Competence for compulsory enforcement when creditor is a clerk of the debtor court: application of conflict-of-interest rule over territorial jurisdiction

Şedinţa publică din data de 10 martie 2026

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Neamţ sub nr. x/2025, din data de 21.11.2025, petenta Societate Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti A. şi B. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 628 din data de 22.11.2019 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 228/24.03.2021 a Curţii de Apel Bacău, împotriva debitărilor Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, la solicitarea creditorului C..

Prin sentinţa civilă nr. 1673 din 15 decembrie 2025, Judecătoria Târgu-Neamţ a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi a art. 666 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Târgu-Neamţ a constatat faptul că în titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 628/22.11.2019, pronunţată de Tribunalul Neamţ, definitivă prin decizia civilă nr. 228/24.03.2021 a Curţii de Apel Bacău, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2018, figurează patru debitori principali, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 112 alin. (1) din C. proc. civ. competenţa instanţei de executare se determină prin raportare la sediul oricăruia dintre aceştia.

Invocând Decizia RIL nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a reţinut instanţa că în cauză poate fi încuviinţată executarea silită de către două instanţe, respectiv Judecătoria Iaşi în circumscripţia căreia se află sediul debitorilor Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în circumscripţia căreia se află sediul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, astfel că a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii la una dintre acestea, şi anume la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa nr. 395/2026 din 15 ianuarie 2026, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamţ, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., apreciind că, în mod legal, creditorul, care are calitate de grefier în cadrul Judecătoriei Iaşi, a sesizat Judecătoria Târgu-Neamţ în vederea soluţionării cererii, ca instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia curţii de apel învecinate Curţii de Apel Iaşi.

De asemenea, s-a reţinut că prin hotărârea judecătorească de care se prevalează creditorul, pârâţii Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi sunt cei care au fost obligaţi la recalcularea indemnizaţiilor brute lunare şi la plata sumelor de bani, motiv pentru care calitatea de debitor a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nu poate atrage competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl reprezintă cererea creditorului C., formulată prin Societate Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti A. şi B. de încuviinţare a executării silite a titlurilor executorii constând în sentinţa civilă nr. 628/22.11.2019 a Tribunalului Neamţ şi de decizia civilă nr. 228/24.03.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2018, împotriva debitorilor Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul Iaşi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, cerere asupra căreia instanţele aflate în conflict, în examinarea competenţei teritoriale, au apreciat în mod diferit asupra incidenţei sau neincidenţei art. 127 din C. proc. civ.

Astfel cum au reţinut ambele instanţe aflate în conflict, în materia executării silite sunt relevante pentru stabilirea competenţei prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit cu care instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În conformitate cu aceste dispoziţii, soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite este de competenţa instanţei de executare, respectiv judecătoriei în a cărei circumscripţie se află sediul debitorului - în speţă fiind trei debitori, respectiv Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul Iaşi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, aceştia având sedii diferite, care se află în circumscripţia unor instanţe diferite, respectiv Judecătoria Iaşi şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Se constată, însă, că, în speţă, creditorul în numele căruia executorul judecătoresc a formulat cererea de încuviinţare a executării silite, are calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Iaşi.

În raport cu particularitatea cauzei, determinată de calitatea creditorului, în această situaţie devin incidente prevederile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Din coroborarea dispoziţiilor anterior redate, se desprinde concluzia conform căreia, atunci când un grefier formulează o cerere de competenţa instanţei la care acesta activează, are obligaţia să sesizeze una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Aceasta este şi situaţia din prezenta cauză - creditorul C., în numele căruia executorul judecătoresc a formulat cererea de executare silită, având la data sesizării instanţei (21 noiembrie 2025) calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Iaşi.

Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., acesta avea obligaţia de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Iaşi, lucru pe care în mod legal l-a şi realizat, cu respectarea art. 116 C. proc. civ., sesizând Judecătoria Târgu-Neamţ.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că în stabilirea competenţei de soluţionare a prezentei cauze primează calitatea creditorului, de grefier în cadrul Judecătoriei Iaşi, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamţ, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Bacău, învecinată Curţii de Apel Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 martie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.