Jurisdiction for administrative delays by central discrimination authority: applicability of administrative litigation law over discrimination ordinance

Şedinţa publică din data de 5 martie 2026

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 7 aprilie 2024, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat:

- să se constate discriminarea directă la care a fost supusă de către pârât,

- să fie obligat pârâtul să depună în instanţă toate petiţiile pe care reclamanta le-a înaintat, precum şi toate actele doveditoare şi hotărârile emise cu mult peste termenul legal, având în vedere că se află în imposibilitatea de a le depune, acestea fiind reţinute de fostul angajator,

- să fie obligat pârâtul la plata daunelor morale în cuantum de 1 milion de euro, având în vedere că lipsa totală de interes a acestei instituţii prin discriminare directă asupra sa i-a provocat pagube inestimabile, atât fizice, cât şi profesionale şi materiale, aducând atingere gravă probităţii profesionale, calităţii de om şi de femeie, prin faptul că a fost pusă în situaţii umile, degradante.

Ulterior, reclamanta a depus o precizare în cuprinsul căreia a arătat că obiectul cererii, prin raportare la O.G. nr. 137/2000, este o acţiune în constatare, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării fiind, conform prevederilor art. 16 şi ale art. 18 din actul normativ menţionat, garant al respectării şi aplicării principiului nediscriminării.

2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 128 din 5 iunie 2025, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că a fost învestită cu o acţiune în constatare, în cadrul căreia se susţine incidenţa dispoziţiilor art. 16 şi ale art. 18 din O.G. nr. 137/2000. Având în vedere susţinerile reclamantei, raportul dintre părţi nu poate fi calificat ca fiind unul de drept administrativ.

Prin urmare, instanţa competentă se stabileşte în raport de prevederile art. 27 din actul normativ menţionat, care fac trimitere la dreptul comun. Faţă de dispoziţiile deciziei nr. 10/2016 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii şi ale art. 95 pct. (1) din C. proc. civ., tribunalul este competent să soluţioneze prezenta cauză.

În consecinţă, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

3. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 2911 din 28 noiembrie 2025, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a solicitat să se constate că pârâtul a supus-o discriminării prin emiterea cu întârziere a unor hotărâri cu privire la petiţiile sale şi să fie obligat la plata de daune morale. Astfel, se pune în discuţie repararea prejudiciului suferit prin modul în care pârâta a înţeles să-şi exercite atribuţiile ce-i revin în executarea legii.

Prin urmare, devin incidente dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, litigiul având natura unui litigiu de contencios administrativ.

În consecinţă, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că, în prezenta cauză, Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal îi revine competenţa de soluţionare, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Chestiunea care a determinat ivirea conflictului negativ de competenţă a fost dată de aprecierea diferită, de către cele două instanţe, a calificării juridice a acţiunii şi a normelor legale aplicabile cauzei.

Astfel, Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal a dat eficienţă dispoziţiilor art. 27 din O.G. nr. 137/2000, în timp ce Tribunalul Constanţa – secţia I civilă a făcut aplicarea prevederilor art. 1 şi ale art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că, prin acţiunea cu care a învestit instanţa de judecată, reclamanta A. a solicitat să se constate discriminarea la care a fost supusă de către pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin soluţionarea cu întârziere a petiţiilor pe care i le-a adresat şi să fie obligat acelaşi pârât la plata daunelor morale pentru prejudiciul provocat.

După cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată şi a precizării ulterioare, faptul generator de prejudicii este reprezentat de modul de soluţionare a petiţiilor de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, astfel că supune controlului judecătoresc un raport de drept administrativ.

Reclamanta nu susţine existenţa unui tratament discriminatoriu care să se bazeze pe vreunul dintre motivele/criteriile de discriminare statuate de lege, pentru a fi atrasă incidentă procedura prevăzută de dispoziţiile art. 27 din O.G. nr. 137/2000, potrivit cu care, "Persoana care se consideră discriminată poate formula în faţa instanţei de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun."

Prin urmare, chiar dacă partea a uzat în promovarea demersului său judiciar şi de prevederile O.G. nr. 137/2000, această împrejurare nu este de natură să atragă competenţa instanţei de dreptul comun, atâta timp cât, prin obiectul său, precum şi prin motivele de fapt invocate ca temei al demersului judiciar iniţiat, cererea de chemare în judecată nu se circumscrie cadrului procesual configurat de actul normativ menţionat.

Reclamanta a solicitat instanţei să cenzureze conduita Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării care, prin modalitatea de soluţionare a petiţiilor referitoare la tratamentul discriminatoriu la care a fost supusă de fostul angajator Compania Naţională România S.A., i-a produs prejudicii materiale şi morale. Date fiind părţile implicate, respectiv persoana fizică prejudiciată şi autoritatea publică, şi finalitatea demersului judiciar, raportul juridic se încadrează în tiparul configurat de prevederile art. 52 alin. (1) din Constituţia României, respectiv, ale art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Constituţia României, "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei."

Prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ stipulează că: "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată", iar cele ale art. 8 din acelaşi act normativ dispun că: "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale."

Înalta Curte constată că, în raport de cele anterior reţinute, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care cuprind regulile de stabilire a instanţei competente material şi teritorial să soluţioneze cauza în această materie.

Potrivit acestor prevederi legale, "(1)Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Prin urmare, faţă de faptul că pârâtul este o autoritate publică centrală, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal este competentă să soluţioneze prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 martie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.