Jurisdiction for forced execution when the creditor is a court clerk of a competent court: Article 127 CCPC prevails over multiple debtor rules

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Neamţ la 21 noiembrie 2025 sub nr. x/2025, petenta Societatea civilă profesională de executori judecătoreşti A. şi B., prin executorul judecătoresc A., la cererea creditoarei C. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 628 din 22 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Neamţ, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 228 din 24 martie 2021 a Curţii de Apel Bacău, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu.

În drept, au fost invocate prevederile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 1672 din 15 decembrie 2025, Judecătoria Târgu-Neamţ a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Această instanţă a reţinut că, în materia încuviinţării executării silite, competenţa teritorială aparţine instanţei de executare, determinată, potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., prin raportare la domiciliul ori sediul debitorului de la data sesizării organului de executare. Întrucât titlul executoriu vizează o pluralitate de debitori principali, instanţa a aplicat şi dezlegarea dată prin Decizia nr. 20/2021 pronunţată în recurs în interesul legii, potrivit căreia competenţa se stabileşte prin raportare la sediul oricăruia dintre debitorii principali. În speţă, având în vedere că debitorii principali au sediul fie în municipiul Iaşi, fie în municipiul Bucureşti, a apreciat că încuviinţarea executării silite putea fi soluţionată fie de Judecătoria Iaşi, fie de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 191 din 12 ianuarie 2026, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Neamţ, reţinând că, deşi potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. competenţa instanţei de executare s-ar fi determinat, în principiu, prin raportare la sediul debitorilor principali, ceea ce ar fi atras competenţa Judecătoriei Iaşi, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., având în vedere calitatea creditoarei de grefier la Judecătoria Iaşi. În aplicarea acestor norme, s-a apreciat că cererea trebuia soluţionată de o judecătorie de acelaşi grad aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate, iar nu de instanţa din raza Curţii de Apel Iaşi. Pe acest temei, s-a considerat că Judecătoria Târgu-Neamţ este competentă ca instanţă de executare, întrucât este o instanţă de acelaşi grad situată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate, fiind relevant şi faptul că debitorii obligaţi efectiv la recalcularea indemnizaţiilor sunt Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – secţia I civilă a suspendat judecata şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

III. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ.., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei în care s-a ivit conflictul negativ de competenţă îl constituie cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petenta Societatea civilă profesională de executori judecătoreşti A. şi B., prin executorul judecătoresc A., împotriva debitorilor Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, urmare a cererii de executare silită formulate de creditoarea C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 628/2019 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia nr. 228/2021 a Curţii de Apel Bacău.

Astfel cum au reţinut ambele instanţe aflate în conflict, în materia executării silite sunt relevante pentru stabilirea competenţei prevederile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 336/2022:

"Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător."

Ca regulă generală, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii.

De asemenea, se poate observa că încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În aplicarea acestei norme de competenţă, prezintă relevanţă, pe de o parte, calitatea profesională a creditoarei, respectiv aceea de grefier la Judecătoria Iaşi, astfel cum reiese din considerentele sentinţei civile nr. 628 din 22 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2018, iar, pe de altă parte, pluralitatea de debitori din cauză, respectiv Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi, ambii cu sediul în Iaşi, şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cu sediul în Bucureşti.

Prin urmare, în cauză, deşi există pluralitate de debitori, împrejurarea că creditoarea are calitatea de grefier atrage incidenţa art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., această normă specială imperativă prevalând asupra normei de competenţă întemeiate pe pluralitatea de debitori în situaţia în care creditorul, care are una dintre calităţile enumerate de textul de lege, a uzat de norma în discuţie şi a învestit o instanţă aflată în circumscripţia curţii de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea.

Dispoziţiile art. 112 alin. (1) din C. proc. civ., care permit introducerea cererii de încuviinţare a executării silite împotriva mai multor debitori la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia sunt incidente numai dacă nu se încalcă norme de competenţă de ordine publică, cum sunt cele stipulate de art. 127 alin. (1) din acelaşi cod, instituite de legiuitor în vederea asigurării independenţei obiective a instanţei, fiind capabile să înlăture orice suspiciune de soluţionare cu părtinire a cauzei din pricina calităţii părţilor, stabilind de la debutul procesului civil reperele după care acesta se va desfăşura, astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018.

Prevederile art. 127 din C. proc. civ. stipulează astfel:

,,(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Din coroborarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., se desprinde concluzia conform căreia, atunci când un grefier formulează o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, are obligaţia să sesizeze una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Aceasta este şi situaţia din prezenta cauză – creditoarea C., în numele căreia executorul judecătoresc a formulat cererea de executare silită, avea la data sesizării instanţei (21 noiembrie 2025) calitatea de grefier la Judecătoria Iaşi, instanţă competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite. Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor menţionate, acesta avea obligaţia de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Iaşi, obligaţie îndeplinită prin sesizarea Judecătoriei Târgu-Neamţ, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Bacău.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamţ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 februarie 2026.