Creditor’s execution case stays at debtor’s seat after jurisdictional conflict resolved.

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2026

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I.1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, la 16 septembrie 2025, sub nr. x/2025, petentul B.E.J A. a solicitat încuviinţarea executării silite privind pe creditoarea B. şi pe debitorul Tribunalul Mehedinţi, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 230/09.02.2021 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 1649/22.03.2022, prin respingerea apelului, ca nefondat, pentru plata diferenţei de drepturi salariale dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială de 605,225 RON şi venitul efectiv plătit, începând cu data de 18.06.2017 şi pe viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală penalizatoare aferentă, de la data exigibilităţii până la data plăţii efective, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu.

În drept, petentul şi-a întemeiat cererea de încuviinţare a executării silite pe dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

2 Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, prin sentinţa nr. 3445 din 28 octombrie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, pe de o parte, că potrivit art. 651 alin. (1) teza finală C. proc. civ., dispoziţiile art. 112 şi art. 127 C. proc. civ. se aplică în mod corespunzător şi în materia competenţei instanţei de executare, iar pe de altă, că prevederile art. 127 din cod instituie o prezumţie legală de lipsă de aparenţă a imparţialităţii peste care nu se poate trece prin actul de voinţă al creditorului. Cum norma de competenţă este de ordine publică, de strictă interpretare şi aplicare limitată, instanţa a precizat că doar alegerea instanţei de la una dintre curţile de apel învecinate este facultativă.

Prin raportare la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 290/2018, instanţa a constatat că cererea de încuviinţare a fost introdusă împotriva debitorului Tribunalul Mehedinţi, iar competenţa de soluţionare a acestei cereri ar aparţine Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, dat fiind sediul debitorului în conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţă inferioară acestuia, ipoteză în care este incident cazul de competenţă facultativă prevăzut de art. 127 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, instanţă din circumscripţia Curţii de Apel Timişoara, care este învecinată cu Curtea de Apel Craiova, în a cărei circumscripţie se află Judecătoria Drobeta-Turnu Severin.

I.2.2. Învestită prin declinare, prin încheierea nr. 33518 din 9 decembrie 2025, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În motivare, instanţa a avut în vedere opţiunea creditoarei de a nu uza de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în sensul sesizării uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, ci de a introduce cererea la Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, alegere prin intermediul căreia s-a stabilit în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acestei instanţe.

În consecinţă, în raport cu această alegere de competenţă, instanţa a reţinut că Judecătoria Drobeta-Turnu Severin nu putea să dispună, din oficiu, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, câtă vreme prevederile art. 127 C. proc. civ. nu reprezintă norme de ordine publică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, pentru considerentele expuse în continuare:

Obiectul cererii deduse judecăţii constă în solicitarea creditoarei, prin intermediul executorului judecătoresc, privind încuviinţarea executării silite a titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 230/09.02.2021 a Tribunalului Vâlcea, împotriva debitorilor Tribunalul Mehedinţi şi Curtea de Apel Craiova, cerere asupra căreia instanţele aflate în conflict, în examinarea competenţei teritoriale, au interpretat în mod diferit conţinutul art. 127 din C. proc. civ. în procedura încuviinţării executării silite.

Conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi Judecătoria Timişoara a fost generat de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., în condiţiile în care calitatea de debitor aparţine Tribunalului Mehedinţi.

Încuviinţarea executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cu care "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din acelaşi Cod, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În raport de particularitatea cauzei, determinată de calitatea debitorului, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., potrivit cărora "(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

În această situaţie, Înalta Curte observă că, în mod greşit, Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare executare silită reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor legale precitate şi calitatea de debitor a Tribunalului Mehedinţi, instanţă superioară Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, întrucât atunci când respectiva calitate îl vizează pe cel împotriva căruia este formulată cererea, încrederea în imparţialitatea obiectivă a instanţei este lăsată de legiuitor la aprecierea exclusivă a reclamantului, iar nu şi a instanţei de judecată.

În prezenta cauză, creditoarea nu a uzat de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. şi a introdus cererea la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, instanţa de la sediul debitorului Tribunalul Mehedinţi, prin alegerea făcută stabilind, în mod definitiv, competenţa teritorială în favoarea acestei instanţe.

În această situaţie nu putea să opereze prorogarea de competenţă reglementată de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. şi nici instanţa nu putea să dispună, din oficiu, fără a încălca voinţa petentei, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia Curţii de Apel Timişoara, învecinată Curţii de Apel Craiova, în a cărei circumscripţie se află sediul debitorului Tribunalul Mehedinţi şi al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, instanţă competentă să soluţioneze cauza potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum s-a arătat anterior.

În raport cu cele expuse, în speţă, competenţa de soluţionare a pricinii revine Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, care este şi instanţa sesizată de creditoare, în aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., respectiv ale art. 127 alin. (2) şi (21) din acelaşi act normativ - prevederi pe deplin aplicabile şi în privinţa cererilor de încuviinţare a executării silite.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că Judecătoria Drobeta Turnu Severin este instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 februarie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.