Jurisdiction for modifying child support obligation from community service to monetary payment following placement placement

Şedinţa publică din data de 10 martie 2026

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la 17.09.2025 sub nr. x/2025 pe rolul Tribunalului Constanţa - secţia I civilă reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa şi B., în plasamentul căreia se află minorii C. şi D., înlocuirea măsurii privind obligaţia de a presta 40 de ore lunar, de muncă în folosul comunităţii, pe raza municipiului Constanţa, pentru fiecare dintre cei doi minori, măsură stabilită prin sentinţa civilă nr. 24/08.02.2024 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2024, rămasă definitivă prin decizia nr. 123/2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 11.04.2024, după cum urmează: (i) încuviinţarea înlocuirii obligaţiei de prestare a muncii în folosul comunităţii cu plata unei pensii de întreţinere în bani, pentru viitor, de la momentul formulării prezentei cereri; (ii) stabilirea pensiei de întreţinere în bani şi pentru perioada aferentă sentinţei civile nr. 24/08.02.2024 a Tribunalului Gorj, rămasă definitivă prin decizia nr. 123/11.04.2024 a Curţii de Apel Craiova, corespunzător perioadei în care a fost obligată la muncă în folosul comunităţii, întrucât locuieşte şi munceşte în străinătate de mulţi ani şi îi este imposibil să se conformeze dispoziţiilor instanţei de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 67, 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 şi art. 499, 527, 529, 530, 531 din C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2743 din 14.11.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025, Tribunalul Constanţa - secţia I civilă a respins excepţia necompetenţei materiale a tribunalului invocată prin întâmpinare, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a proceda astfel, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 272/2004, care stabilesc expres că revine instanţei care a dispus plasamentul copilului competenţa de a dispune măsurile solicitate prin cererea de chemare în judecată, de înlocuire a măsurii privind obligaţia de a presta muncă în folosul comunităţii pe raza municipiului Constanţa pentru fiecare dintre cei doi minori.

Prin sentinţa civilă nr. 4 din 14 ianuarie 2026, Tribunalul Gorj - secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, a constatat conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a dat relevanţă dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 272/2004 potrivit cărora "cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului", iar prin raportare la dispoziţiile art. 87 din C. civ. a reţinut că domiciliul celor doi minori este în comuna Agigea, sat Agigea, judeţul Constanţa.

Prin sentinţa civilă nr. 24/08.02.2024 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2024, s-a dispus înlocuirea măsurii plasamentului la asistentul maternal cu măsura plasamentului la bunica paternă.

A mai apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, întrucât instanţa care a dispus plasamentul celor doi minori (Tribunalul Gorj) s-a pronunţat deja prin sentinţa civilă nr. 24/08.02.2024 şi astfel s-a dezînvestit, iar cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentei cauze nu este o cerere de completare a sentinţei civile nr. 24/08.02.2024 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2024, după cum, evident, nu este nici o cale de atac împotriva respectivei sentinţe.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte este sesizată cu un conflict negativ de competenţă, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Tribunalul Constanţa - secţia I civilă şi Tribunalul Gorj - secţia I civilă.

Cele două instanţe între care s-a ivit conflictul negativ de competenţă au considerat ca fiind incidente în cauză două temeiuri de drept distincte - ambele prevăzute de legea specială, Tribunalul Constanţa apreciind că în raport de cererea dedusă judecăţii competenţa teritorială se determină în raport cu art. 67 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, în vreme ce Tribunalul Gorj a reţinut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 133 din acelaşi act normativ.

Înalta Curte observă că obiectul demersului judiciar ce a stat la baza declanşării conflictului negativ de competenţă îl vizează înlocuirea măsurii instituită în sarcina părintelui minorilor de a presta muncă în folosul comunităţii cu aceea de plată a unei sume de bani cu titlu de pensie de întreţinere.

Astfel cum reiese din înscrisurile anexate cererii introductive de instanţă, prin dispoziţiile nr. 125/PRU/25.11.2022 şi respectiv nr. 126/PRU/25.11.2022 emise de directorul general al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Gorj, minorilor C. şi D. li s-a instituit plasamentul în regim de urgenţă la asistentul maternal profesionist şi ulterior, prin sentinţa civilă nr. 343/28.12.2022 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2022 plasamentul în regim de urgenţă a fost înlocuit cu plasamentul acestora la acelaşi asistent maternal profesionist.

Prin sentinţa civilă nr. 24 din 08.02.2024 a Tribunalului Gorj - secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2024 a fost dispusă înlocuirea măsurii de protecţie specială - plasament la asistentul maternal profesionist cu plasamentul familial al celor doi minori în familia bunicii paterne. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus suspendarea drepturilor părinteşti cu privire la cei doi minori şi delegarea acestora în favoarea directorului Direcţiei Generale şi Asistenţă şi Protecţia Copilului Constanţa, iar în ce îi priveşte pe cei doi părinţi ai minorilor s-a dispus obligarea acestora să presteze câte 40 de ore lunar de muncă în folosul comunităţii pe raza localităţii de domiciliu cu titlu de contribuţie la întreţinerea fiecăruia dintre cei doi minori.

Prin decizia nr. 123/2024 din 11.04.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024 de către Curtea de Apel Craiova - secţia I civilă a fost admis apelul declarat de tatăl minorilor - pârâtul E., a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 24/08.02.2024 a Tribunalului Gorj, în sensul că a înlăturat dispoziţia sentinţei privind obligaţia acestuia de a presta muncă în folosul comunităţii, începând cu luna aprilie 2024 şi l-a obligat la plata unei contribuţii lunare la întreţinerea minorilor în cuantum de 693 RON, începând cu luna aprilie 2024.

Potrivit susţinerilor reclamantei din cererea de chemare în judecată constituită în prezentul dosar, aceasta nu a exercitat o cale de atac similară pentru înlocuirea măsurii de obligare a sa la muncă în folosul comunităţii cu plata unei sume de bani cu titlu de pensie de întreţinere în favoarea celor doi minori, întrucât nu a avut cunoştinţă despre termenele procedurale, aceasta locuind în afara ţării. Acesta reprezintă, de altfel, şi motivul pentru care nu poate presta muncă în folosul comunităţii, măsura dispusă fiind cu mult mai oneroasă decât cea de contribuţie financiară la întreţinerea minorilor.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile legale incidente în materia ocrotirii copilului sunt prevăzute de C. civ. şi de Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Potrivit art. 106 alin. (1) din C. civ. "ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială anume prevăzute de lege", iar art. 44 din Legea nr. 272/2004 prevede că "orice copil care, în mod temporar sau definitiv, este lipsit de ocrotirea părinţilor săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora are dreptul la măsuri de protecţie alternativă". Protecţia alternativă constă în: (i) instituirea tutelei, (ii) a măsurilor de protecţie specială prevăzute de Legea nr. 272/2004 sau (iii) a adopţiei. Măsurile de protecţie specială sunt plasamentul, plasamentul în regim de urgenţă şi supravegherea specializată.

Măsura plasamentului se stabileşte de către comisia pentru protecţia copilului, atunci când există acordul părinţilor în acest sens, iar în cazul în care părinţii nu îşi dau acordul pentru instituirea plasamentului, măsura se stabileşte de către instanţa de judecată.

Art. 67 din Legea nr. 272/2004 - reţinut de prima dintre instanţele aflate în conflict, ca fiind incident în cauză - reglementează posibilitatea, fie a comisiei pentru protecţia copilului, fie a instanţei de judecată care a dispus plasamentul copilului, de a stabili, dacă este cazul (respectiv numai în situaţia în care părinţii dispun de mijloacele necesare îndeplinirii obligaţiei), cuantumul contribuţiei lunare a părinţilor la întreţinerea acestuia, în condiţiile stabilite de C. civ.. În cazul în care plata contribuţiei la întreţinerea copilului cu privire la care s-a dispus măsura plasamentului nu este posibilă, instanţa obligă părintele apt de muncă să presteze între 20 şi 40 de ore lunar pentru fiecare copil, în cadrul unor acţiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecţie specială, pe raza unităţii administrativ-teritoriale în care are domiciliul sau reşedinţa.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 163 din 7 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 460 din 07 iunie 2019 s-a reţinut că soluţia reglementată de art. 67 din Legea nr. 272/2004 este fundamentată pe principiul angajării răspunderii părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, în vederea asumării responsabile a calităţii de părinte, chiar şi pe durata aplicării măsurii de protecţie specială, dar şi că "nu se poate nega textului de lege criticat o anumită funcţie de responsabilizare a părintelui care, din motive neimputabile sau nu, este în imposibilitate să îşi exercite în mod direct drepturile şi îndatoririle părinteşti, în mod temporar acestea fiind preluate de colectivitatea locală, prin intermediul serviciului public de asistenţă socială" (paragrafele 27 şi 34).

Din analiza art. 67 din lege reiese, aşadar, obligaţia legală a instanţei de a stabili fie contribuţia bănească a părintelui la întreţinerea copilului minor pentru care s-a stabilit măsura plasamentului, fie, subsecvent, prestarea unui număr de ore lunar, în folosul comunităţii. Înalta Curte observă că prin sentinţa civilă nr. 24 din 08.02.2024 Tribunalul Gorj a stabilit ab initio, în sarcina părinţilor minorilor, obligaţia de a presta muncă în folosul comunităţii - care a fost înlocuită cu aceea de plată a unei pensii de întreţinere, pe calea apelului exercitat în termen de către tatăl minorilor.

Prin iniţierea prezentului demers judiciar, reclamanta tinde, pe calea unei noi cereri - constituite într-un dosar distinct, la înlocuirea obligaţiei stabilite în sarcina sa de a presta ore de muncă în folosul comunităţii, cu aceea de plată a unei sume de bani pentru întreţinerea minorilor.

Art. 67 din Legea nr. 272/2004 - potrivit căruia instanţa care stabileşte măsura plasamentului copilului va dispune şi în ce priveşte modalitatea şi respectiv cuantumul contribuţiei lunare a părinţilor la întreţinerea acestuia, nu instituie o competenţă teritorială specială, derogatorie de la prevederile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, în sensul în care toate cererile ulterioare vizând modalitatea de participare a părinţilor la întreţinerea copiilor ar urma să fie soluţionate de aceeaşi instanţă care a dispus, într-un dosar anterior, măsura plasamentului.

Dimpotrivă, acest text reglementează obligaţia instanţei învestită să se pronunţe în ce priveşte măsura de ocrotire, de a dispune în cadrul aceluiaşi dosar şi asupra accesoriilor acestei cereri, ca o expresie a viziunii legiuitorului de a menţine responsabilitatea financiară a părinţilor în procesul de creştere şi educare al acestora, chiar şi în perioada în care aceştia nu îşi pot exercita în mod direct drepturile şi îndatoririle părinteşti.

Odată dezînvestită instanţa care a dispus măsura de ocrotire şi accesoriile acesteia, orice cerere prin care părţile interesate solicită modificări ale dispoziţiilor cuprinse în hotărârea definitivă urmează a fi îndreptată la instanţa competentă, potrivit art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004: "cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului".

Chiar dacă obiectul dosarului dedus judecăţii nu vizează stabilirea măsurilor de protecţie specială, această sintagmă cuprinsă în art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 nu poate fi interpretată restrictiv, ca fiind aplicabilă doar situaţiilor în care măsura este luată, ci şi oricăror situaţii care se circumscriu monitorizării măsurilor de protecţie specială, astfel cum s-a reţinut în paragraful 48 al Deciziei nr. 28/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Prevederile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 reglementează o competenţă teritorială exclusivă, scopul urmărit de către legiuitor fiind desfăşurarea procesului la instanţa de judecată din proximitatea locuinţei persoanei ocrotite, cu luarea în considerare şi a principiului ocrotirii interesului superior al minorului.

Potrivit art. 63 din Legea nr. 272/2004, "pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial care îl are în îngrijire".

Întrucât la data introducerii cererii de chemare în judecată - 17.09.2025, domiciliul celor doi copii minori se afla, potrivit sentinţei civile nr. 24/08.02.2024 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2024, la bunica paternă B., aceasta din urmă având domiciliul în judeţul Constanţa, în aplicarea art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 revine Tribunalului Constanţa - secţia I civilă competenţa de a soluţiona cauza.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 martie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.