Alimony termination claim is maintenance, not guardianship, so Târgu Jiu Court keeps competence; jurisdiction conflict resolved with Târgu Jiu Court.

Şedinţa publică din data de 5 martie 2026

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Târgu Jiu, la data de 19 noiembrie 2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat instanţei de judecată, în contradictoriu cu pârâta B., modificarea măsurilor dispuse prin sentinţa civilă nr. 794 din 26 aprilie 2024 pronunţată de Judecătoria Timişoara, în dosarul nr. x/2023, în sensul sistării pensiei de întreţinere la care a fost obligat.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 194 din C. proc. civ. şi ale art. 531 din C. civ.

Pârâta B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind nefondată.

2. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu

Prin sentinţa civilă nr. 3366 din 20 mai 2025, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Acest text de lege instituie o competentă teritorială de ordine publică, astfel că excepţia necompetenţei teritoriale, sub acest aspect, trebuie invocată de părţi sau judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Faţă de faptul că persoana ocrotită, respectiv B., are domiciliul în jud. Timiş, competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Timişoara.

În consecinţă, Judecătoria Târgu Jiu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

3. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Timişoara

Prin sentinţa civilă nr. 2551 din 2 decembrie 2025, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, ce are ca obiect sistare pensie de întreţinere, privind pe reclamantul A. şi pârâta B., în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu. A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Judecătoria Timişoara a reţinut că reclamantul a învestit instanţa de judecată cu o cerere referitoare la obligaţia de întreţinere, cauză care nu se circumscrie măsurilor de ocrotire a persoanei fizice. Prin urmare, nu sunt incidente dispoziţiile art. 114 din C. proc. civ.

Pentru astfel de litigii, legiuitorul a stabilit o competenţă teritorială alternativă, împrejurare ce rezultă din cuprinsul prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 2 din acelaşi act normativ.

Excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată poate fi invocată numai de pârât, prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate. Întrucât prerogativa invocării excepţiei necompetenţei teritoriale revenea exclusiv pârâtei, care nu a înţeles să o valorifice, competenţa a rămas câştigată Judecătoriei Târgu Jiu.

În consecinţă, Judecătoria Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Târgu Jiu îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Târgu Jiu şi Judecătoria Timişoara şi-au declinat, reciproc, competenţa de soluţionare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competenţă fiind generată de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire dispoziţiile legale incidente în cauză.

Astfel, Judecătoria Târgu Jiu a avut în vedere prevederile art. 114 din C. proc. civ., care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea domiciliului sau reşedinţei persoanei ocrotite, iar Judecătoria Timişoara a apreciat ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 2 din acelaşi act normativ, care reglementează o competenţă teritorială alternativă şi relativă.

Obiectul litigiului, cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă, vizează cererea reclamantului A. de sistare a pensiei de întreţinere stabilite prin sentinţa civilă nr. 794 din 26 aprilie 2024 pronunţată de Judecătoria Timişoara, în favoarea pârâtei B..

Înalta Curte constată că nu sunt incidente prevederile art. 114 din C. proc. civ., de care se prevalează Judecătoria Târgu Jiu şi care reglementează o competenţă teritorială exclusivă, în favoarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită. În cuprinsul acestui text de lege, legiuitorul a prevăzut expres că, prin alte norme juridice, pot fi reglementate şi situaţii derogatorii.

Or, cererea de sistare a plăţii pensiei de întreţinere, în raport de calificarea juridică a acţiunii ca fiind circumscrisă cererilor referitoare la obligaţia de întreţinere, atrage aplicabilitatea prevederilor cuprinse de art. 113 alin. (1) pct. 2 din acelaşi act normativ.

Prin urmare, faţă de obiectul cauzei, sunt incidente dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ. care cuprind regula generală în materie de competenţă teritorială, potrivit cu care, "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune altfel", dar şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 2 din acelaşi act normativ care stipulează că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă "instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii."

Fiind o competenţă alternativă, reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, în considerarea dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ.

Potrivit prevederilor art. 129 din actul normativ menţionat, doar normele juridice referitoare la competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, precum şi cele referitoare la competenţa materială şi cea teritorială exclusivă au caracter imperativ, fiind de ordine publică. Per a contrario, competenţa teritorială alternativă are caracter relativ, fiind reglementată de norme juridice de ordine privată.

În raport de dispoziţiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Din cuprinsul acestei dispoziţii legale rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de legiuitor, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.

O astfel de interpretare se impune şi în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.

Mai mult, prin Decizia nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a reţinut că:,,65. Drept urmare, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.. (...) 67. În situaţia în care instanţa de judecată iniţial necompetentă, devenită însă competentă prin neinvocarea excepţiei în termenul legal, ar fi, totuşi, considerată îndreptăţită să îşi decline competenţa către instanţa pe care o apreciază ca fiind competentă, termenul statuat de lege ar fi superfluu, deoarece declinarea competenţei realizată cu nerespectarea dispoziţiilor legale ar subzista, atât instanţa de trimitere, cât şi instanţa ierarhic superioară care va pronunţa regulatorul de competenţă fiind ţinute de această soluţie".

Or, în cauză, pârâta a formulat întâmpinare, care cuprinde aspecte de fond, fără a susţine existenţa vreunui incident procedural referitor la competenţă.

Prin urmare, cum reclamantul a promovat o acţiune ce vizează obligaţia de întreţinere, Judecătoria Târgu Jiu, întâi sesizată, nu se putea dezînvesti din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale nefiind de ordine publică.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 martie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.