{ "verdict": "allowed", "disposition": "n/a", "legal_aid": "n/a", "costs": "n/a", "party_compensation": "n/a", "published_officially": false }

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2026

Deliberând, asupra conflictului negativ de faţă, constată:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la 7 octombrie 2025, petentul Biroul Executorului Judecătoresc "A." a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite pornite la cererea creditoarei B. S.A. împotriva debitorului C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractului de credit nr. x din 13 mai 2024.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 666 din C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa nr. 5601 din 28 octombrie 2025, Judecătoria Ploieşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, reţinând incidenţa în cauză a prevederilor art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. raportat la împrejurarea că debitorul C. figurează înscris cu menţiunea "încetat valabilitate domiciliu", iar în dreptul ultimei adrese cunoscute din municipiul Ploieşti, judeţul Prahova se prevede că menţiunea este anulată, astfel cum rezultă din verificările efectuate de instanţă din oficiu în Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.

Prin sentinţa nr. 19990 din 10 decembrie 2025, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, secţia civilă, reţinând că, în lipsa identificării domiciliului debitorului, Judecătoriei Ploieşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, ca fiind instanţa în circumscripţia căreia debitorul a avut ultimul domiciliu. De asemenea, această instanţă a apreciat că nu se poate pune semnul egalităţii între debitor al cărui domiciliu, în prezent, nu poate fi identificat şi debitor cu domiciliul în străinătate.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

3. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prezentul conflict de competenţă a fost generat de modalitatea diferită de valorificare a menţiunii că domiciliul debitorului a fost anulat în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.. Aşadar, acesta vizează stabilirea instanţei competente să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite în ipoteza încetării valabilităţii menţiunii privind domiciliul debitorului şi în lipsa unui domiciliu sau a unei reşedinţe cunoscute a acestuia.

Determinarea instanţei de executare (care rămâne aceeaşi, unică, pe durata întregii proceduri execuţionale), potrivit criteriilor din cuprinsul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., are loc încă din momentul încuviinţării executării silite într-o procedură judiciară necontencioasă specială, pentru care dreptul comun este reprezentat de dispoziţiile art. 527-536 din C. proc. civ.. Acest drept comun se completează cu prevederile aplicabile procedurii contencioase, în virtutea art. 536 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia: "Dispoziţiile art. 527-535 referitoare la procedura necontencioasă se completează cu dispoziţiile de procedură contencioasă, în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile cu natura necontencioasă a cererii".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.: "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător."

De menţionat este faptul că norma de competenţă enunţată nu este alternativă, partea contestatoare neavând la îndemână posibilitatea alegerii între judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului ori sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Activarea normei de competenţă incidentă în cauză se realizează subsecvent eliminării ipotezelor anterioare.

De asemenea, se constată că această normă de competenţă teritorială specială nu face referire şi la situaţia în care domiciliul/reşedinţa debitorului nu este cunoscut/ă, cum este cazul în litigiul pendinte, raportat la împrejurarea că ultimul domiciliu al debitorului C. a fost în municipiul Ploieşti până la 12 august 2025, când a fost anulat, după cum reiese din verificările efectuate în baza de date a Direcţiei Generale pentru Evidenţa Persoanelor (dosarul Judecătoriei Ploieşti.

Drept urmare, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanţa de executare în cazul debitorului cu domiciliul sau sediul necunoscut, sunt aplicabile, prin analogie, în raport cu dispoziţiile art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu speţa de faţă, dispoziţiile art. 108 din C. proc. civ., care stipulează astfel: "Dacă domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului este necunoscut, cererea se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie se află reşedinţa sau reprezentanţa acestuia, iar dacă nu are nici reşedinţa ori reprezentanţa cunoscută, la instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, sediul, reşedinţa ori reprezentanţa, după caz."

Totodată, în cadrul executării silite creditorul are calitatea de reclamant, după cum reiese din prevederile art. 664 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Astfel fiind, în cauză, competenţa instanţei de executare urmează a se stabili în raport cu sediul creditoarei B. S.A., care, la data sesizării organului de executare – data înregistrării cererii de executare (2 octombrie 2025) era în Bucureşti.

Deşi ar fi atrasă competenţa aceleiaşi instanţe – de la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, nu se poate reţine incidenţa dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., dat fiind faptul că, în speţa dedusă judecăţii, din actele existente în dosar, nu reiese faptul că domiciliul debitorului nu se află în ţară.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii privind încuviinţarea executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, în a cărei circumscripţie se află sediul creditorului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 februarie 2026.