Conflict of jurisdiction over unauthorized electricity consumption: Delictual liability versus consumer contract jurisdiction and the binding effect of unraised private-order territorial incompetence.

Şedinţa publică din data de 5 martie 2026

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Topoloveni, la data de 12 decembrie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta Societatea Reţele Electrice Muntenia S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea pârâtului la plata sumei de 2.101,04 RON reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate de acesta.

În drept, cererea de valoare redusă a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 şi art. 1357 din C. civ., art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, Ordinul nr. 64/2014, Ordinul nr. 121/2015, Ordinul nr. 235/2020, Ordinul nr. 88/2015 şi ale art. 1 din O.G. nr. 80/2013.

2. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Topoloveni

Prin sentinţa civilă nr. 734 din 21 mai 2025, Judecătoria Topoloveni a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, având ca obiect cerere de valoare redusă, formulată de reclamanta Societatea Reţele Electrice Muntenia S.A. în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 121 din C. proc. civ., "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului."

Acest text de lege instituie o competenţă teritorială exclusivă a instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază consumatorul, competenţă care, fiind de ordine publică, poate fi invocată de părţi şi de instanţă până la primul termen la care părţile sunt legal citate.

Întrucât pârâtul domiciliază în Bucureşti, str. x, competenţa de soluţionare a cauzei, care are ca obiect plata unor servicii prestate de furnizor, aparţine Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Prin urmare, Judecătoria Topoloveni a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

3. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 10116 din data de 28 noiembrie 2025, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta Societatea Reţele Electrice Muntenia S.A., în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Judecătoriei Topoloveni. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia. A suspendat, din oficiu, judecata cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că între părţi nu există un raport juridic contractual, astfel că pârâtul nu are calitatea de consumator, pentru a se aplica, sub aspectul competenţei, dispoziţiile art. 121 din C. proc. civ.

Temeiul juridic al cererii este reprezentat de răspunderea civilă delictuală a pârâtului, reclamanta susţinând existenţa unui fapt juridic ilicit, respectiv racordarea neautorizată a acestuia la reţeaua de distribuţie.

Prin urmare, sunt incidente dispoziţiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ. care instituie regula de drept comun în materia competenţei teritoriale. În cauză, nerespectarea competenţei teritoriale, care este de ordine privată, putea fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare, iar nu de către instanţă, din oficiu.

Or, pârâtul A. nu a invocat necompetenţa teritorială a Judecătoriei Topoloveni, astfel că o eventuală necompetenţă se acoperă definitiv.

În sprijinul acestei soluţii, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a adus ca argument Decizia nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

În consecinţă, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Topoloveni îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Chestiunea care a determinat ivirea conflictului negativ de competenţă a fost dată de aprecierea diferită, de către cele două instanţe, a raportului juridic dedus judecăţii şi a normelor legale aplicabile cauzei. pe de o parte, Judecătoria Topoloveni a reţinut că există o relaţie contractuală între părţi specifică raporturilor dintre profesionişti şi consumatori, astfel încât competenţa teritorială este de ordine publică, iar excepţia necompetenţei teritoriale poate fi invocată din oficiu. Pe de altă parte, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a apreciat că este în discuţie o răspundere civilă delictuală, ce atrage o competenţă de ordine privată, astfel că excepţia necompetenţei teritoriale putea fi invocată doar de către pârât, în condiţiile C. proc. civ.

Înalta Curte constată că reclamanta Societatea Reţele Electrice Muntenia S.A. a învestit instanţa de judecată cu o cerere de valoare redusă, în contradictoriu cu pârâtul A., prin care a solicitat să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2.101,04 RON reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate ilegal, prin racordarea neautorizată la reţeaua de distribuţie, în absenţa unui contract de furnizare valabil încheiat.

Astfel, prin promovarea prezentului litigiu, prin mijlocul procesual al cererii cu valoare redusă, se urmăreşte antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului. Potrivit dispoziţiilor art. 1028 din C. proc. civ., în cazul acestei proceduri speciale, "(1)Competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei. (2)Competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun."

Înalta Curte constată că, faţă de obiectul cauzei, sunt incidente dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ., care cuprind regula generală în materie de competenţă teritorială, potrivit cu care, "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune altfel", precum şi cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 din acelaşi act normativ, care prevăd că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai este competentă "instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă".

Prin urmare, fiind o competenţă alternativă, reclamanta avea alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, în considerarea dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ.

Potrivit prevederilor art. 129 din actul normativ menţionat, doar normele juridice referitoare la competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, precum şi cele referitoare la competenţa materială şi cea teritorială exclusivă au caracter imperativ, fiind de ordine publică. Per a contrario, competenţa teritorială alternativă are caracter relativ, fiind reglementată de norme juridice de ordine privată.

În raport de dispoziţiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Din cuprinsul acestei dispoziţii legale rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile prevăzute de legiuitor, competenţa de soluţionare a cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia aceasta se află înregistrată, instanţa respectivă nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.

O astfel de interpretare se impune şi în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.

Mai mult, prin Decizia nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a reţinut că:,,65. Drept urmare, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.. (...) 67. În situaţia în care instanţa de judecată iniţial necompetentă, devenită însă competentă prin neinvocarea excepţiei în termenul legal, ar fi, totuşi, considerată îndreptăţită să îşi decline competenţa către instanţa pe care o apreciază ca fiind competentă, termenul statuat de lege ar fi superfluu, deoarece declinarea competenţei realizată cu nerespectarea dispoziţiilor legale ar subzista, atât instanţa de trimitere, cât şi instanţa ierarhic superioară care va pronunţa regulatorul de competenţă fiind ţinute de această soluţie".

Or, în cauză, pârâtul A. nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă, deşi a fost legal citat, astfel că nu a susţinut existenţa vreunui incident procedural referitor la competenţă.

Prin urmare, cum reclamanta a promovat o cerere de valoare redusă prin care urmăreşte antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, Judecătoria Topoloveni, întâi sesizată, nu se putea dezînvesti din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale nefiind de ordine publică în acest caz.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Topoloveni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 martie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.