Negative jurisdictional conflict: territorial competence for child residence claims hinges on the minor's actual domicile at the time of filing versus the notarial agreement

Şedinţa publică din data de 04 martie 2026

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la 27.06.2025 sub nr. x/2025, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C., obligarea pârâtei de a respecta dreptul reclamantilor (bunici paterni), de a avea legături personale cu minorul D. şi de a veghea la creşterea şi educarea sa, respectiv: în primul şi al treilea weekend din lună, în zilele de sâmbătă şi duminică între orele 15-18:00, în locuri publice (parc, cofetărie, spaţiu de joacă, mall, cinematograf, spaţii de alimentare publică, domiciliul reclamntilor); în anii pari şi anii impari în Ajunul Crăciunului, între orele 15-18, în locuri publice şi domiciliul reclamantilor; în anii pari şi anii impari prima zi de Paşte, între orele 15-18, în locuri publice şi domiciliul reclamantilor; în zilele de naştere a minorului (12 septembrie) timp de două ore, în locuri publice şi domiciliul reclamantilor.

Prin sentinţa civilă nr. 4418/17.07.2025, Judecătoria Suceava a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

A reţinut instanţa că, potrivit certificatului de divorţ nr. x/22.10.2021, emis de BNP E., evocat în cerere şi necontestat, domiciliul minorului vizat de prezenta ordonanţă preşedinţială a fost stabilit la mamă, astfel că, indiferent de domiciliul său de la momentul divorţului, minorul va fi considerat ca având domiciliul unde îşi are domiciliul şi mama. Potrivit anchetei sociale întocmite în cauză de Primăria Comunei Moara, pârâta şi fiul acesteia, minorul D., nu mai locuiesc pe raza comunei Moara. Potrivit actului de identitate al pârâtei, aceasta are adresa stabilită, începând cu data de 22.04.2025, pe raza Sectorului 3 Bucureşti, iar ceea ce este relevant în stabilirea competenţei este domiciliul la data sesizării instanţei (27.06.2025), care este cel din raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 11087/06.11.2025, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Rădăuţi.

A reţinut instanţa că prin convenţia autentificată sub nr. x/22.10.2021, de BNP E., domiciliul minorului D., a fost stabilit la mamă, în Solca, judeţul Suceava, localitatea aflată în raza teritorială a Judecătoriei Rădăuţi.

Împrejurarea că pârâta locuieşte într-un imobil închiriat în sectorul 3 Bucureşti din luna mai 2025 împreună cu minorul, este una lipsită de relevanţă din perspectiva competenţei teritoriale, câtă vreme această mutare s-a realizat fără acordul tatălui, iar competenţa nu poate fi transferată prin simpla deplasare a copilului.

Prin sentinţa civilă nr. 82/13.01.2026, Judecătoria Rădăuţi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că prin convenţia încheiată în procedura divorţului cu copii minori autentificată sub nr. x/22.10.2021 de către BNP E., locuinţa minorului D., a fost stabilită la părintele C., anume la mamă, astfel că, indiferent de domiciliul acesteia de la momentul divorţului, minorul va fi considerat ca având domiciliul unde îşi are domiciliul şi mama.

A mai reţinut instanţa că acordul părţilor, astfel cum a fost consemnat în convenţia autentificată sub nr. x/22.10.2021, de BNP E., se referă la stabilirea locuinţei minorului la mamă, indiferent de adresa de domiciliu concretă a acesteia.

Conform actului de identitate al pârâtei ataşat la dosarul cauzei, începând cu data de 22.04.2025, deci anterior datei de 27.06.2025 (data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată), aceasta are adresa stabilită în sectorul 3 Bucureşti.

Totodată, prin sentinţa civilă nr. 11623/17.11.2025, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. x/2025, s-a dispus suplinirea acordului numitului A., tatăl minorului, cu privire la înscrierea minorului D., la Şcoala nr. 20 cu sediul în Bucureşti.

Aşadar, având în vedere că locuinţa în fapt a minorului, la data introducerii acţiunii, este în Sectorul 3 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei este reprezentat de solicitarea reclamanţilor A. şi B., în calitate de bunici paterni ai minorului D., formulată în contradictoriu cu pârâta C. (mama minorului), de stabilire a unui program în cadrul căruia reclamanţii să aibă legături personale cu minorul, în modalitatea indicată prin acţiunea introductivă de instanţă.

Instanţele aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa reţinând în mod diferit care este instanţa competentă în soluţionarea pricinii, respectiv, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut că instanţa competentă este Judecătoria Rădăuţi, ca instanţă de la domiciliul părintelui la care a fost stabilit domiciliul minorului în cadrul procedurii divorţului încheiată la notarul public (în cauza pendinte, la pârâtă), iar Judecătoria Rădăuţi a reţinut că instanţa competentă este Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, ca instanţă de la domiciliul în fapt al mamei, aşa cum acesta este evidenţiat în cartea de identitate a acesteia la momentul învestirii instanţei.

Astfel, desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită dată de acestea noţiunii de domiciliu al persoanei ocrotite prevăzută de art. 114 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia Cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 106 alin. (1) din C. civ., care prevăd că ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, precum şi pe cele ale art. 107 din acelaşi cod, care dispun în sensul că: "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".

Raportat la aceste dispoziţii legale, cererea privind ocrotirea persoanei fizice, dată de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, aşa cum au reţinut şi cele două instanţe între care s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă.

Locuinţa minorului este reglementată de dispoziţiile art. 496 C. civ., astfel:,,(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Prin urmare, pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii, fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

În cauză, cu prilejul dezbaterii divorţului în procedura notarială, domiciliul minorului a fost stabilit la mama sa, pârâta C. care, la data încheierii convenţiei autentificată sub nr. x/22.10.2021, de către BNP E., locuia la adresa din cartea de identitate, respectiv, în comuna Moara, judeţul Suceava.

Ulterior însă, la 22.04.2025, aşa cum rezultă din cartea de identitate, pârâta şi-a stabilit domiciliul în fapt în sectorul 3 al municipiului Bucureşti, locuind, la data învestirii instanţei cu prezenta ordonanţă preşedinţială (27.06.2025), în Bucureşti, B-dul x nr. 30 C, adresă aflată în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Dealtfel, la această judecătorie s-a derulat şi litigiul obiect al dosarului nr. x/2025, finalizat prin sentinţa civilă nr. 11623/17.11.2025, prin care a fost admisă cererea reclamantei C. şi s-a dispus suplinirea acordului pârâtului A. privind înscrierea minorului D. la Şcoala nr. 20, cu sediul în Bucureşti, precum şi la înscrierea aceluiaşi minor la cursuri de înot, de echitaţie, de engleză, de baschet şi la consiliere psihologică.

Totodată, din referatul de anchetă socială nr. 7675/09.07.2025 întocmit la solicitarea Judecătoriei Suceava, de către Primăria comunei Moara, a rezultat că la domiciliul pârâtei C. din strada x nr. 76 C, comuna Moara, judeţul Suceava nu mai locuieşte nimeni, pârâta fiind mutată de la această adresă, aspect confirmat şi de către vecini.

De asemenea, din referatul de anchetă socială efectuat de Primăria Sectorului 3 Bucureşti, a rezultat că începând cu luna mai 2025, pârâta C. locuieşte în fapt la adresa din Bucureşti.

Prin urmare, întrucât locuinţa minorului a fost stabilită, prin convenţia părţilor, la mama sa (pârâta C.), indiferent de adresa de domiciliu concretă a acesteia, şi având în vedere că la data sesizării instanţei (27.06.2025), aşa cum rezultă din actele dosarului, locuinţa în fapt a minorului se afla în raza Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe, singurul aspect relevant în stabilirea competenţei în cauza pendinte fiind cel legat de locuinţa efectivă a minorului la data învestirii instanţei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, ca instanţă de la domiciliul persoanei ocrotite, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 04 martie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.