Jurisdictional conflict resolved: evidence-preservation request assigned to court seised of main case.

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 10 noiembrie 2025 pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă cu dosar nr. x/2025, reclamantul A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi B. S.R.L., să încuviinţeze asigurarea probelor sub forma efectuării: (i) unei constatări/expertize IT judiciară privind arhitectura IFEP şi evenimentele 2023 - 2025; (ii) conservării, extragerii şi predării sub sigiliu a logurilor/backupurilor/artefactelor relevante, în format CSV/JSON cu hash SHA-256 şi lanţ de custodie; (iii) adresării unor instituţii terţe pentru confirmări tehnice şi de guvernanţă (DNSC, CSM/INM, Baroul identificabil din Proba 9 secunda 50, ANSPDCP).

În drept, acţiunea se întemeiază pe dispoziţiile art. 327-338, art. 255-258, art. 330-330 şi art. 906 din C. proc. civ., Regulamentul european 2016/679, Legea nr. 362/2018.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin încheierea nr. 140/CC din 8 decembrie 2025, Tribunalul Hunedoara – secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Piteşti, deoarece a reţinut că, deşi litigiul de fond invocat de reclamant este înregistrat pe rolul Tribunalului Hunedoara, acesta se afla în procedura de regularizare, fără a fi fost fixat primul termen de judecată, astfel încât nu se putea considera că procesul se află "în timpul judecăţii", în sensul art. 360 alin. (1) din C. proc. civ.. În aceste condiţii, simpla înregistrare a cererii principale nu atrage competenţa instanţei sesizate cu fondul, întrucât cererea ar putea fi anulată ori instanţa şi-ar putea declina ulterior competenţa.

Tribunalul a apreciat, prin urmare, că sunt incidente dispoziţiile art. 360 teza I din C. proc. civ., aplicabile cererii de asigurare a probelor formulate înainte de judecată, competenţa revenind judecătoriei în circumscripţia căreia se află obiectul constatării.

Totodată, a arătat că art. 79 din Regulamentul (UE) 2016/679 nu este relevant pentru determinarea competenţei în cauză, întrucât textul priveşte raporturi cu element de extraneitate, iar litigiul dedus judecăţii este unul intern, guvernat de normele de procedură civilă române. Chiar şi în ipoteza existenţei unui element de extraneitate, acest text ar fi justificat cel mult competenţa instanţelor române, urmând ca repartizarea competenţei în interiorul sistemului naţional să se facă tot potrivit normelor interne.

2.2 Prin sentinţa nr. 438 din 28 ianuarie 2026, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Hunedoara, reţinând că, în materia asigurării probelor, competenţa se stabileşte potrivit art. 360 alin. (1) din C. proc. civ., criteriul determinant fiind momentul procesual la care este formulată cererea, respectiv existenţa sau inexistenţa unui proces pendinte. Instanţa a apreciat că, la data introducerii cererii de asigurare a probelor, exista deja pe rolul Tribunalului Hunedoara dosarul având ca obiect litigiul de fond, astfel încât nu se mai putea vorbi despre o cerere formulată "înainte de judecată", ci despre una formulată "în timpul judecăţii".

În acest sens, instanţa a interpretat noţiunea de "în timpul judecăţii" în sens larg, ca desemnând intervalul cuprins între sesizarea instanţei prin cererea de chemare în judecată şi finalizarea procesului, independent de stadiul procedural concret al cauzei. S-a arătat că procedura de regularizare este parte integrantă a procesului civil, iar legea nu condiţionează aplicarea art. 360 teza a II-a din C. proc. civ. de fixarea primului termen, de depăşirea regularizării sau de verificarea definitivă a competenţei în dosarul de fond; o interpretare contrară ar însemna adăugare la lege.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Piteşti a suspendat judecata şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

3. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul principal al prezentului litigiu îl reprezintă soluţionarea cererii de asigurare dovezi, în temeiul dispoziţiilor art. 359 şi următoarele din C. proc. civ.

Instanţele şi-au declinat reciproc competenţa materială, deoarece au interpretat şi aplicat diferit criteriului în funcţie de care se stabileşte instanţa competentă să soluţioneze cererea de asigurare a probelor în raport cu diferitele ipoteze de succesiune în timp a formulării celor două cereri cu relevanţă în materie, şi anume cererea de asigurare de dovezi şi cererea principală.

Prin urmare, astfel cum au reţinut şi instanţele între care s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă, art. 360 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează competenţa de soluţionare a cererii de asigurare dovezi astfel: "Cererea se va îndrepta, înainte de judecată, la judecătoria în circumscripţia căreia se află martorul sau obiectul constatării, iar în timpul judecăţii, la instanţa care judecă procesul în prima instanţă."

Aşadar, competenţa de soluţionare a cererii de asigurare a dovezilor diferă în funcţie de momentul formulării acestei cereri, în raport cu împrejurarea dacă există sau nu înregistrat proces cu privire la fondul pretenţiilor (dosar de fond) pe rolul instanţelor de judecată.

Prima ipoteză – înainte de judecată – se referă la situaţia asigurării probelor pe cale principală, respectiv înainte de pornirea procesului în care proba asigurată va fi folosită.

Cea de-a doua ipoteză prevăzută de textul de lege – în timpul judecăţii – stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea instanţei care judecă în fond (în primă instanţă) procesul în care vor fi folosite probele asigurate. În acest caz asigurarea probelor are loc pe cale incidentală, conform art. 30 alin. (5) din C. proc. civ., indiferent dacă procesul se mai află sau nu pe rolul primei instanţe, cu aplicarea regulii prevăzute de art. 123 din acelaşi cod.

În ceea ce priveşte litigiul principal, se reţine că la data formulării cererii de asigurare a probelor s-a înregistrat şi cauză în care se judeca procesul în primă instanţă, respectiv dosarul de fond nr. x/2025, având ca obiect pretenţii.

Chiar dacă cererile au fost introduse în aceeaşi zi, ne aflăm în ipoteza formulării cererii de asigurare de dovezi pe cale incidentală, aşadar în timpul judecăţii. Aceasta deoarece, în speţă, cererea de asigurare a probelor se circumscrie cererii principale, iar nu unui demers autonom: de altfel, şi din punct de vedere administrativ, înregistrarea cererii de asigurare a probelor a fost subsecventă înregistrării cererii principale.

Noţiunea "în timpul judecăţii", prevăzută de art. 360 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie înţeleasă ca vizând intervalul cuprins între momentul sesizării instanţei prin cererea de chemare în judecată şi finalizarea procesului, indiferent de stadiul procesual în care se află pricina. A interpreta în sens contrar, în sensul că judecata ar începe numai după fixarea primului termen, ar echivala cu excluderea nejustificată de la aplicarea art. 360 teza a II-a din C. proc. civ. a cauzelor aflate în procedura regularizării, ar lipsi de efect util distincţia instituită de legiuitor între ipoteza formulării cererii înainte de judecată şi aceea a formulării sale în timpul judecăţii şi ar adăuga, pe cale de interpretare, o condiţie pe care legea nu o prevede.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Hunedoara – secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara – secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 februarie 2026.