Extraordinary annulment unavailable for cassation declared null due to non-compliance with statutory grounds

Şedinţa publică din data de 04 martie 2026

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin decizia civilă nr. 2685/26.11.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat nul recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor

2. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 2685/26.11.2024, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a formulat contestaţie în anulare Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, solicitând admiterea contestaţiei şi anularea hotărârii atacate.

Contestatoarea a arătat că, în mod greşit, instanţa de recurs a reţinut că recursul nu este încadrabil în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, s-au arătat dispoziţiile legale încălcate de către instanţa de fond, raportate la situaţia de fapt şi probele administrate în cauză (art. 20-22 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi art. 5 din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii veterinare, art. 3 din O.G. nr. 22/2002, art. 1-4 din O.G. nr. 22/2002, O.U.G. nr. 117/20220, Legea nr. 236/2019).

Totodată, prin motivele de recurs formulate, contestatoarea a furnizat instanţei de recurs suficiente date privind prevederile legale incidente în cauză, pe baza cărora aceasta să poată soluţiona pe fond recursul, respectiv să constate că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre incorectă prin interpretarea şi aplicarea greşită a acestora.

În aceste condiţii, nu se poate pune problema aplicării unei sancţiuni cum este cea a nulităţii recursului. Această sancţiune intervine atunci când instanţa de recurs se află în imposibilitatea de a analiza legalitatea hotărârii atacate, întrucât recurentul nu indică prevederile legale incidente în cauză, pe care instanţa de fond nu le-a avut în vedere sau le-a aplicat în mod greşit, iar motivele de recurs, astfel cum au fost formulate, nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de C. proc. civ.. După cum s-a arătat, din conţinutul motivelor de recurs ale contestatoarei rezultă cu claritate că nu ne aflăm în această ipoteză.

Astfel, motivele invocate în susţinerea recursului contestatoarei se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., respectiv contestatoarea a criticat hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, întrucât a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Precizează că, în ceea ce priveşte aspectul privind încadrarea motivelor de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este constantă în a aprecia că recursul este admisibil şi poate fi analizat pe fond dacă din dezvoltarea motivelor de recurs invocate rezultă că acestea pot fi încadrate în motivul de recurs invocat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3) C. proc. civ.

3. Înregistrarea contestaţiei în anulare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 01.09.2025 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluţia din 06.10.2025, s-a stabilit termen pentru analiza contestaţiei în anulare la 04.03.2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţia în anulare în raport cu criticile formulate şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, a cărei exercitare este supusă unor condiţii limitativ stabilite de lege, respectiv prin dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ., potrivit cărora, "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia din recursurile declarate în cauză."

Subsumat motivului de contestaţie în anulare întemeiat pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3) C. proc. civ. (instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen), contestatoarea învederează că instanţa, în mod eronat, a reţinut că motivele de recurs formulate nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de casare, în condiţiile în care calea de atac a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., cu arătarea, în concret, a normelor de drept material interpretare/aplicate greşit de către instanţa de apel.

Înalta Curte observă însă că ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 3) din C. proc. civ., invocată de contestatoare în promovarea prezentei contestaţii în anulare, se referă la situaţia în care instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Verificarea unei astfel de ipoteze presupune ca instanţa de recurs să se pronunţe pe fondul recursului, condiţie care în cauză nu este întrunită, întrucât prin decizia civilă nr. 2685/26.11.2024, pronunţată în dosar nr. x/2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat nul recursul declarat de recurenta-pârâtă (contestatoarea din prezenta cauză) împotriva deciziei civile nr. 527/A/13.05.2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, apreciind că motivele de recurs deduse judecăţii nu sunt încadrabile în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Ca atare, prin decizia atacată, Înalta Curte s-a pronunţat în sensul constatării nulităţii căii extraordinare de atac a recursului, soluţie care a făcut de prisos o analiză pe fond a aspectelor invocate de către recurenta-pârâtă (contestatoarea din prezenta cauză), soluţia adoptată nefiind una dată în urma unei judecăţi efectiv realizate de către instanţa de control judiciar relativ la criticile de recurs, ci urmare a examinării legalităţii căii de atac exercitate din perspectiva încadrării criticilor formulate în motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Din considerentele deciziei atacate rezultă că instanţa şi-a argumentat soluţia de constatare a nulităţii recursului, reţinând că criticile formulate vizează exclusiv cuantumul şi proporţionalitatea cheltuielilor de judecată stabilite de instanţa de apel, aspect care implică o analiză factuală ce nu poate forma obiect de analiză al instanţei de control judiciar, cu luarea în considerare a dezlegărilor date prin Decizia în interesul legii nr. 3/2020, potrivit căreia "Motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor […] nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ..".

Prin urmare, situaţia contestatoarei nu se circumscrie textului legal invocat de către aceasta, întrucât soluţia adoptată prin hotărârea atacată, respectiv, constatarea nulităţii recursului, a împiedicat instanţa de recurs să analizeze pe fond criticile subsumate motivelor indicate formal de parte, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

Astfel, contrar interpretării date de către contestatoare textului legal, aspectul constatării nulităţii nu reprezintă o omisiune în sensul art. 503 alin. (2) pct. 3) C. proc. civ., ci un impediment de ordin procedural în analiza motivelor de recurs formulate, care exclude cercetarea pe fond a chestiunilor deduse judecăţii prin intermediul unei căi de atac, care nu a fost exercitată în condiţiile legii, respectiv prin formularea unor critici care să permită încadrarea în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte reaminteşte că exercitarea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare nu implică reexaminarea fondului cauzei, reaprecierea probelor sau interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii legale, scopul acestei căi de atac fiind acela de desfiinţare a unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine realizată, ci pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, iar prin aceste dispoziţii legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziţia părţilor o nouă cale de atac similară apelului sau recursului.

Înalta Curte notează că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei. Contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "apel-recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative. O cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanţa a cărei hotărâre este atacată a apreciat greşit probele sau a aplicat greşit legea, în absenţa unui "defect fundamental."

De asemenea, Curtea a subliniat permanent că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, iar posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţie (Cauza Mitrea împotriva României).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva deciziei civile nr. 2685 din 26 noiembrie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare declarată de contestatoarea Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) împotriva deciziei nr. 2685 din 26 noiembrie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 04 martie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.