Jurisdictional conflict over territorial competence for vehicle re-registration: definitive retention of jurisdiction by initially seized court due to non-assertion of private order jurisdictional exception

Şedinţa publică din data de 5 martie 2026

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău, la data de 21 martie 2025, sub nr. x/2025, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi Instituţia Prefectului Sălaj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, radierea autoturismului de pe numele reclamantului şi înmatricularea pe numele pârâtului B..

În drept, au fost invocate prevederile art. 1528, art. 1530-1531 din C. civ., art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (4), art. 25 din Ordinul nr. 1506/2006 al Ministerului Administraţiei şi Internelor, art. 11 alin. (4) şi ale art. 17 din O.U.G. nr. 195/2006.

2. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Zalău

Prin sentinţa civilă nr. 823 din 3 iunie 2025, Judecătoria Zalău a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi Instituţia Prefectului Judeţului Sălaj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că se solicită transcrierea dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de pe numele reclamantului, pe numele pârâtului persoană fizică şi, în mod accesoriu, efectuarea formalităţilor administrative în cauză. Astfel, se urmăreşte antrenarea răspunderii civile contractuale a pârâtului B..

Prin raportare la obiectul cererii şi la faptul că nu s-a prevăzut un loc de executare a contractului, competenţa teritorială este absolută, nefiind incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

Prin urmare, se aplică regulile generale privitoare la competenţă, reglementate de prevederile art. 107 din actul normativ menţionat, competentă să soluţioneze cauza fiind judecătoria de la domiciliul pârâtului B..

Întrucât acesta locuieşte în comuna Socond, sat Socond, str. x 1945 nr. 117, jud. Satu Mare, instanţa competentă este Judecătoria Satu Mare.

În consecinţă, Judecătoria Zalău a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

3. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Satu Mare, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 4037 din 9 decembrie 2025, Judecătoria Satu Mare, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi Instituţia Prefectului Judeţului Sălaj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, în favoarea Judecătoriei Zalău. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Satu Mare şi Judecătoria Zalău şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia. A dispus suspendarea, din oficiu, a judecăţii cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 107 din C. proc. civ. care instituie regula de drept comun în materia competenţei teritoriale.

De asemenea, a apreciat că, faţă de obiectul pricinii, nerespectarea competenţei teritoriale, care este de ordine privată, poate fi invocată doar de către pârât, în condiţiile C. proc. civ., iar nu de către instanţă, din oficiu.

Or, pârâtul B. nu a invocat necompetenţa teritorială a Judecătoriei Zalău în soluţionarea cauzei, ci a susţinut aspecte care vizau, exclusiv, raportul juridic dedus judecăţii.

Judecătoria Zalău nu avea posibilitatea de a declina competenţa de soluţionare a cererii, întrucât excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile legii, astfel că necompetenţa se acoperă definitivă.

În sprijinul acestei soluţii, Judecătoria Satu Mare a adus ca argument Decizia nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

În consecinţă, Judecătoria Satu Mare a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Zalău îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Chestiunea care a determinat ivirea conflictului negativ de competenţă a fost dată de aprecierea diferită, de către cele două instanţe, a normelor legale aplicabile cauzei. Judecătoria Zalău a reţinut că, faţă de obiectul cauzei, competenţa teritorială este de ordine publică, astfel că excepţia necompetenţei teritoriale poate fi invocată din oficiu. Pe de altă parte, Judecătoria Satu Mare a apreciat că este în discuţie o competenţă de ordine privată, astfel că excepţia necompetenţei teritoriale putea fi invocată doar de către pârât, în condiţiile C. proc. civ.

Înalta Curte constată că reclamantul A. a învestit instanţa de judecată cu o cerere, formulată în contradictoriu cu pârâţii B. şi Instituţia Prefectului Sălaj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, prin care a solicitat să se dispună radierea autoturismului, cu numărul de înmatriculare x şi cu numărul de identificare x, de pe numele reclamantului şi înmatricularea acestuia pe numele pârâtului B..

Litigiul de faţă are ca obiect o obligaţie de a face – obligarea pârâţilor la radierea autoturismului ce încă figurează în proprietatea reclamantului, deşi a fost vândut pârâtului. După cum rezultă din motivarea cererii de chemare în judecată, Instituţia Prefectului Sălaj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor a fost antrenată în proces exclusiv pentru realizarea formalităţilor administrative.

Faţă de obiectul cererii introductive, competenţa teritorială a instanţei chemată să soluţioneze acest tip de cauze este stabilită de regula generală cuprinsă în dispoziţiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În cauză, reclamantul a înţeles să înregistreze cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Zalău, deşi pârâtul B. are domiciliul în judeţul Satu Mare.

Potrivit prevederilor art. 129 din C. proc. civ., doar normele juridice referitoare la competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, precum şi cele referitoare la competenţa materială şi cea teritorială exclusivă au caracter imperativ, fiind de ordine publică. Per a contrario, competenţa teritorială de dreptul comun are caracter relativ, fiind reglementată de norme juridice de ordine privată.

În raport de dispoziţiile art. 130 alin. (3) din acelaşi act normativ, necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Din cuprinsul acestei dispoziţii legale rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de legiuitor, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.

O astfel de interpretare se impune şi în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.

Mai mult, prin decizia nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a reţinut că: "65. Drept urmare, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.. (...) 67. În situaţia în care instanţa de judecată iniţial necompetentă, devenită însă competentă prin neinvocarea excepţiei în termenul legal, ar fi, totuşi, considerată îndreptăţită să îşi decline competenţa către instanţa pe care o apreciază ca fiind competentă, termenul statuat de lege ar fi superfluu, deoarece declinarea competenţei realizată cu nerespectarea dispoziţiilor legale ar subzista, atât instanţa de trimitere, cât şi instanţa ierarhic superioară care va pronunţa regulatorul de competenţă fiind ţinute de această soluţie".

Or, în cauză, pârâtul B. deşi a depus întâmpinare, nu a susţinut existenţa vreunui incident procedural referitor la competenţă, iar pârâta Instituţia Prefectului Judeţului Sălaj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor nu s-a prezentat şi nici nu a depus apărări în cauză.

Prin urmare, cum reclamantul a promovat o cerere ce are ca obiect o obligaţie de a face, Judecătoria Zalău, întâi sesizată, nu se putea dezînvesti din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale nefiind de ordine publică.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Zalău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 martie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.