a făcut trimitere la literatura de specialitate în sprijinul unei interpretări deja consolidate în practica judiciară, fără a transforma opinia doctrinară într-un izvor de drept.

În acest context, contrar susţinerii recurentului, în mod corect s-a constatat neîntrunirea exigenţelor impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală, motiv pentru care nu poate fi atrasă incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse anterior, decizia recurată este legală, motivele de recurs invocate nejustificând casarea ei, aşa încât Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 51/23.01.2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia Civilă, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2024.