Negative jurisdiction conflict: Territorial competence for special guardianship linked to statutory domicile vs. de facto residence

Şedinţa publică din data de 5 martie 2026

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Călăraşi, la data de 1 noiembrie 2022, sub numărul x/2022, reclamantul A. a solicitat punerea sub interdicţie a pârâtului (bolnavului) B., persoană cu afecţiuni medicale de natură psihică, şi numirea sa în calitate de tutore.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 178 din C. civ.

2. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Călăraşi

Prin sentinţa civilă nr. 1107 din 17 aprilie 2025, Judecătoria Călăraşi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii având ca obiect tutelă specială, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Topoloveni.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 114 din C. proc. civ., potrivit cu care, "(1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

Prin noţiunea de "domiciliu", în accepţiunea C. civ., trebuie să se înţeleagă locuinţa unde se găseşte în fapt acea persoană, pentru a-i putea fi asigurat şi respectat dreptul la apărare. Aceasta, deoarece menţiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reşedinţa unei persoane nu au caracter constitutiv în ceea ce priveşte determinarea acestora, ci numai caracter de evidenţă a persoanei respective.

Întrucât pârâtul B. locuieşte în fapt în comuna Leordeni, jud. Argeş, Judecătoria Topoloveni este competentă să soluţioneze cererea ce vizează punerea sa sub interdicţie şi numirea unui tutore.

Prin urmare, Judecătoria Călăraşi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni.

3. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Topoloveni

Prin sentinţa civilă nr. 1816 din 16 decembrie 2025, Judecătoria Topoloveni a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei, ce are ca obiect instituire tutelă specială, privind pe reclamantul A. şi pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Călăraşi. A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Judecătoria Topoloveni a reţinut că, fiind un litigiu ce are ca obiect ocrotirea majorului, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 114 din C. proc. civ. care vizează domiciliul sau reşedinţa acestuia.

Din înscrisurile depuse la dosar reiese că persoana cu privire la care se solicită instituirea tutelei speciale domiciliază în comuna C., str. x, jud. Călăraşi, şi se află în custodia D.G.A.S.P.C. Călăraşi.

În cererile care au ca obiect tutela specială nu poate fi avută în vedere ca reşedinţă un cămin, în care este internată temporar, persoana incapabilă, ci domiciliul stabil din cartea de identitate. Schimbările locului de internare, la perioade constante de timp, nu pot echivala cu o schimbare a reşedinţei, care să atragă, competenţa unor alte instanţe judecătoreşti.

Pentru a putea fi incidente dispoziţiile art. 89 din C. civ., trebuie avută în vedere intenţia persoanei în cauză de a-şi stabili locuinţa principală în alt loc decât cel prevăzut în buletin.

Întrucât domiciliul pârâtului este pe raza Judecătoriei Călăraşi, aceasta este competentă să soluţioneze prezenta cerere.

În consecinţă, Judecătoria Topoloveni a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călăraşi.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Călăraşi îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Călăraşi şi Judecătoria Topoloveni şi-au declinat, reciproc, competenţa de soluţionare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competenţă fiind generată de interpretarea diferită pe care cele două instanţe aflate în conflict au dat-o noţiunii de "domiciliu" în situaţia de faţă, cu privire la persoana faţă de care se solicită instituirea unei măsuri de ocrotire.

Potrivit dispoziţiilor art. 936 din C. proc. civ., "Cererea de instituire a consilierii judiciare sau a tutelei speciale cu privire la o persoană se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul". În completare, art. 114 din acelaşi cod dispune că "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită"

Prevederile art. 936 din C. proc. civ. reprezintă o normă specială de competenţă teritorială absolută în materia instituirii tutelei speciale, mai exact o normă de ordine publică, având în vedere că priveşte capacitatea persoanei fizice.

Aşadar, competenţa de soluţionare a cererii de instituire a tutelei speciale a unei persoane aparţine numai instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul.

Astfel cum este reglementat prin art. 87 din C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.

Înalta Curte reţine în acest sens că domiciliul persoanei fizice este unul dintre atributele de identificare a acesteia şi se caracterizează prin stabilitate, unicitate, obligativitate şi inviolabilitate. Scopul domiciliului este acela de a lega, din punct de vedere juridic, o persoană de un anumit loc, individualizând-o în spaţiu.

Dispoziţiile art. 91 din C. civ. prevăd că,,(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".

În plus, faţă de scopul pentru care s-a dat în competenţa instanţei de tutelă de la domiciliul persoanei reprezentate soluţionarea cererii de instituire a tutelei, acela de a facilita accesul acestor persoane aflate în situaţii speciale la instanţă, prezintă relevanţă şi dispoziţiile art. 940 alin. (2) din C. proc. civ., care prevăd că "La termenul de judecată, instanţa este obligată să îl asculte, în camera de consiliu, pe cel a cărui punere sub ocrotire este cerută, punându-i şi întrebări pentru a constata necesitatea şi oportunitatea instituirii unei măsuri de ocrotire, precum şi opinia sa cu privire la regimul de ocrotire şi la persoana ocrotitorului. Dacă este în interesul celui a cărui punere sub ocrotire este cerută, acesta va fi ascultat la locuinţa sa, acolo unde este îngrijit sau în alt loc apreciat de instanţă ca fiind potrivit."

Prin urmare, competenţa teritorială în astfel de litigii se raportează la domiciliul persoanei cu privire la care se urmăreşte instituirea tutelei speciale. Noţiunea de "domiciliu" trebuie înţeleasă într-un sens mai larg, interesând nu doar locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde acesta locuieşte efectiv, în cazul în care domiciliul real nu coincide cu cel menţionat în cartea de identitate, o atare interpretare permiţând în plan procesual a se da eficienţă principiului dreptului la un proces echitabil şi principiului dreptului la apărare.

În cauza pendinte, din înscrisurile depuse la dosar, se observă că pârâtul domiciliază la adresa din jud. Călăraşi.

Deşi Judecătoria Călăraşi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni, nu există dovezi că pârâtul ar fi locuit efectiv pe raza Judecătoriei Topoloveni la momentul sesizării instanţei, pentru a putea fi atrasă competenţa acesteia în soluţionarea cauzei.

Mai mult, prin adresa din 21 noiembrie 2025, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Călăraşi a comunicat instanţei că pârâtul B. este instituţionalizat, de la data de 24 septembrie 2025, în Locuinţa Maxim Protejată "D." situată în comuna Ciocăneşti, str. x jud. Călăraşi, aflată în circumscripţia Judecătoriei Călăraşi.

În consecinţă, întrucât domiciliul pârâtului se află în raza teritorială a Judecătoriei Călăraşi, iar în prezent pârâtul este internat la un serviciu social cu cazare pentru persoane adulte cu dizabilităţi, situat în raza teritorială a aceleiaşi judecătorii, Înalta Curte constată că aceasta din urmă este instanţa competentă să soluţioneze cererea de instituire a tutelei speciale formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B..

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Călăraşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călăraşi.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 martie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.