Petition for revision of inadmissible appeal in road accident damages claim dismissed as inadmissible

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2026

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 16 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Fondul de protecţie a victimelor străzii şi B., ca, prin hotărârea care se va pronunţa, să fie obligaţi la plata sumei 250.000 euro, reprezentând despăgubiri materiale şi morale pentru prejudiciul suferit în urma accidentului rutier produs în 29 noiembrie 2018, în timp ce traversa o trecere de pietoni.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 132/2017, Legii nr. 136/1995, Ordinului CSA nr. 14/2011, Ordinului CSA nr. 1/2008, Ordinului CSA nr. 32/2000, Normei ASF nr. 23/2014, art. 1.349, art. 1.357, art. 1.391, art. 2.199, art. 2.208, art. 2.224 C. civ., respectiv art. 2 şi art. 15 din Legea nr. 213/2015.

La data de 14 iunie 2021, reclamantul a depus precizări, prin care a menţionat că daunele materiale solicitate sunt în cuantum de 5.000 euro, iar cele morale sunt în cuantum de 245.000 euro.

Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, menţionând că a preluat, prin O.U.G. nr. 54/2016, întregul patrimoniu al Fondului de protecţie a victimelor străzii.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bacău

Prin sentinţa nr. 48/2024 din 30 ianuarie 2024, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România.

3. Deciziile pronunţate de Curtea de Apel Bacău

Prin decizia nr. 724/2024 din 10 decembrie 2024, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis apelul formulat de reclamant împotriva sentinţei în contradictoriu cu pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România şi cu intimatul-intervenient forţat B.; a schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a admis, în parte, acţiunea şi l-a obligat pe pârât la plata către reclamant a sumei de 28.000 RON, reprezentând daune morale; l-a obligat pe pârât la plata către reclamant a sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli de judecată; a menţinut soluţia de respingere a daunelor materiale.

Prin decizia nr. 64/2025 din 11 februarie 2025, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 724/2024 din 10 decembrie 2024, formulată de reclamantul-apelant.

Împotriva acestor decizii a declarat recurs reclamantul.

4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 2115 din 26 noiembrie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 724 din data de 10 decembrie 2024 şi deciziei nr. 64 din data de 11 februarie 2025, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

5. Cererea de revizuire

Reclamantul A. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 2115 din 26 noiembrie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, solicitând admiterea cererii.

A susţinut că instanţa de recurs încalcă principiul disponibilităţii, ignorând total decizia CCR nr. 369/2017, care a vizat art. 483 C. proc. civ. A expus cele statuate în respectiva decizie.

A criticat faptul că, în recurs, s-a invocat inadmisibilitatea în mod greşit, raportat la faptul că litigiul este unul în materia asigurărilor, o recalificare a acţiunii care a condus la o soluţionare greşită a litigiului.

A mai arătat că a fost încălcat art. 22 alin. (5) C. proc. civ.

Revizuentul nu şi-a întemeiat în drept acţiunea.

II. Soluţia cu privire la cererea de revizuire

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, sub aspectul admisibilităţii sale, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict şi limitativ prevăzute de lege, iar condiţia de admisibilitate comună se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale.

Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire poate fi o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul."

Se constată, aşadar, într-o primă analiză, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri, legiuitorul a impus condiţia imperativă, preliminară, ca această instanţă să fi evocat fondul, cu excepţia cazurilor de revizuire înscrise la pct. 3 (în ipoteza judecătorului), pct. 4, pct. 7 - 11, când sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Prin urmare, pentru a se putea cere revizuirea unei decizii definitive, cum este cea de faţă, o primă condiţie pe care trebuie să o îndeplinească hotărârea este aceea de a evoca fondul cauzei, situaţie ce nu se regăseşte în prezenta speţă, având în vedere că în cauză, prin decizia civilă nr. 2115 din 26 noiembrie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 724 din data de 10 decembrie 2024 şi deciziei nr. 64 din data de 11 februarie 2025, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condiţiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea care fusese reţinută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, decât cea care fusese aleasă până în acel moment.

Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, fiind o cale de retractare, prin care se solicită instanţei care a soluţionat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunţării hotărârii.

Această regulă nu este îndeplinită în cauză, câtă vreme hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu evocă fondul cauzei, fiind o decizie pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unei cereri de recurs, prin care instanţa a respins recursul, ca inadmisibil, neprocedându-se, deci, la analiza concretă a motivelor de recurs formulate.

Totodată, se constată şi faptul că, în cauză, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. nu a a fost întemeiată în drept, iar din expunerea criticilor din cerere nu se poate decela niciunul din motivele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1-11 C. proc. civ.

Aşadar, revizuentul nu a invocat incidenţa vreunuia dintre cazurile de revizuire care făceau posibilă atacarea unei hotărâri care nu evocă fondul cauzei, şi anume cele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 3 (în ipoteza judecătorului), pct. 4, pct. 7 – 11 C. proc. civ.

Cum criticile invocate prin cererea de revizuire nu pot fi subsumate vreunuia dintre cazurile prevăzute la alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., pentru care condiţia evocării fondului nu se cerea a fi întrunită, se impune a se reţine caracterul inadmisibil al cererii de revizuire şi din această perspectivă.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2115 din 26 noiembrie 2025, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 februarie 2026 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.