Cassation objection annulled for lack of stamp duty and expiration of filing deadline

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2026

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin decizia civilă nr. 538/A din 15 septembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Maramureş, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de strămutare formulată de petenta A. cu privire la cererea de revizuire ce face obiectul dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Maramureş, în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Prin încheierea nr. 82/F/CC din 13 octombrie 2022 Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins cererea de strămutare a dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Maramureş, formulată de petenta A..

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare contestatoarea A., solicitând instanţei anularea deciziei civile nr. 82/F/CC din 13 octombrie 2022 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2022 şi a deciziei civile nr. 538 din 15 septembrie 2022 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 88/F/CC din 13 septembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Cluj - secţia I civilă a admis excepţia perimării cererii, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, a constatat perimarea contestaţiei în anulare formulate de petenta A. împotriva deciziei civile nr. 82 din 13 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2022 şi privind decizia civilă nr. 538 din 15 septembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Maramureş în acelaşi dosar.

Împotriva deciziei civile nr. 88/F/CC din 13 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj - secţia I civilă au declarat recurs A., B. şi A..

2. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 1145 din 23 aprilie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 88/F/CC din 13 septembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

De asemenea, a anulat recursul declarat de recurenţii B. şi A. împotriva sentinţei nr. 88/F/CC din 13 septembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1145 din 23 aprilie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2022 au declarat contestaţie în anulare recurenţii A., B. şi A..

Susţin contestatorii că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la exercitarea căilor de atac.

Anume, instanţa a reţinut că A. nu are calitatea de parte, însă aceasta este proprietarul terenului cu privire la care s-a pronunţat hotărârea. Prin urmare, recursul declarat de A. vizează direct drepturile sale patrimoniale, ceea ce îi conferă acesteia legitimare procesuală conform art. 458 C. proc. civ., chiar dacă nu a participat la toate etapele anterioare, iar aplicarea formală a dispoziţiilor art. 458 din acelaşi cod, fără a verifica impactul hotărârii asupra dreptului de proprietate reprezintă o eroare de procedură.

Privitor la recurenţii B. şi A., instanţa a constatat nulitatea recursului în temeiul art. 489 C. proc. civ., reţinând lipsa unor critici încadrabile în art. 488. Totuşi, din cuprinsul deciziei rezultă că instanţa nu a verificat dacă termenul de perimare a fost aplicat corect, deşi acesta reprezintă singurul element ce poate fi analizat în recurs în astfel de cauze.

Arată că instanţa a reţinut că recursul trebuia motivat cu privire la dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. privind perimarea, însă nu a verificat dacă în cauză au existat cauze de întrerupere/suspendare, deşi aceasta reprezenta esenţa controlului judiciar.

Arată contestatorii că neanalizarea unui element obligatoriu în recurs echivalează cu o soluţie dată cu o omisiune esenţială, atrăgând aplicarea art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

În concluzie, contestatorii solicită admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei nr. 1145 din 23 aprilie 2024 şi admiterea recursului.

4. Apărările formulate în cauză

La 23 ianuarie 2026, intimaţii C. şi D. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca nefondată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la aspectul procedural al timbrajului, se reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.

Conform art. 148 alin. (6) C. proc. civ., "cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", iar potrivit dispoziţiilor art. 197 din acelaşi cod, "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii".

Înalta Curte reţine că pentru formularea contestaţiei în anulare se datorează taxă judiciară de timbru în valoare de 100 RON, astfel cum prevede art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă".

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar potrivit alin. (2), "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei...".

Prin rezoluţia de primire a dosarului, s-a stabilit că, în cauză, contestatorii datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării contestaţiei în anulare, ca netimbrată.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că părţile care au formulat contestaţia în anulare au fost înştiinţate că au obligaţia de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării cererii, citaţiile fiind primite la 18 decembrie 2025 de către contestatori, conform dovezilor de înmânare de la dosarul de recurs.

Cu toate acestea, contestatorii nu au depus, până la termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea contestaţiei în anulare, dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate în baza art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Totodată, se reţine că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru nu a fost formulată cerere de reexaminare, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 şi nici cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013.

Aşa fiind, Înalta Curte va face aplicarea sancţiunii nulităţii prevăzute de art. 197 C. proc. civ. şi va anula contestaţia în anulare.

De altfel, contestaţia în anulare nu a îndeplinit nici condiţia referitoare la termenul înăuntrul căruia putea fi formulată, în contextul în care, potrivit dispoziţiilor art. 506 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

Potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. "când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte", iar potrivit pct. 3, "când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an...".

Se constată că decizia nr. 1145 din 23 aprilie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, atacată pe calea prezentei contestaţii în anulare, a fost comunicată contestatorilor la data de 24 februarie 2025, iar termenul de 15 zile reglementat de prevederile art. 506 alin. (1) C. proc. civ. s-a împlinit la data de 12 martie 2025 (miercuri).

Or, prezenta contestaţie în anulare a fost transmisă prin poştă electronică la data de 30 noiembrie 2025, aşadar cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut la art. 506 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Înalta Curte notează că raportarea legiuitorului la termenul de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă nu echivalează cu un drept de opţiune al părţilor, în sensul de a formula contestaţia în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicarea hotărârii sau într-un an de la data rămânerii definitive a acesteia.

Termenul de un an este un termen limită şi are rolul de a contribui la certitudinea raporturilor juridice şi de a limita în timp durata unui proces, doar în situaţiile în care nu este posibilă calcularea termenului obiectiv de 15 zile, deoarece comunicarea hotărârii fie lipseşte, fie nu a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor procedurale.

Atare raţiune a normei, rezultată şi din ordinea în care termenele diferite sunt indicate în text, impune ca verificarea respectării termenului de formulare a contestaţiei în anulare să se raporteze prioritar la termenul de 15 zile şi numai în subsidiar la termenul limită de un an, dacă este întrunită vreuna dintre situaţiile de excepţie menţionate anterior.

În cauză, dincolo de faptul că părţile contestatoare nu se pot prevala de termenul de 1 ani, Înalta Curte reţine că inclusiv acest termen a fost depăşit, sens în care, în raport cu dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., decizia nr. 1145 a devenit definitivă la data pronunţării, 23 aprilie 2024, termenul de 1 an s-a împlinit la 23 aprilie 2025, iar contestaţia în anulare a fost transmisă prin poştă electronică la 30 noiembrie 2025.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va anula contestaţia în anulare formulată de contestatorii A., B. şi A. împotriva deciziei nr. 1145 din 23 aprilie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestaţia în anulare formulată de contestatorii A., B. şi A. împotriva deciziei nr. 1145 din 23 aprilie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 ianuarie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.