Presidential order property registration appeal annulled for unpaid stamp duty, missing signature, and untimeliness

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2026

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pogoanele sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se dispună intabularea proprietăţii defunctului B., compusă din teren agricol în suprafaţă de 3,04 ha situată în judeţul Buzău, conform titlului de proprietate nr. x din 15.02.1994 pe numele A., singurul moştenitor în viaţă.

Prin sentinţa civilă nr. 605 din 15.09.2022 pronunţată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr. x/2022, instanţa a admis excepţia necompetenţei Judecătoriei Pogoanele şi a respins ca inadmisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 35 din 26.10.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Buzău, secţia I civilă a admis excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu şi a anulat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 605 din 15.09.2022 pronunţată de Judecătoria Pogoanele, având ca obiect "ordonanţă preşedinţială - intabulare drept proprietate".

Împotriva acestei decizii A. a formulat contestaţie în anulare, precizând că motivele le va depune în termen legal până la primul termen de judecată.

Prin decizia civilă nr. 4 din 12 februarie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Buzău, secţia I civilă a admis excepţia de perimare invocată din oficiu şi a constatat perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 35/26.10.2022 pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. x/2022.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul A..

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti

Prin decizia nr. 169 din 5 august 2025, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia perimării recursului, invocată din oficiu.

A constatat perimat recursul declarat de reclamantul A., împotriva deciziei nr. 4 din 12 februarie 2024 pronunţată de Tribunalul Buzău.

3. Cererea de recurs

Împotriva deciziei nr. 169 din 5 august 2025, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A., învederând că motivele de recurs vor fi depuse la dosar înaintea primului termen de judecată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la aspectul procedural al timbrajului, se reţine că potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în respectiva ordonanţă de urgenţă.

De asemenea, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Totodată, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiaşi text de lege statuează că neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În speţă, prin rezoluţie s-a stabilit că recurentul datorează, pentru soluţionarea recursului, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispoziţiilor 24 alin. (2) teza finală din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Această obligaţie procesuală a fost comunicată recurentului în data de 14 noiembrie 2025 (la adresa de domiciliu indicată în cuprinsul memoriului de recurs), conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar.

Cu toate acestea, recurentul nu a depus până la termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea recursului, 28 ianuarie 2026, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

În considerarea normelor legale enunţate, Înalta Curte constată că prezentul recurs nu a fost timbrat anticipat, iar recurentul nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea, deşi i s-a adus la cunoştinţă cuantumul taxei judiciare de timbru datorate pentru soluţionarea căii extraordinare de atac, la data de 14 noiembrie 2025.

Totodată, se reţine că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru recurentul nu a formulat cerere de reexaminare, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 şi nici cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013.

Distinct de împrejurarea evocată anterior, se constată şi că memoriul de recurs nu îndeplineşte nici condiţia de formă referitoare la semnarea cererii.

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: e) semnătura părţii sau, după caz, a mandatarului părţii, a reprezentantului legal al părţii sau a consilierului juridic", iar dispoziţiile art. 148 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să cuprindă inclusiv semnătura părţii.

În cauză, Înalta Curte a constatat că memoriul de recurs nu poartă semnătura părţii, astfel că i s-a pus în vedere recurentului obligaţia de a semna cererea de recurs sau de a înainta instanţei un exemplar semnat al acesteia, sub sancţiunea anulării căii de atac.

Obligaţia procesuală stabilită în sarcina recurentului a fost comunicată acestuia la adresa de domiciliu, la data de 14 noiembrie 2025, astfel cum reiese din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar, însă partea nu a înţeles să se conformeze obligaţiei legale care i-a fost adusă la cunoştinţă de către instanţă.

Pentru a se conforma dispoziţiilor instanţei de judecată, recurentul avea posibilitatea fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs cu semnătura olografă scanată sau cu semnătura electronică validă ataşată, în condiţiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, fie de a expedia prin poştă sau prin curier rapid un exemplar semnat olograf al cererii de recurs, fie să se prezinte la compartimentul de registratură al instanţei ori în faţa instanţei de judecată, la termenul acordat, pentru a proceda la semnarea cererii.

În speţă, însă, niciuna dintre aceste ipoteze nu este îndeplinită, recurentul rămânând în pasivitate în legătură cu obligaţia procesuală care i-a fost adusă la cunoştinţă şi care îi revenea potrivit legii.

În ceea ce priveşte sancţiunea pentru lipsa semnăturii, olografe sau electronice, dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că o astfel de omisiune se sancţionează cu nulitatea cererii de recurs, astfel încât Înalta Curte urmează a da eficienţă acestor dispoziţii legale.

Referitor la termenul de exercitare a căii de atac, Înalta Curte reţine că cererea de recurs este tardiv formulată, în raport cu dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare."

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al normei, se prevede expres că, atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte.

În cauză, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 169 a Curţii de Apel Ploieşti, a fost pronunţată la 5 august 2025 dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.

Prin urmare, faţă de data pronunţării hotărârii recurate, 5 august 2025, termenul de 5 zile s-a împlinit la data de 11 august 2025 (luni), calculat potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar cererea de recurs a fost transmisă prin poştă electronică la data de 5 septembrie 2025, cu depăşirea termenului reglementat de dispoziţiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Cum norma invocată prevede sancţiunea procedurală a nulităţii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege, rezultă că, în cauză, este incidentă această sancţiune.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 169 din 5 august 2025 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 169 din 5 august 2025 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 ianuarie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.