Territorial jurisdiction for presidential orders in divorce proceedings: provisional measures for minor's residence under Art. 920 as lex specialis over general minor protection rules

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2026

Deliberând, asupra conflictului de competenţă reţine următoarele:

I. Obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială

La 15 septembrie 2025, pe rolul Judecătoriei Vânju Mare a fost înregistrat dosarul nr. x/2025, având ca obiect cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., prin care s-a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale să se dispună:

- în principal, să se stabilească locuinţa minorului C. la reclamantă până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023, aflat pe rolul Judecătoriei Vânju-Mare având ca obiect divorţ şi autoritatea părintească cu privire la acest minor să fie exercitată în mod exclusiv de către reclamantă.

- în subsidiar, în măsura în care instanţa nu admite exercitarea autorităţii părinteşti în mod exclusiv de către reclamantă, să dispună suplinirea consimţământul pârâtului, necesar în vederea efectuării formalităţilor şi a depunerii dosarului pentru acordarea alocaţiei de stat pentru minor, precum şi încasarea alocaţiei de stat de către mamă (reclamantă) în beneficiul minorului C.;

În drept, cererea se întemeiază pe dispoziţiile art. 997 şi art. 999 alin. (2) şi următoarele din C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă 2163 din 25 noiembrie 2025, Judecătoria Vânju Mare a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara prin raportare la natura cererii, apreciind că aceasta priveşte ocrotirea persoanei fizice minore. În consecinţă, au fost considerate incidente dispoziţiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 106 alin. (1), art. 265, art. 486, art. 496, art. 497 şi art. 504 din C. civ., reţinându-se că cererile de acest tip sunt de competenţa instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, respectiv minorul. Cum din ancheta psihosocială a rezultat că, la data introducerii cererii, minorul locuia în fapt, în mod statornic, împreună cu mama sa, în localitatea Şandra, judeţul Timiş, instanţa a apreciat că domiciliul efectiv al minorului se afla în circumscripţia Judecătoriei Timişoara.

2.2 Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, prin sentinţa civilă nr. 2699 din 17 decembrie 2025, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vânju Mare, reţinând că nu este incidentă norma de competenţă prevăzută de art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., ci potrivit normei speciale din art. 920 coroborată cu art. 998 din acelaşi cod, întrucât măsurile solicitate au fost cerute pe calea ordonanţei preşedinţiale în timpul procesului de divorţ dintre aceleaşi părţi. S-a reţinut că pe rolul Judecătoriei Vânju Mare se află dosarul de divorţ nr. x/2023, instanţă care şi-a verificat deja competenţa, iar competenţa de a soluţiona cererile provizorii privind locuinţa minorului, autoritatea părintească şi aspectele conexe revin în competenţa instanţei învestite cu divorţul, chiar dacă minorul s-a născut ulterior introducerii acţiunii.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Timişoara a suspendat judecata şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

III. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Vânju Mare, pentru următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 998 din C. proc. civ., "Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului".

Sub acest aspect, se mai reţine că, potrivit art. 920 din C. proc. civ., "Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului (de divorţ), prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei".

Aşadar, se constată că, în procedura divorţului, măsuri privind ocrotirea persoanei fizice, care în mod obişnuit ar intra în competenţa instanţei de tutelă, potrivit art. 114 din C. proc. civ., pot fi luate pe calea ordonanţei preşedinţiale, în temeiul art. 920 din acelaşi act normativ, care se va aplica cu prioritate, ca normă specială.

Date fiind aceste prevederi, în ceea ce priveşte ordonanţa preşedinţială, competenţa de soluţionare este aceeaşi cu cea determinată pentru examinarea cauzei pe fond. Determinarea acestei competenţe poate fi făcută în abstract de către instanţa învestită în procedura ordonanţei preşedinţiale, în situaţia în care cererea privind fondul dreptului nu este înregistrată pe rolul instanţelor sau când procesul asupra fondului nu a ajuns încă la momentul verificării competenţei ori în concret de către instanţa învestită cu soluţionarea fondului dreptului, atunci când s-a parcurs etapa verificării competenţei conform art. 131 din C. proc. civ.

De asemenea, dispoziţiile art. 915 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează competenţa teritorială în materia divorţului astfel: "Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul."

Referitor la fondul dreptului, din verificările efectuate în sistemul de evidenţă informatizată al instanţelor, rezultă că, la 11 ianuarie 2023, acţiunea având ca obiect divorţ, promovată de reclamantul B., a fost înregistrată cu nr. x/2023 pe rolul Judecătoriei Vânju Mare, care prin încheierea din 13 martie 2024 s-a declarat competentă să soluţioneze cauza, raportat la prevederile art. 915 din C. proc. civ.

Fiind determinată în concret competenţa instanţei de fond, raportat la împrejurarea că instanţa învestită efectiv cu soluţionarea fondului a parcurs etapa de verificare a competenţei potrivit art. 131 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că Judecătoria Timişoara este instanţa este instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezenta cerere de ordonanţă preşedinţială în aplicarea prevederilor art. 998 coroborate cu cele ale art. 920 din C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., competenţa de soluţionare va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Vânju Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vânju Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 februarie 2026.