Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of the school's domicile in a contractual claim against a consumer for unpaid tuition

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la 27 noiembrie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta Şcoala Primară Optima, în contradictoriu cu pârâta A., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 18.400 RON, reprezentând debit principal aferent facturilor restante, precum şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi, calculate până la data achitării efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1170, art. 1266, art. 1268, art. 1269, art. 1350, art. 1516, art. 1535 şi următoarele C. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 5479 din 19 mai 2025, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Cluj-Napoca, deoarece a luat în considerare calitatea de profesionist a reclamantei şi pe cea de consumator a pârâtei, stabilind că este competentă teritorial exclusiv instanţa de la domiciliul pârâtei-consumator (situat în sat Floreşti, judeţul Cluj), în aplicarea dispoziţiilor art. 121 din C. proc. civ.

2.2 Prin sentinţa nr. 6219 din 28 noiembrie 2025, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, deoarece a apreciat, la rândul său, că sunt incidente dispoziţiile art. 121 din C. proc. civ., însă a stabilit instanţa competentă teritorial prin raportare la reşedinţa pârâtei, reţinând că noţiunea de domiciliu trebuie înţeleasă într-un sens mai larg, interesând adresa unde partea locuieşte efectiv, în măsura în care a fost cunoscută de către terţele persoane interesate. Din verificările efectuate în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a constatat că, la data introducerii acţiunii, pârâta figura cu reşedinţa în Bucureşti.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Cluj-Napoca a suspendat judecata şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă, Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiunea în răspundere contractuală, prin care reclamanta Şcoala Primară Optima a solicitat obligarea pârâtei A. la plata sumei de 18.400 RON, reprezentând debit principal aferent facturilor restante emise în baza contractului educaţional de şcolarizare nr. x din 15 ianuarie 2024, precum şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi, calculate până la data achitării efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Astfel, deşi cele două instanţe aflate în conflict s-au raportat, în mod corect, la dispoziţiile art. 121 din C. proc. civ., ce se referă la cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator, izvorul conflictului negativ de competenţă ivit în cauza de faţă îl reprezintă aprecierea diferită a adresei de domiciliu a pârâtei – consumator.

Dispoziţiile art. 121 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează astfel: "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile". Această normă de competenţă are un caracter imperativ şi instituie o competenţă teritorială exclusivă de la care nu se poate deroga decât în condiţiile prevăzute la art. 126 alin. (2) din C. proc. civ.

Domiciliul reprezintă un atribut de identificare al persoanei fizice şi este definit de art. 87 C. civ. ca fiind acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală. În acelaşi sens, al locuinţei declarate ca locuinţă principală, este şi art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români ("Domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuinţa principală").

În sens procesual, noţiunea "domiciliu" vizează locuinţa pe care o persoană şi-a stabilit-o în fapt în localitatea în care trăieşte, întrucât scopul urmărit de legiuitor este, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 153 şi următoarele din C. proc. civ., acela ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă principiului respectării dreptului la apărare şi de a facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei.

Prin urmare, asocierea explicită pe care legiuitorul a făcut-o în definiţia domiciliului din noul C. civ. cu locuinţa principală nu semnifică o îndepărtare de concepţia domiciliului ca locuinţă "efectivă", ci, dimpotrivă, confirmă ideea de domiciliu ca situaţie de fapt, susceptibilă a fi probată prin orice mijloc de probă şi lăsată la aprecierea instanţei.

Astfel, în contextul analizei, se reţine că menţiunile cu privire la domiciliu din actul de identitate au doar efect declarativ de evidenţă a persoanei, persoana fizică având domiciliul acolo unde are locuinţa sa statornică şi principală, iar domiciliul persoanei fizice, astfel înţeles, interesează în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze litigiul.

De asemenea, locuinţa efectivă, adică aceea caracterizată prin continuitate şi stabilitate, prezintă relevanţă şi trebuie apreciată ca semnificând domiciliu şi în planul executării silite, fiind just a considera că, în mod obişnuit, de cele mai multe ori, la acea locuinţă se regăsesc bunurile pe care debitorul le deţine şi care pot fi supuse urmăririi.

În cauza pendinte, domiciliul în fapt al debitoarei a fost înscris în evidenţele autorităţii competente. Astfel, din verificările efectuate în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date rezultă că pârâta, la data introducerii cererii de chemare în judecată, figura cu reşedinţa în Bucureşti, str. x et. Mansardă. Totodată, se observă că, în contractul de şcolarizare încheiat între părţi, pârâta a menţionat că are domiciliul în Bucureşti - Sector 1, iar participarea beneficiarului direct la programul de şcoală organizat de către reclamantă nu ar fi urmat să aibă loc într-o localitate din circumscripţia Judecătoriei Cluj-Napoca.

Prin urmare, la data sesizării instanţei, respectiv 27 noiembrie 2024, pârâta locuia în fapt în mod efectiv în municipiul Bucureşti, împrejurare ce produce, în speţă, efecte juridice în ceea ce priveşte determinarea competenţei teritoriale a instanţei. Aceasta întrucât, pentru stabilirea competenţei teritoriale, prezintă interes domiciliul, înţeles ca locuinţă efectivă, statornică, potrivit celor anterior expuse, pe care pârâta îl avea în momentul introducerii cererii de chemare în judecată.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti – secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti – secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 februarie 2026.