Conflict of jurisdiction for presidential order requests: final divorce judgment dictates exclusive territorial competence despite factual residence of minor with the opposing parent

Şedinţa publică din data de 04 martie 2026

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la 05.11.2025 pe rolul Judecătoriei Oradea, reclamanta A. a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suplinirea acordului pentru ca reclamanta să poată face demersurile necesare înscrierii minorului, B., la o şcoala din Municipiul Oradea şi reprezentarea drepturilor acestuia în raport cu instituţia de învăţământ şi stabilirea locuinţei minorului B., în mod temporar, la reclamantă, la adresa din Oradea, judeţul Bihor, până la soluţionarea cauzei pe fond, precum şi obligarea temporară a pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de % din veniturile sale lunare, dar nu mai puţin de venitul minim pe economia din România, până la soluţionarea cauzei pe fond.

Prin sentinţa civilă nr. 4898/20.11.2025, Judecătoria Oradea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

A reţinut instanţa că potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 486 C. civ., orice litigiu privind ocrotirea minorului este de competenţa instanţei de tutelă de la domiciliul sau reşedinţa acestuia, dispoziţii legale menite să conducă la protejarea persoanelor vulnerabile, fiind o normă de competenţă teritorială exclusivă.

În cauză, prin sentinţa civilă nr. 2408/01.04.2022, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părţi, revenirea reclamantei la numele avut anterior, s-a stabilit exercitarea în comun a autorităţii părinteşti asupra minorului B. şi s-a stabilit locuinţa minorului la tată, cu obligarea mamei la plata pensiei de întreţinere.

Instanţa reţine că legiuitorul a stabilit competenţa teritorială alternativă în soluţionarea acestor cauze, putând fi competentă atât instanţa de la domiciliul minorului cât şi instanţa de la reşedinţa acestuia.

Prin coroborarea art. 87 şi art. 92 alin. (2) C. civ., în cazul minorului, pentru stabilirea competenţei, instanţa va putea în vedere domiciliul părintelui la care acesta locuieşte în mod statornic numai în ipoteza în care nu s-a stabilit domiciliul minorului printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Or, prin sentinţa civilă nr. 2408/01.04.2022, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosar nr. x/2021, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 2842/A/31.10.2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, s-a stabilit locuinţa minorului B. la tată, respectiv la pârâtul C., cu domiciliul în Bucureşti.

În aceste condiţii, deşi potrivit susţinerilor părţilor, locuinţa faptică a minorului este la reclamantă, respectiv în municipiul Oradea, instanţa nu poate stabili competenţa doar în funcţie de acest aspect, trecând peste efectul obligatoriu al sentinţei civile definitive anterior menţionate, prin care s-a stabilit locuinţa minorului la tată.

Mai mult, instanţa a reţinut că reclamanta şi-a stabilit reşedinţa în municipiul Oradea din data de 27.10.2025, dată de la care a adus şi minorul B. cu ea, nesocotind totodată dispoziţiile hotărârii judecătoreşti antemenţionate. Astfel, perioada scurtă de timp, scursă de la momentul stabilirii reşedinţei în altă localitate decât cea de domiciliu şi până la introducerea prezentei cereri, respectiv 27.10.2025-04.11.2025, nu poate determina stabilirea competenţei în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se află locuinţa în fapt a minorului.

Prin sentinţa civilă nr. 266/22.01.2026, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a constatat ivit conflictul negativ, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar şi a susţinerilor părţilor, locuinţa minorului este la mamă începând cu luna august 2023, aspect necontestat de către părţi, fiind menţionat atât în cuprinsul înscrisurilor depuse, a raportului întocmit de Primăria Sectorului 6 Bucureşti-Serviciul Autoritate Tutelară, cât şi în cuprinsul încheierii de şedinţă de la termenul din data de 31.07.2025 stabilit în dosarul înregistrat sub nr. x/2025.

În aplicarea dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., la stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza, s-a avut în vedere că, la momentul depunerii acţiunii, reclamanta are locuinţa în fapt în Oradea şi minorul avea locuinţa la acesta, cu caracter de continuitate, începând cu luna august a anului 2023.

Chiar dacă locuinţa minorului a fost stabilită la tată, conform sentinţei civile nr. 2408/01.04.2022, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, definitivă conform deciziei civile nr. 2842/A/31.10.2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în fapt, locuinţa acestuia a fost, începând luna august 2023, la mamă.

Potrivit art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală, iar ceea ce interesează în determinarea domiciliului sau a reşedinţei unei persoane fizice este adresa la care aceasta locuieşte în mod efectiv.

Prin urmare, instanţa competentă în soluţionarea cauzei este cea în a cărei rază teritorială se află domiciliul în fapt al minorului, respectiv Judecătoria Oradea.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei este reprezentat de solicitarea formulată de către reclamanta A., pe calea ordonanţei preşedinţiale, de suplinire a acordului pârâtului C., pentru înscrierea minorului B. la o şcoală din Municipiul Oradea, reprezentarea drepturilor acestuia în raport cu instituţia de învăţământ şi stabilirea locuinţei minorului B., în mod temporar, la reclamantă, la adresa din municipiul Oradea, până la soluţionarea cauzei pe fond, precum şi obligarea temporară a pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de % din veniturile sale lunare, dar nu mai puţin de venitul minim pe economia din România.

Instanţele aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa reţinând în mod diferit care este instanţa competentă în soluţionarea pricinii, respectiv, Judecătoria Oradea a reţinut că instanţa competentă este Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, ca instanţă de la domiciliul minorului stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă, în aplicarea dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., iar Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a reţinut că instanţa competentă este reprezentată de Judecătoria Oradea, ca instanţă de la domiciliul în fapt al minorului, în aplicarea dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor art. 106 alin. (1) C. civ., care prevăd că Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…), precum şi pe cele ale art. 107 din acelaşi cod, care dispun în sensul că Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii.

Conform art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare.

De asemenea, prevederile art. 114 C. proc. civ. statuează că Cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Aceste norme legale instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Noţiunea "domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite" este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie.

Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

În cauză, cererea reclamantei vizând suplinirea acordului pârâtului în vederea înscrierii minorului în cadrul unei şcoli din municipiul Oradea, localitate în care reclamanta s-a transferat definitiv cu serviciul, precum şi stabilirea temporară a domiciliului minorului la aceasta, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii alimentare corespunzătoare, este realizată prin intermediul procedurii ordonanţei preşedinţiale.

Ordonanţa preşedinţială este reglementată de dispoziţiile art. 998 C. proc. civ., potrivit cărora Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

Rezultă că determinarea instanţei competente să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială se face prin identificarea instanţei competente să judece fondul dreptului raportat la obiectul cererii de ordonanţă preşedinţală.

În cadrul acestei proceduri speciale, în stabilirea competenţei trebuie avută în vedere, cu prioritate, noţiunea de instanţă competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 998 C. proc. civ. anterior redate.

Înalta Curte constată că divorţul părţilor a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 2408/01.04.2022, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosar nr. x/2021, definitivă prin decizia civilă nr. 2842/A/31.10.2023, pronunţată în acelaşi dosar de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 2408/01.04.2022, a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, domiciliul minorului B., a fost stabilită la tatăl său, pârâtul C., soluţie menţinută prin decizia civilă nr. 2842/A/31.10.2023 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi intrată în puterea de lucru judecat.

În acest context, Înalta Curte constată că domiciliul minorului a fost stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă la tatăl său, care locuieşte în raza teritorială a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză prin raportare la dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. privind domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite (minorul în cauză), care este prezumat a fi la adresa menţionată în hotărârea judecătorească.

Împrejurarea că reclamanta a refuzat să se conformeze sentinţei civile nr. 2408/01.04.2022 a Judecătoriei Sectorului 6 şi a obstrucţionat relaţiile dintre minor şi tatăl acestuia, ori că minorul a locuit, în mod alternativ, la ambii părinţi, sunt împrejurări de fapt ce nu pot fi avute în vedere în analiza prezentului regulator de competenţă, faţă de cele statuate prin hotărârea judecătorească care a stabilit că domiciliul legal al minorului se află la tatăl său, în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Nici existenţa dosarului penal nr. x/2021 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în care pârâtul are calitatea de făptuitor, nu este relevantă din perspectiva aspectului procedural al competenţei, urmând ca aceasta să fie eventual, avută în vedere, cu prilejul soluţionării ordonanţei preşedinţiale, de către instanţa prevăzută de lege.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, ca instanţă de la domiciliul minorului stabilit pe cale judecătorească, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 04 martie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.