Timișoara Court held competent for provisional child measures in pre-divorce jurisdictional conflict.

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului de competenţă, reţine următoarele:

I. Obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială

Prin cererea înregistrată la 10 octombrie 2025 la Judecătoria Moineşti cu dosar nr. x/2025, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ca pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se stabilească provizoriu locuinţa minorului C. la domiciliul reclamantei, exercitarea provizorie a autorităţii părinteşti în mod exclusiv de către reclamantă şi pârâtul să fie obligat la plata unei pensii de întreţinere.

La termenul din 4 noiembrie 2025, pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 1844 din 11 noiembrie 2025, Judecătoria Moineşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât, şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, prin raportare la dispoziţiile art. 998 coroborate cu art. 920 din C. proc. civ., în funcţie de instanţa competentă să soluţioneze fondul litigiului – divorţ, constatând în acest sens că pe rolul Judecătoriei Timişoara sunt înregistrate dosarele nr. x/2025 şi nr. y/2025

2.2 Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, prin sentinţa civilă nr. 2709 din 18 decembrie 2025, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti, secţia civilă prin raportare la dispoziţiile art. 114 din C. proc. civ.

Această instanţă a reţinut că norma specială prevăzută de art. 920 din acelaşi cod nu este incidentă pentru că dosarele având ca obiect divorţ se află pe rolul Judecătoriei Timişoara, în procedura de regularizare, astfel că această instanţă nu a procedat la verificarea şi stabilirea competenţei sale. Ca atare, a statuat că, până la stabilirea competenţei în dosarele de divorţ, sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., sens în care a indicat decizia nr. 1730 din 19 octombrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, cu titlu de practică judiciară.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Timişoara a suspendat judecata şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

III. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Timişoara, pentru următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 998 din C. proc. civ., "Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului".

Sub acest aspect, se mai reţine că, potrivit art. 920 din C. proc. civ., "Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului (de divorţ), prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei".

Aşadar, se constată că, în procedura divorţului, măsuri privind ocrotirea persoanei fizice, care în mod obişnuit ar intra în competenţa instanţei de tutelă, potrivit art. 114 din C. proc. civ., pot fi luate pe calea ordonanţei preşedinţiale, în temeiul art. 920 din acelaşi act normativ, care se va aplica cu prioritate, ca normă specială.

Date fiind aceste prevederi, în ceea ce priveşte ordonanţa preşedinţială, competenţa de soluţionare este aceeaşi cu cea determinată pentru examinarea cauzei pe fond. Determinarea acestei competenţe poate fi făcută în abstract de către instanţa învestită în procedura ordonanţei preşedinţiale, în situaţia în care cererea privind fondul dreptului nu este înregistrată pe rolul instanţelor sau când procesul asupra fondului nu a ajuns încă la momentul verificării competenţei ori în concret de către instanţa învestită cu soluţionarea fondului dreptului, atunci când s-a parcurs etapa verificării competenţei conform art. 131 din C. proc. civ.

De asemenea, dispoziţiile art. 915 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează competenţa teritorială în materia divorţului astfel: "Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul."

Referitor la fondul dreptului, din verificările efectuate în sistemul de evidenţă informatizată al instanţelor, rezultă că, la 16 octombrie 2025, acţiunea având ca obiect divorţ, promovată de reclamanta A., a fost înregistrată cu nr. x/2025 pe rolul Judecătoriei Timişoara, secţia a II-a civilă, iar la 21 octombrie 2025, acţiunea având ca obiect divorţ, promovată de reclamantul B., a fost înregistrată cu nr. x/2025 pe rolul Judecătoriei Timişoara, secţia a II-a civilă, cauzele fiind în etapa de regularizare, fără a fi acordat termen de judecată pentru soluţionare.

Determinând în abstract competenţa instanţei de fond, raportat la împrejurarea că instanţa învestită efectiv cu soluţionarea fondului nu a parcurs etapa de verificare a competenţei potrivit art. 131 din C. proc. civ., Înalta Curte observă că Judecătoria Timişoara este instanţa în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, fiind competentă să soluţioneze divorţul în conformitate cu art. 915 teza I din acelaşi act normativ.

Având în vedere aceste circumstanţe, se constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezenta cerere de ordonanţă preşedinţială este cea competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului, respectiv, Judecătoria Timişoara, neavând relevanţă împrejurarea că, la data sesizării instanţei, minorul locuia în localitatea Dărmăneşti, judeţul Bacău.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., competenţa de soluţionare va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 februarie 2026.