Negative conflict of jurisdiction resolved by assigning competence to the initially seized court for contract nullity action

Şedinţa publică din data de 5 martie 2026

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sânnicolau Mare, la data de 28 noiembrie 2024, sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat să se dispună nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare încheiat la data de 28 decembrie 2022, pentru lipsa consimţământului reclamantului, repunerea părţilor în situaţia anterioară, exonerarea reclamantului de la plata impozitului în cuantum de 7.816 RON şi radierea din evidenţele sale fiscale a autoturismului.

În drept, cererea a fost fundamentată pe dispoziţiile art. 1166, art. 1246 şi art. 1247 din C. civ.

Pârâtul B. nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat la instanţă.

2. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Sânnicolau Mare

Prin sentinţa civilă nr. 573 din 24 iunie 2025, Judecătoria Sânnicolau Mare a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cu care,,(1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. (2) Instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă sediul sau domiciliul".

De asemenea, a constatat că, atât la data sesizării instanţei de judecată, cât şi la termenul la care s-a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sânnicolau Mare, pârâtul avea domiciliul în Târgu Jiu.

În consecinţă, Judecătoria Sânnicolau Mare a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

3. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu

Prin sentinţa civilă nr. 6051 din 14 noiembrie 2025, Judecătoria Târgu Jiu, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, ce are ca obiect nulitate act juridic, privind pe reclamantul A. şi pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare. A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Târgu Jiu a reţinut că reclamantul a învestit instanţa cu o acţiune în constatarea nulităţii unui act juridic, pentru lipsa consimţământului. Prin urmare, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ., care reglementează competenţa de drept comun, din punct de vedere teritorial, pentru judecarea în primă instanţă.

Întrucât excepţia de necompetenţă teritorială este de ordine privată, aceasta putea fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare, iar nu de către instanţă, din oficiu, în considerarea prevederilor art. 130 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Prin neinvocarea de către pârât, prin întâmpinare, a excepţiei necompetenţei teritoriale de ordine privată, Judecătoria Sânnicolau Mare a devenit competentă să soluţioneze cauza.

În consecinţă, Judecătoria Târgu Jiu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Sânnicolau Mare îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Chestiunea care a determinat ivirea conflictului negativ de competenţă a fost dată de aprecierea diferită, de către cele două instanţe, a normelor legale aplicabile cauzei. Astfel, pe de o parte, Judecătoria Sânnicolau Mare a reţinut că, faţă de obiectul cauzei, competenţa teritorială este de ordine publică, astfel că excepţia necompetenţei teritoriale poate fi invocată din oficiu. Pe de altă parte, Judecătoria Târgu Jiu a apreciat că este în discuţie o competenţă de ordine privată, astfel că excepţia necompetenţei teritoriale putea fi invocată doar de către pârât, în condiţiile C. proc. civ.

Înalta Curte constată că reclamantul A. a învestit instanţa de judecată cu o cerere, formulată în contradictoriu cu pârâtul B., prin care a solicitat să se dispună nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare încheiat la data de 28 decembrie 2022, pentru lipsa consimţământului, repunerea părţilor în situaţia anterioară, exonerarea reclamantului de la plata impozitului în cuantum de 7.816 RON şi radierea din evidenţele sale fiscale a autoturismului.

Astfel, obiectul acţiunii deduse judecăţii este reprezentat de constatarea nulităţii unui act juridic, petitul cuprinzând şi o serie de cereri accesorii.

Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ. care cuprind regula generală în materie de competenţă teritorială, potrivit cu care, "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune altfel", precum şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 4 din acelaşi act normativ care stipulează că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă "instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract".

Prin urmare, fiind o competenţă alternativă, reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, în considerarea dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ.

Potrivit prevederilor art. 129 din actul normativ menţionat, doar normele juridice referitoare la competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, precum şi cele referitoare la competenţa materială şi cea teritorială exclusivă au caracter imperativ, fiind de ordine publică. Per a contrario, în celelalte cazuri competenţa teritorială are caracter relativ, fiind reglementată de norme juridice de ordine privată.

În raport de dispoziţiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Din cuprinsul acestei dispoziţii legale rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile prevăzute de legiuitor, competenţa de soluţionare a cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia aceasta se află înregistrată, instanţa respectivă nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.

O astfel de interpretare se impune şi în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.

Mai mult, prin Decizia nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a reţinut că:,,65. Drept urmare, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.. (...) 67. În situaţia în care instanţa de judecată iniţial necompetentă, devenită însă competentă prin neinvocarea excepţiei în termenul legal, ar fi, totuşi, considerată îndreptăţită să îşi decline competenţa către instanţa pe care o apreciază ca fiind competentă, termenul statuat de lege ar fi superfluu, deoarece declinarea competenţei realizată cu nerespectarea dispoziţiilor legale ar subzista, atât instanţa de trimitere, cât şi instanţa ierarhic superioară care va pronunţa regulatorul de competenţă fiind ţinute de această soluţie".

Or, în cauză, pârâtul B. nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat în instanţă, deşi a fost legal citat, astfel că nu a susţinut existenţa vreunui incident procedural referitor la competenţă.

Prin urmare, cum reclamantul a promovat o acţiune personală mobiliară de drept comun, Judecătoria Sânnicolau Mare, întâi sesizată, nu se putea dezînvesti din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale nefiind de ordine publică.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Sânnicolau Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 martie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.