Forced Execution Jurisdiction: Effective Residence vs. Registered Domicile for Competent Court Determination

Şedinţa publică din data de 12 martie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la 28 iulie 2025 sub nr. x/2025, petentul Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A., a solicitat, la cererea creditorului B. S.A., încuviinţarea executării silite a debitoarei C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit la distanţă nr. x din 04.02.2025, prin toate modalităţile prevăzute de lege, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, respectiv 1950 RON, reprezentând debit restant, în dosarul de executare silită nr. x/2025.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 651 alin. (3) şi art. 666 alin. (1) din C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 4787 din 29 iulie 2025, Judecătoria Ploieşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, reţinând, în esenţă, în motivare, că întrucât, în urma verificărilor efectuat în DEPABD a rezultat că debitoarea C. figurează cu domiciliul activ din cursul anului 2023, respectiv DIN 11.08.2023, în oraşul Bragadiru, strada x, nr. 35, judeţul Ilfov în aplicarea art. 651 C. proc. civ., competenţa teritorială în soluţionarea cauzei aparţine Judecătoriei Cornetu.

Prin sentinţa civilă nr. 5559 din 17 noiembrie 2025, Judecătoria Cornetu a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată, din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Ploieşti, şi constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat soluţionarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului spre soluţionarea conflictului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prevederile din C. proc. civ. au stabilit competenţa teritorială a instanţei de executare în funcţie de locuinţa efectivă a debitorului. Or, în cauză, din evidenţele DEPABD debitoarea C. are stabilită, pentru perioada 26.03.2025- 25.03.2026 reşedinţa în municipiul Ploieşti, ceea ce atrage competenţa teritorială a Judecătoriei Ploieşti.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată reciproc între Judecătoria Ploieşti, secţia civilă şi Judecătoria Cornetu, cele două instanţe apreciindu-se deopotrivă necompetente să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aprecierile diferite ale acestora cu privire la interpretarea noţiunii de domiciliu din cuprinsul art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Prin prezentul demers judiciar, petentul Biroul Executorilor Judecătoreşti A., la cererea creditoarei B. S.A., a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit la distanţă nr. x din 04.02.2025, prin toate modalităţile prevăzute de lege, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, respectiv 1950 RON, reprezentând debit restant.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că sunt aplicabile dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. raportat la cele ale art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Potrivit normelor legale anterior indicate, încuviinţarea executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Determinarea instanţei competente să soluţioneze cererea dedusă judecăţii trebuie făcută prin raportare la noţiunea de domiciliu, ca atribut de identificare al persoanei fizice, aşa cum este definită de art. 87 C. civ., potrivit căruia "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile este acolo unde aceasta declară că-şi are locuinţa principală."

Dispoziţiile art. 89 din acelaşi act normativ prevăd că: "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală. (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt.‟

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 87 şi ale art. 89 C. civ., reiese că noţiunea de "domiciliu‟, inserată în dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. se referă la adresa unde persoana declară că îşi are locuinţa principală, locuinţa în fapt, un atare argument regăsindu-se în mod constant în doctrina şi în practica judiciară, potrivit căreia "noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv.‟

Din cuprinsul referatului întocmit la 29 iulie 2025 în urma verificărilor efectuate cu privire la debitoarea C. în baza de date D.E.P.A.B.D., rezultă că acesta, la data sesizării organului de executare, avea domiciliul în Oraşul Bragadiru, strada x nr. 35, judeţul Ilfov şi reşedinţa în Ploieşti, împrejurare ce produce, în speţă, efecte juridice în ceea ce priveşte determinarea competenţei teritoriale a instanţei de executare.

Constatând că, la data sesizării de către creditoare a organului de executare, debitoarea avea reşedinţa în Ploieşti, se reţine că Judecătoria Ploieşti, secţia civilă este instanţa de executare competentă să judece cauza, în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere cele anterior arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 martie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.