Territorial jurisdiction for enforcement of a bill of exchange against co-debtors under alternative competence rules

Şedinţa publică din data de 5 martie 2026

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de încuviinţare a executării silite

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, la data de 27 august 2025, sub nr. x/2025, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite, prin toate modalităţile de executare, pentru creditoarea B. S.A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x 3BA nr. x emis la data de 13 decembrie 2023 de către C. S.R.L., avalizat de D., scadent la data de 24 iulie 2025.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 666 din C. proc. civ.

2. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Constanţa, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 11371 din 22 octombrie 2025, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de către petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., privind pe creditoarea B. S.A. şi pe debitorul D., în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că organul de executare a fost sesizat, conform dispoziţiilor art. 622 alin. (2) şi ale art. 664 din C. proc. civ., prin cererea creditoarei, formulată la data de 28 august 2025, dată la care domiciliul debitorului D. era în Municipiul Bucureşti, str. x.

Localitatea de domiciliu a debitorului se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, conform H.G. nr. 1217/2023 privind stabilirea localităţilor care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă acestea.

În considerarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. civ., Judecătoria Constanţa a apreciat că nu este competentă teritorial pentru a soluţiona cererea de încuviinţare a executării silite privind pe creditoarea B. S.A. şi pe debitorul D., domiciliul debitorului nefiind situat, la data cererii de executare silită, în circumscripţia teritorială a acestei instanţe.

În consecinţă, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.

3. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Sector 3 Bucureşti, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 13237 din 10 decembrie 2025, Judecătoria Sector 3 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., privind pe creditoarea B. S.A. şi pe debitorii C. S.R.L. şi D., în favoarea Judecătoriei Constanţa. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Sector 3 Bucureşti şi Judecătoria Constanţa şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia. A dispus suspendarea, din oficiu, a judecăţii cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că se solicită încuviinţarea executării silite a unui titlu executoriu reprezentat de un bilet la ordin, emis de persoana juridică C. S.R.L., care are sediul social în Constanţa, str. x, jud. Constanţa, bilet avalizat de persoana fizică D., care are domiciliul în Bucureşti, str. x nr. 24-26.

În considerarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., sunt aplicabile, în procedura executării silite, în mod corespunzător, şi dispoziţiile art. 112 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit cu care "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali."

De asemenea, instanţa a reţinut că, în cauză, există un debitor principal, persoană juridică, cu sediul în circumscripţia Judecătoriei Constanţa, şi un debitor accesoriu, respectiv persoana fizică, cu domiciliul în circumscripţia Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.

În condiţiile în care dispoziţiile art. 112 din C. proc. civ. instituie o cauză de preferinţă a introducerii cererii la instanţa competentă pentru debitorul principal, faţă de instanţa care ar fi competentă pentru debitorul accesoriu, se poate reţine faptul că, în mod corect, competenţa ar trebui determinată în funcţie de debitorul principal din această cauză, respectiv persoana juridică C. S.R.L., care are sediul în judeţul Constanţa.

În consecinţă, Judecătoria Sector 3 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Constanţa îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Obiectul cauzei, în legătură cu care s-a ivit conflictul negativ de competenţă, îl constituie cererea de încuviinţare a executării silite formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de Biletul la ordin seria x, nr. x, emis la data de 13 decembrie 2023 de C. S.R.L. şi avalizat de D..

Judecătoria Constanţa şi Judecătoria Sector 3 Bucureşti şi-au declinat, reciproc, competenţa de soluţionare a cauzei, conflictul negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale instanţelor în conflict cu privire la dispoziţiile în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a judeca pricina.

Înalta Curte reţine că, în materia executării silite, stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cererile de încuviinţare a executării silite se face în raport cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cu care "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (…) (3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Norma juridică menţionată impune ca stabilirea competenţei să se raporteze la sediul sau domiciliul debitorului, iar nu la alte repere care excedează condiţiilor impuse de legiuitor.

În speţă, creditoarea B. S.A. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva persoanei juridice C. S.R.L., cu sediul în Constanţa str. x, jud. Constanţa, emitentă a biletului la ordin, şi a persoanei fizice D., care a avalizat instrumentul financiar de plată.

Înalta Curte constată că a fost formulată o cerere unică de încuviinţare a executării silite împotriva societăţii debitoare emitente şi a avalistului, obligaţi prin acelaşi titlu executoriu, creditorul tinzând să obţină realizarea creanţei sale în cadrul unei singure proceduri execuţionale. Constituirea unui singur dosar de executare este o opţiune a creditorului, care poate stabili cadrul procesual execuţional, drept componentă a principiului disponibilităţii, prin raportare la limitele stabilite prin titlul executoriu, potrivit dispoziţiilor art. 648 alin. (1) din C. proc. civ. care reglementează posibilitatea creditorului de a urmări, în condiţiile legii, în limita creanţei şi accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat,;i "bunurile terţilor care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile debitorului se aplică în mod corespunzător şi terţilor garanţi, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel."

Astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 106 raportat la cele ale art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 58/1934 (asupra cambiei şi biletului la ordin), avalistul intervine pentru a întări încrederea în titlul emis şi se obligă solidar cu ceilalţi semnatari la plata sumei de bani, obligaţia sa fiind valabilă chiar dacă obligaţia pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză decât un viciu de formă.

Conform art. 106 coroborat cu art. 35 alin. (1) din acelaşi act normativ, avalistul este ţinut în acelaşi mod ca persoana pentru care a garantat. Dacă avalul a fost dat pentru tras, avalistul este obligat direct, la fel ca şi trasul, iar împotriva lui posesorul va exercita acţiunea cambială directă/executarea cambială.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 106 raportat la art. 52 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 58/1934 (asupra cambiei şi biletului la ordin), "Trăgătorul, acceptantul, girantul şi avalistul cambiei sunt ţinuţi solidar faţă de posesor", posesorul având "drept de urmărire împotriva tuturor acestor persoane individual sau colectiv, fără a fi ţinut să observe ordinea în care s-au obligat".

În considerarea acestor norme legale, avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi persoana pentru care a garantat, avalul fiind o garanţie autonomă prin care avalistul se obligă solidar cu emitentul la plată, deţinătorul biletului la ordin având dreptul de a urmări emitentul şi avalistul, fie individual, fie împreună.

Prin urmare, întrucât ambii pârâţi răspund în aceleaşi condiţii, posesorul titlului se poate îndrepta împotriva debitorului principal ori a avalistului, deopotrivă, fără a fi ţinut să observe ordinea în care s-au obligat. În materia executării silite, în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite, este aplicabil art. 112 din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, text legal ce reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul coparticipării procesuale pasive.

De asemenea, sunt incidente şi prevederile art. 116 din acelaşi act normativ prin care se statuează că, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptăţit să aleagă o instanţă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente.

Interpretarea istorico-teleologică a textelor legale menţionate trebuie să pornească de la finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea respectivelor norme. Raţiunea legiuitorului, care a stabilit astfel o competenţă alternativă în privinţa cererii de chemare în judecată, se menţine şi cu privire la cererea de încuviinţare a executării silite.

În cauza dedusă judecăţii, prin depunerea cererii de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Constanţa, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 666 din C. proc. civ., s-a optat pentru instanţa de la sediul debitoarei C. S.R.L., aceasta fiind competentă, în considerarea dispoziţiilor art. 651 din acelaşi act normativ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 martie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.