Jurisdictional conflict resolved: succession co-ownership action falls under last-domicile court, not immovable location.

Şedinţa publică din data de 04 martie 2026

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la 24.09.2024 pe rolul Judecătoriei Buzău, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu pârâtul B., să se stabilească calitatea părţilor de coproprietari ai imobilului situat în municipiul Buzău, judeţul Buzău, precum şi să se stabilească cota-parte ce i se cuvine fiecărei părţi din imobil.

Prin sentinţa civilă nr. 2771/25.04.2025, Judecătoria Buzău a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

A reţinut instanţa că, în raport de obiectul cauzei reprezentat de stabilirea calităţii de coproprietari a părţilor şi cota-parte ce revine fiecăreia din imobilul indicat de reclamant ca făcând parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei C., în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 118 alin. (1) pct. 2) C. proc. civ., potrivit cărora în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.

Întrucât din certificatul de deces seria x nr. x/05.09.2007 depus la dosarul cauzei rezultă că defuncta C. a decedat la data de 04.09.2007, având ultimul domiciliu în Bucureşti, str. x, instanţa competentă să soluţioneze cauza este cea în a cărei rază teritorială se află ultimul domiciliu al defunctei, respectiv Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

În condiţiile în care ultimul domiciliu al defunctei a fost în Bucureşti, str. x, instanţa constată întemeiată excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin sentinţa civilă nr. 12703/03.12.2025, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că obiectul cauzei este reprezentat de o acţiune în constatarea dreptului de proprietate, iar nu o cerere privitoare la moştenire, întrucât succesiunea defunctei mame a părţilor a fost dezbătută la notar, fiind emise certificate de moştenitori.

Prin urmare, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 117 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora cererile privitoare la drepturile reale se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul, în cauză, aceasta fiind Judecătoria Buzău.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei este reprezentat de solicitarea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâtul B., de a se stabili calitatea părţilor de coproprietari ai imobilului situat în municipiul Buzău, judeţul Buzău, ce a aparţinut defunctei C. (mama părţilor), precum şi cota-parte din acest imobil ce se cuvine fiecărei părţi.

Instanţele aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa apreciind în mod diferit asupra naturii juridice a pretenţiilor deduse judecăţii, respectiv Judecătoria Buzău a reţinut că a fost învestită cu o acţiune referitoare la moştenire căreia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 118 alin. (1) pct. 2) C. proc. civ. privind ultimul domiciliu al defunctei (situaţie în care competenţa aparţine Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti), iar Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut că a fost învestită cu o acţiune în constatarea dreptului de proprietate căreia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 117 alin. (1) C. proc. civ. privind locul situării imobilului în litigiu (situaţie în care competenţa aparţine Judecătoriei Buzău).

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ.: "În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar."

Textul legal menţionat precizează în mod clar aplicarea sa în timp, respectiv, faptul că în materie de moştenire este competentă instanţa de la ultimul domiciliul al defunctului "până la ieşirea din indiviziune", adică atâta vreme cât între moştenitori subzistă starea de indiviziune.

Prin urmare, după lichidarea moştenirii, adică după desăvârşirea împărţelii între moştenitori, nu mai subzistă motivele care să justifice o competenţă teritorială exclusivă, pentru că după acest moment nu se mai poate vorbi despre "cereri în materie de moştenire".

Pe de altă parte, potrivit art. 117 C. proc. civ.: "1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul. 2) Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul. 3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune".

Rezultă, din interpretarea a contrario a dispoziţiilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ., că atunci când indiviziunea rezultă din succesiune – până la sistarea acestei stări – sunt incidente prevederile art. 118 din acelaşi cod, în considerarea izvorului acestei modalităţi a dreptului de proprietate (moştenirea).

În cauza pendinte, starea de indiviziune este determinată de calitatea de moştenitori a părţilor litigante faţă de persoana care a deţinut în proprietate bunul inclus în masa succesorală şi transmis, pe această cale, părţilor.

De altfel, chiar reclamantul în motivarea acţiunii, învederează că a iniţiat demersul judiciar întrucât nu a reuşit să obţină acordul fratelui său la notar cu privire la stabilirea cotelor ce se cuvine fiecăruia dintre aceştia, iar precizarea făcută de către reprezentantul convenţional al reclamantului la solicitarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, cu prilejul dezbaterilor de la termenul din 03.12.2025, în sensul că obiectul cauzei este o cerere de partaj, nu este de natură să conducă la o concluzie contrară.

Cum în cauză obiectul acţiunii introductive de instanţă îl constituie tocmai solicitarea de sistare a stării de indiviziune dintre moştenitorii defunctei C., rezultă că instanţa competentă a soluţiona pricina, potrivit dispoziţiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ., este cea în circumscripţia căreia se regăseşte ultimul domiciliu al acesteia.

În acest sens, potrivit art. 954 alin. (2) C. civ. "Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă".

Întrucât din certificatul de deces nr. x/05.09.2007 emis pe numele defunctei C. rezultă că aceasta a avut ultim domiciliu în Bucureşti, str. x, localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 04 martie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.