Suspension of proceedings for failure to appear in person to verify litigant identity: insufficiency of post-suspension presentation at court registry.

Şedinţa publică din data de 04 martie 2026

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin încheierea din 11.09.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 412/04.04.2023 pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2018, în temeiul dispoziţiilor art. 242 din C. proc. civ., pentru neîndeplinirea, de către recurent, a obligaţiilor stabilite în sarcina sa prin încheierea de şedinţă din 29.05.2024, de a se prezenta personal în instanţă cu originalul cărţii de identitate, pentru a lămuri chestiunea identităţii sale reale.

Prin încheierea din 06.11.2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamantul A., întrucât recurentul nu s-a conformat obligaţiei stabilite de către instanţă care a determinat măsura suspendării judecăţii.

2. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 06.11.2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul B..

Recurentul-reclamant a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ. privind interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, solicitând admiterea recursului şi repunerea cauzei pe rol

Printr-o primă critică, recurentul a învederat că, în mod eronat, instanţa a reţinut, la 11.09.2024, că nu s-a prezentat personal în instanţă cu originalul cărţii de identitate, pentru a fi identificat ca titularul acţiunii, iar cererea de repunere pe rol a fost respinsă, în mod nelegal.

În acest sens, recurentul arată că, ulterior termenului din 11.09.2025, s-a prezentat la registratura instanţei şi a formulat cerere de repunere pe rol, prilej cu care a fost legitimat şi identificat ca fiind B., prezentând şi originalul cărţii de identitate.

Printr-o a doua critică, recurentul învederează că sesizarea de perimare este ilegală, întrucât instanţa a schimbat completul de judecată al cererii.

Printr-o a treia critică, recurentul a arătat că apelul împotriva unei uzucapiuni lovite de nulitate poate fi invocat oricând, şi din oficiu, astfel încât se impune anularea uzucapiunii din dosarul nr. x/2018, care este una ilegală.

3. Apărările formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

4. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Recurentul a formulat punct de vedere la raport prin care a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 477 alin. (1) şi urm. C. proc. civ., solicitând ca această instanţă să se pronunţe asupra mai multor aspecte privind: rolul instanţei supreme în unificarea practicii judiciare; faptul că acţiunea formulată împotriva unei decizii bazate pe un document fals poate fi introdusă oricând, nefiind supusă termenului de prescripţie; faptul că încheierea recurată foloseşte argumente false, încălcând regulile fundamentale de drept procedural; faptul că în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că nicio decizie judecătorească întemeiată pe documente false nu poate produce efecte juridice legitime, o astfel de decizie fiind lovită de nulitate absolută; se solicită intervenţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în uniformizarea practicii judiciare, dat fiind contradictorialitatea deciziei instanţei inferioare în raport cu soluţiile consacrate anterior; se solicită garantarea drepturilor prevăzute de art. 21 şi 23 din Constituţia României; se solicită asigurarea accesului la căile de atac împotriva hotărârilor bazate pe documente false, în conformitate cu art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Prin încheierea din 19.11.2025, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamantul B. împotriva încheierii din 06 noiembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

A stabilit termen de judecată în şedinţă publică, la 04.03.2026, ora 900, completul C10- noul C. proc. civ., cu citarea părţilor, când instanţa a rămas în pronunţare asupra recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte notează că, deşi recurentul a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., text legal ce sancţionează cu desfiinţarea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu interpretarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât prin prezenta cale extraordinară de atac se contestă soluţia de respingere a cererii de repunere pe rol, în contextul în care suspendarea a fost dispusă, în temeiul unei norme de drept procesual, respectiv în temeiul dispoziţiilor art. 242 C. proc. civ., măsura suspendării şi corelativ, măsura menţinerii suspendării prin efectul respingerii cererii de repunere pe rol fiind, deci, reglementate de norme de drept procesual, motivul de nelegalitate incident în cauză este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5) C. proc. civ., iar nu cel indicat de către recurent.

Înalta Curte reţine că o primă critică a recurentului vizează greşita respingere a cererii de repunere pe rol pentru continuarea judecăţii formulate de acesta, cu motivarea că recurentul a îndeplinit obligaţia procesuală care a determinat suspendarea judecăţii în temeiul art. 242 C. proc. civ., respectiv, ulterior suspendării, s-a prezentat la registratura Curţii de Apel Constanţa pentru a fi identificat ca fiind titularul demersului judiciar.

Potrivit art. 242 alin. (1) C. proc. civ., "Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate."

Alin. (2) al textului legal statuează că "La cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua."

Incidentul procedural menţionat reprezintă un caz de suspendare judecătorească facultativă, a cărei funcţie este de a sancţiona pasivitatea reclamantului în îndeplinirea acelor obligaţii care împiedică instanţa să finalizeze procesul. Pentru a fi incident acest caz de suspendare este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: obligaţia procesuală să aparţină reclamantului, obligaţia să fie stabilită în sarcina reclamantului în cursul procesului, obligaţia să fie de natură a împiedica instanţa în desfăşurarea normală a judecăţii şi reclamantul să fi fost în culpă pentru neîndeplinirea obligaţiilor procesuale.

În cauza pendinte, prin încheierea din 11.09.2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul B. împotriva deciziei civile nr. 412/04.04.2023, pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2018, în temeiul dispoziţiilor art. 242 C. proc. civ., reţinând că, deşi pentru termenul de judecată din 29.05.2024 recurentul-reclamant a fost citat cu menţiunea de a se prezenta personal în instanţă cu originalul cărţii de identitate, pentru a se lămuri chestiunea identităţii şi a numelui acestuia, partea nu a înţeles să se conformeze dispoziţiilor instanţei, derularea procesului fiind împiedicată din cauza acestor împrejurări din culpa recurentului-reclamant.

La data de 12.09.2024, recurentul-reclamant a formulat cerere de repunere pe rol, la care a ataşat copie de pe actul de identitate, solicitând reluarea judecăţii.

Prin încheierea recurată, din 06.11.2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins cererea de repunere pe rol, reţinând că, datorită neprezentării părţii personal în instanţă, aşa cum s-a dispus la un termen anterior, nu există elemente care să confere certitudine că numitul B., care a formulat cererea de repunere pe rol, este aceeaşi persoană cu A., cel care a formulat cererea de recurs, în condiţiile în care cererea de recurs nu poartă o semnătură în original.

Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte reţine că prezentarea la registratura instanţei, ulterior termenului de judecată la care s-a dispus suspendarea judecăţii pentru neîndeplinirea obligaţiei procesuale de a se prezenta personal în faţa instanţei în vederea lămuririi identităţii titularului cererii de recurs (11.09.2025), nu echivalează cu complinirea aspectului procedural, care a determinat măsura suspendării judecăţii.

Astfel, scopul pentru care instanţa a pus în vedere recurentului-reclamant să se prezinte personal la judecată a fost acela de a stabili, cu certitudine, faptul că recurentul-reclamant este aceeaşi persoană cu cea care a declarat calea extraordinară de atac a recursului, în condiţiile în care cererea de recurs nu era depusă la dosar în original, iar partea nu a indicat codul numeric personal sau alte date de identitate.

În acest context, contrar susţinerilor recurentului-reclamant, prezentarea acestuia la registratura instanţei ulterior suspendării judecăţii din 11.09.2025 şi legitimarea, de către grefierul care a realizat înregistrarea cererii de repunere pe rol, nu reprezintă o complinire a aspectului procedural privind identitatea titularului cererii de recurs, întrucât nu s-a realizat în condiţiile impuse recurentului şi anume, personal, în faţa instanţei de judecată.

Înalta Curte reţine că obligaţia procesuală stabilită în sarcina recurentului viza nu numai furnizarea datelor de identitate, ci şi prezenţa fizică a acestuia la termenul de judecată, pentru ca instanţa, prin propria convingere, să stabilească dacă partea care pretinde că a formulat recursul este aceeaşi cu persoana referitor la care s-a depus, în copie, actul de identitate.

Respingând cererea de repunere pe rol pentru neîndeplinirea obligaţiei procesuale, în mod corect, a reţinut instanţa că modificarea numelui recurentului-reclamant de către grefier, fără o dispoziţie în acest sens a judecătorului, nu este de natură să aibă efecte juridice în planul complinirii aspectului procedural ce a determinat suspendarea judecăţii, pentru a se putea repune cauza pe rol.

Este adevărat că alin. (2) al art. 242 C. proc. civ. reglementează reluarea judecăţii, la solicitarea părţilor, însă textul legal condiţionează soluţionarea favorabilă a unei asemenea cereri, de dovedirea, de către parte, că s-a conformat statuărilor instanţei şi a îndeplinit obligaţiile procesuale stabilite în sarcina sa, situaţie care nu se regăseşte în cauza pendinte.

Înalta Curte reţine că, chiar recurentul învederează, prin memoriul de recurs, că prezentarea datelor de identitate s-a realizat ulterior suspendării judecăţii şi prin prezentarea la registratura instanţei, deci în afara cadrului procesual stabilit de către instanţă.

De asemenea, Înalta Curte observă că nici cu prilejul formulării cererii de repunere pe rol recurentul nu s-a conformat obligaţiei procesuale, din practicaua încheierii de şedinţă recurate în prezenta cauză, prin care s-a menţinut suspendarea judecăţii, rezultând că partea a lipsit la termenul acordat pentru discutarea cererii de repunere pe rol formulate chiar de către aceasta, moment la care instanţa, dacă recurentul ar fi fost prezent, ar fi fost în măsură să procedeze la verificările necesare şi să repună cauza pe rol, astfel cum se solicitase.

Prin urmare, soluţia de respingere a cererii de repunere pe rol pentru neîndeplinirea obligaţiilor procesuale este una conformă legii, iar critica recurentului cu acest obiect va fi respinsă, ca nefondată.

Referitor la criticile privind nelegalitatea sesizării pentru perimare, respectiv nulitatea uzucapiunii obiect al dosarului nr. x/2018, Înalta Curte constată că sunt străine de considerentele încheierii recurate privind neîndeplinirea obligaţiei procesuale de prezentare în faţa instanţei pentru lămurirea identităţii titularului cererii de recurs.

Astfel, întrucât aceste critici nu interferează cu soluţia dispusă asupra menţinerii măsurii suspendării judecăţii, care a implicat, aşa cum s-a arătat, o culpă a recurentului în temporizarea judecăţii, ele nu pot fi supuse analizei de legalitate în prezentul recurs, împrejurare ce determină neluarea acestora în considerare în actualul cadru procesual.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B. împotriva încheierii din 06 noiembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B. împotriva încheierii din 06 noiembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 martie 2026.