Revision request inadmissible where rulings confirmed merits without evoking them; costs unrecoverable absent new decisive document.

Şedinţa publică din data de 04 martie 2026

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin decizia civilă nr. 592/05.03.2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosar nr. x/2021, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. şi Compania S.A. împotriva deciziei nr. 53/A/17.01.2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă. A fost constatat nul recursul declarat de pârâta B. împotriva încheierilor de şedinţă din data de 04.12.2023, 16.01.2024, 17.01.2024, 11.06.2024 şi a celorlalte încheieri de şedinţă, precum şi a deciziei nr. 53/A/17.01.2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 1487/17.09.2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosar nr. x/2021, a fost respinsă cererea de completare a deciziei civile nr. 592/05.03.2025 formulată de petenta A. şi Compania S.A..

II. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei civile nr. 592/05.03.2025 a Înaltei Curţi, la 17.09.2025, a formulat cerere de revizuire A. şi Compania S.A., solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire şi schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru şi onorariul avocaţial, în raport cu soluţia de anulare a recursului acesteia şi culpa sa procesuală exclusivă.

În motivare, revizuenta a arătat că instanţa a omis să se pronunţe asupra unui lucru cerut, şi anume, asupra cheltuielilor de judecată solicitate de către revizuentă în acel litigiu.

Întrucât recursul pârâtei a fost anulat, este evident că intimata-reclamantă are dreptul la cheltuieli de judecată în temeiul art. 453 C. proc. civ.. Întrucât recursul reclamantei a fost respins, ca nefondat, iar intimata-pârâtă nu a beneficiat de avocat şi nu a solicitat cheltuieli de judecată pentru plata onorariului de avocat, aceasta nu are dreptul la astfel de cheltuieli, care nu au fost efectuate.

În schimb, revizuenta a angajat apărător şi a suportat cheltuieli reale pentru apărare în recursul anulat.

Cuantumul şi dovezile cheltuielilor de judecată au fost prezentate instanţei. Relativ la cuantum, revizuenta arată că instanţa a reţinut eronat cuantumul cheltuielilor de judecată ca fiind o sumă globală. În realitate, acesta este divizat pentru fiecare dintre cele două recursuri, astfel cum rezultă din contractul de asistenţă juridică nr. x/22.09.2021 şi din facturile depuse la dosarul cauzei. Onorariul este fracţionat pentru fiecare recurs şi activitate. Instanţa a reţinut, în mod greşit, că partea adversă nu a căzut în pretenţii sau că nu ar fi incidente dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., motivare care este vădit eronată şi nelegală.

La 24.10.2025, revizuenta a formulat completare la cererea de revizuire, prin care a învederat că exercită calea de atac extraordinară revizuirii şi împotriva deciziei civile nr. 1487/17.09.2025 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosar nr. x/2021, prin care s-a respins cererea de completare dispozitiv formulată de către revizuentă cu privire la decizia civilă nr. 592/05.03.2025, referitor la acordarea cheltuielilor de judecată.

III. Apărări formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la 26.09.2025, anterior citării, intimata B. a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, respingerea solicitării de acordare a cheltuielilor de judecată, sancţionarea revizuentei pentru abuz procesual conform art. 6 C. proc. civ. interpretat în lumina art. 7 din Directiva UE 2024/1069, conform art. 148 din Constituţie şi ataşarea prezentei cereri la dosar nr. x/2021, pentru a fi avută în vedere la completarea dispozitivului.

Referitor la excepţia de inadmisibilitate, intimata învederează că hotărârea supusă revizuirii nu evocă fondul.

Referitor la cheltuielile de judecată, intimata arată că cererea este nelegală, inadmisibilă, iar demersul procesual este unul abuziv.

În ce priveşte Directiva UE nr. 2024/1069, intimata a redat, în forma citării, texte legale din aceasta, respectiv art. 4 (respingerea rapidă a cererilor vădit neîntemeiate), art. 6 (recuperarea integrală a costurilor), art. 7 (sancţiuni şi alte măsuri).

Prin completarea la întâmpinare depusă la 04.03.2026 prin serviciul registratură, intimata a reiterat excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire şi a solicitat sancţionarea revizuentei pentru abuz de drept, cu aplicarea amenzii judiciare maxime prevăzute de art. 187 alin. (1) pct. 1) lit. a) C. proc. civ., obligarea revizuentei la plata unei cauţiuni în cuantum egal cu suma cheltuielilor pretinse, conform art. 997 şi urm. C. proc. civ.

Intimata a solicitat sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu întrebarea preliminară dacă art. 21 din Directiva UE 2019/1937, interpretat în lumina Directivei UE 2024/1069 trebuie înţeles în sensul că se opune unei practici naţionale care permite obligarea unui avertizor de integritate la plata cheltuielilor de judecată în proceduri civile iniţiate în mod abuziv.

Intimata a formulat cerere de solicitare a unui aviz consultativ către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu întrebarea dacă utilizarea repetată a cererilor de cheltuieli de judecată, inclusiv în cadrul căilor extraordinare de atac, pentru a pedepsi un avertizor de integritate, constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 6, art. 10 şi art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Intimata a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu pronunţarea unei hotărâri prealabile privind interpretarea art. 509 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ. în ipoteza în care instanţa a reţinut în considerente că niciuna dintre părţi nu a câştigat procesul.

Intimata a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 173/2022, art. 13 C. proc. civ., art. 519 teza I C. proc. civ., art. 253 C. civ., art. 29 din Legea nr. 47/1992.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ. cu privire la admisibilitatea acesteia în raport de decizia atacată şi de motivele de revizuire formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ. indicat ca temei juridic al cererii de revizuire, "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut". Alin. (2) al aceluiaşi articol statuează că "Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul."

Concepută drept o cale extraordinară de atac având ca scop, în principiu, îndreptarea erorilor săvârşite în legătură cu starea de fapt stabilită prin hotărârea executorie sau definitivă, textul legal evocat, ce dă sediul materiei revizuirii, stabileşte, în regulă generală, că sunt supuse revizuirii hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi, prin excepţie, că pot fi supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul, pentru motivele de revizuire expres şi limitativ prevăzute la pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4 şi pct. 7-11.

Cererea de revizuire ce formează obiectul dosarului pendinte, este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ., care reglementează posibilitatea formulării cererii de revizuire împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, atunci când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut.

Prin urmare, având în vedere temeiul juridic invocat, prezenta cerere de revizuire este supusă regulii generale de admisibilitate, respectiv, aceea ca prin hotărârea supusă revizuirii instanţa de judecată să se fi pronunţat asupra fondului ori să fi evocat fondul.

Atunci când în discuţie este hotărârea instanţei de recurs, condiţia evocării fondului presupune fie o statuare în drept diferită de cea dată în cauză prin hotărârile instanţelor de fond, fie – atunci când prin excepţie legea o permite – stabilirea altei situaţii de fapt decât cea reţinută în etapele procesuale anterioare (cu referire la conţinutul art. 497 C. proc. civ. interpretat prin Decizia nr. 79/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de fapt al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), în ambele situaţii urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii. Hotărârea instanţei de recurs care evocă fondul este acea hotărâre care este rezultatul unei analize de fond asupra raporturilor juridice litigioase, pe care o fac instanţele de control judiciar, atunci când statuează în drept în mod diferit faţă de modalitatea în care au făcut-o primele instanţe, atunci când, în urma casării cu reţinere, reapreciază probele deja administrate de instanţele inferioare şi reţin o altă situaţie de fapt, pe baza căreia pronunţă o soluţie diferită de cele anterior date în aceeaşi cauză.

Nu se înscrie în aceste ipoteze şi nu constituie o hotărâre asupra fondului sau care evocă fondul decizia instanţei de recurs, prin care se respinge recursul ca nefondat, întrucât atunci când pronunţă o atare soluţie, instanţa de judecată nu evocă fondul, ci se rezumă la analiza motivelor de casare care, prin ipoteză, reclamă aspecte de încălcare a legii, recursul fiind o cale extraordinară de atac ce urmăreşte remedierea erorilor de drept săvârşite de instanţele de fond.

Prin decizia supusă revizuirii a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. şi Compania S.A. împotriva deciziei nr. 53/A/17.01.2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, respectiv a fost constatat nul recursul declarat de pârâta B. împotriva aceleiaşi decizii şi a încheierilor de şedinţă din 04.12.2023, 16.01.2024, 17.01.2024, 11.06.2024, precum şi a celorlalte încheieri de şedinţă recurate.

Astfel, deşi hotărârea a cărei revizuire se cere este dată în recurs, ea nu este însă o hotărâre care evocă fondul, întrucât instanţa supremă nu a stabilit o altă stare juridică decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, nu a aplicat alte dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite şi nici nu a dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, ci doar a confirmat cu argumente sporite, ca fiind legală interpretarea şi aplicarea legii dată de instanţa de apel raportului juridic litigios.

Prin urmare, ipoteza reglementată de textul de lege anterior amintită nu este respectată sub acest aspect, decizia atacată neîntrunind condiţia legală generală de admisibilitate în raport cu care să poată fi supusă revizuirii, întrucât, deşi este dată în recurs, în cuprinsul ei nu a fost evocat fondul.

Referitor la cererea de completare a revizuirii, formulată cu privire la decizia civilă nr. 1487/17.09.2025 (de completare a deciziei revizuite),întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezentele considerente sunt valabile şi în ce priveşte această hotărâre, fără a se mai impune analizarea distinctă a caracterului inadmisibil al revizuirii şi faţă de această decizie, având în vedere că şi în ipoteza acestui caz de revizuire, este obligatoriu ca hotărârea atacată să fi evocat fondul.

În subsidiar, se evidenţiază că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., text legal potrivit căruia revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: - partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată; - înscrisul să aibă forţă probantă prin el însuşi, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; - înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită; - înscrisul nu a putut fi invocat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică intenţionat sau involuntar cu ocazia judecării fondului, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor; - înscrisul să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.

Astfel, exigenţele art. 509 pct. 5) din C. proc. civ. permit reluarea unei judecăţi finalizate doar în măsura în care înscrisul invocat este unul nou şi nu a fost înfăţişat în faţa instanţei, partea aflându-se într-o imposibilitate obiectivă, asimilabilă forţei majore, în a-l prezenta şi a releva împrejurările consemnate de înscris, cu caracter determinant în adoptarea soluţiei.

Revizuenta pretinde că reprezintă înscris nou, în sensul accepţiunii art. 509 alin. (1) pct. 5) C. proc. civ., contractul de asistenţă juridică, prezentat ulterior dezbaterii recursului finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită în cauza pendinte, respectiv cu prilejul soluţionării cererii de completare dispozitiv.

Înalta Curte constată însă că un astfel de document nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de cazul de revizuire invocat, întrucât nu aparţine părţii potrivnice, ci emană chiar de la revizuentă. Pe de altă parte, nu se poate reţine nici că acest înscris nu a fost depus la dosar dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii, întrucât o asemenea manifestare procesuală de voinţă aparţinea exclusiv revizuentei. Totodată, înscrisul respectiv nu era determinant în soluţionarea pricinii, întrucât cheltuielile de judecată nu au fost acordate pentru că nu au fost dovedite, ci în aplicarea art. 453 alin. (1) C. proc. civ., pe considerentul că niciuna din părţi nu a câştigat procesul.

Faţă de cele arătate, rezultă că în cauză nu sunt îndeplinite nici condiţiile de admisibilitate ale cazului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5) C. proc. civ.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către revizuentă, Înalta Curte constată că, raportat la soluţia ce se va pronunţa în cauza pendinte, revizuenta este parte căzută în pretenţii conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ. şi, prin urmare, nu poate beneficia de cheltuieli de judecată, câtă vreme calea extraordinară de atac, pe care a promovat-o va fi respinsă, ca inadmisibilă.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. şi Compania S.A. împotriva deciziei civile nr. 592 din 05 martie 2025 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021 şi a deciziei civile nr. 1487 din 17 septembrie 2025 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. şi Compania S.A. împotriva deciziei civile nr. 592 din 05 martie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă în dosarul nr. x/2021 şi a deciziei civile nr. 1487 din 17 septembrie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 04 martie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.