Domicile versus residence as determinants for territorial jurisdiction of enforcement courts

Şedinţa publică din data de 10 martie 2026

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la 2 septembrie 2025 pe rolul Judecătoriei Botoşani, petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti A. şi B. a solicitat încuviinţarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2025, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 3203 din data de 29 octombrie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024 de către Judecătoria Botoşani, împotriva debitorului C., la solicitarea creditoarei D..

Prin sentinţa civilă nr. 3598 din 30.10.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025, Judecătoria Botoşani - secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Pentru a proceda astfel, instanţa a reţinut că la momentul sesizării organului de executare, domiciliul debitorului era în municipiul Botoşani, în vreme ce reşedinţa acestuia se afla pe raza sectorului 6 a municipiului Bucureşti. A apreciat instanţa că noţiunea de "domiciliu" prevăzută de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. trebuie privită într-un sens extensiv, raportat la finalitatea pe care dispoziţiile legale o au, astfel că aceasta nu se referă doar la locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci şi la adresa unde pârâtul locuieşte efectiv, în măsura în care ea a fost cunoscută de către terţele persoane interesate.

Prin sentinţa nr. 8524 din 17 decembrie 2025, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocate din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani, a constatat conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului era în municipiul Botoşani, fiind lipsit de relevanţă, din perspectiva art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. că debitorul figurează cu reşedinţa pe raza sectorului 6 a municipiului Bucureşti, norma de strictă interpretare vizând domiciliul debitorului, nu şi reşedinţa acestuia.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte este sesizată cu un conflict negativ de competenţă, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Botoşani şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

Obiectul cauzei în care s-a ivit conflictul negativ de competenţă, îl constituie cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti A. şi B. împotriva debitorului C., la solicitarea creditoarei D..

Ambele instanţe între care s-a ivit conflictul negativ de competenţă au reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., potrivit cărora "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului", însă au interpretat în mod diferit noţiunea de "domiciliu" prevăzută de textul legal - Judecătoria Botoşani optând pentru o interpretare extensivă, context în care a apreciat că reşedinţa debitorului atrage competenţa instanţei de executare, în vreme ce Judecătoria Sectorului 6 a apreciat că noţiunea se circumscrie unui interpretări restrictive.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 87 din C. civ. "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală", în vreme ce art. 88 din acelaşi cod defineşte reşedinţa persoanei fizice ca fiind în locul unde îşi are locuinţa secundară. De asemenea, art. 90 alin. (1) din C. civ. prevede că "reşedinţa va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut".

Prin urmare, atât timp când domiciliul debitorului este cunoscut, în raport de prevederile antecitate, reşedinţa acestuia nu poate fi considerată domiciliu în raport de care să se stabilească instanţa competentă, aceasta întrucât reşedinţa poate fi considerată domiciliu şi, implicit, locuinţa principală doar în situaţia excepţională când domiciliul persoanei fizice nu este cunoscut.

În acelaşi sens, şi prevederile art. 108 din C. proc. civ. stabilesc competenţa în raport de reşedinţa părţii doar atunci când domiciliul acesteia nu e cunoscut, împrejurare care nu se verifică în cauza de faţă, debitorul fiind înregistrat la momentul formulării cererii de încuviinţare a executării silite, atât cu domiciliu activ, dar şi cu reşedinţă.

Din ansamblul dispoziţiilor procedurale, reiese că atunci când legiuitorul a dorit să fie luată în calcul pentru stabilirea competenţei şi reşedinţa părţii alături de domiciliu, a făcut-o în mod explicit, ca de exemplu în art. 114 din C. proc. civ.

Înalta Curte mai reţine că noţiunea de "reşedinţă" nu se confundă cu aceea de "domiciliu în fapt", reşedinţa fiind declarată a priori şi în mod conştient ca locuinţă secundară, declarantul opteazând să îşi păstreze în registrele oficiale acelaşi domiciliu.

În cauză, se constată că debitorul avea, la data sesizării organului de executare - 2 septembrie 2025, domiciliul în municipiul Botoşani, unitate administrativ-teritorială arondată, din punct de vedere al competenţei teritoriale, Judecătoriei Botoşani - aceasta fiind instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite.

În consecinţă, în raport de prevederile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 87 din C. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este Judecătoria Botoşani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 martie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.