Consumer debt claim assigned to Salonta Court on effective residence, not registered address

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2026

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, în data de 17 martie 2025, sub nr. x/2025, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei, prin intermediul procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă, obligarea pârâtului la plata sumei de 683,86 RON, împreună cu penalităţile de întârziere, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1028 şi urm. C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

1. Prin sentinţa civilă nr. 9911 din data de 30 iunie 2025, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Judecătoriei Salonta.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit art. 121 C. proc. civ., instanţa competentă este cea în a cărei rază de competenţă se află domiciliul consumatorului din punct de vedere faptic, şi anume Judecătoria Salonta, în condiţiile în care cererea de chemare în judecată a fost formulată de către o parte care acţionează în calitate de profesionist, într-un raport juridic în care pârâtul are calitatea de consumator, fără ca părţile să fi convenit în scris, ulterior naşterii dreptului la despăgubire, alegerea competenţei în favoarea unei alte instanţe.

În acest sens, din ansamblul actelor existente în dosarul cauzei (fişa privind verificările efectuate în sistemul D.E.P.A.B.D. – f. nr. x), instanţa a observat că debitorul are stabilită reşedinţa în satul Cociuba Mare, comuna Cociuba Mare, localitate situată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Salonta, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 337/1993 şi ale Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102/2021 privind stabilirea localităţilor care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor din fiecare judeţ.

Instanţa a mai avut în vedere că normele de competenţă teritorială reglementate în materia protecţiei consumatorilor au caracter absolut, stabilind o competenţă exclusivă în favoarea instanţei, în speţă în a cărei circumscripţie se află domiciliul faptic al consumatorului, fără ca reclamanta să aibă alegerea de a opta pentru sesizarea unei alte instanţe, consecinţa unei astfel de conduite fiind, în ipoteza admiterii excepţiei, declinarea competenţei de soluţionare a cererii către instanţa de la domiciliul consumatorului.

A mai constatat că, deşi adresa de domiciliu a debitorului este situată în municipiul Cluj-Napoca, este relevant domiciliul părţii în sens procesual, şi anume locuinţa efectivă a părţii, noţiunea de "domiciliu" utilizată de legiuitor în vederea stabilirii competenţei privind domiciliul efectiv, în fapt, al persoanei, iar nu noţiunea de "domiciliu" în accepţiunea art. 86 şi urm. C. civ.

2. Învestită prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 869 din data de 26 noiembrie 2025, Judecătoria Salonta a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a instanţei, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivare, această instanţă a reţinut, raportat la dispoziţiile art. 121, art. 126 şi art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., că soluţionarea cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, în lipsa alegerii de competenţă, după naşterea dreptului la despăgubire, este de competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul, în atare situaţie competenţa fiind una absolută.

În cauză, din verificarea bazei de date DEPABD, ataşate la dosarul cauzei, rezultă că, la data înregistrării cererii (17.03.2025), domiciliul debitorului era în mun. Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, care nu se află în circumscripţia Judecătoriei Salonta, ci în circumscripţia Judecătoriei Cluj-Napoca.

Împrejurarea că în perioada 09.09.2024-08.09.2025, debitorul figurează cu reşedinţa în jud. Bihor, nu prezintă relevanţă din perspectiva stabilirii competenţei instanţei, întrucât art. 121 C. proc. civ. vizează drept criteriu de determinare a instanţei competente strict domiciliul consumatorului, nu şi reşedinţa acestuia, norma fiind de strictă interpretare.

Ca atare, împrejurarea că debitorul are reşedinţa pe raza judeţului Bihor, nu poate constitui, în opinia instanţei, un reper legal în stabilirea instanţei competente teritorial a soluţiona cauza, în raport de prevederile art. 121 C. proc. civ., care fac referire la domiciliul consumatorului.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Salonta, pentru considerentele expuse în continuare:

Conflictul de competenţă s-a ivit între Judecătoria Cluj-Napoca şi Judecătoria Salonta, ambele instanţe declarându-se necompetente teritorial să soluţioneze cererea cu valoare redusă, având ca obiect pretenţiile reclamantei A. împotriva pârâtului B..

Deşi ambele instanţe au reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ., în raport cu natura cauzei, pretenţiile fiind formulate de către un profesionist împotriva unui consumator, desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la noţiunea de domiciliu în situaţia particulară din speţă. Judecătoria Cluj-Napoca s-a raportat la locuinţa efectivă (reşedinţa) pârâtului la data sesizării instanţei, iar Judecătoria Salonta a dat prevalenţă domiciliului care figurează înscris în actul de identitate.

În speţă, prin cererea formulată pe calea procedurii cererilor de valoare redusă, în 17.03.2025, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 683,86 RON, reprezentând debit principal, precum şi a penalităţilor de întârziere.

Creanţa pe care reclamanta tinde să o realizeze prin promovarea acţiunii rezidă din pretinsa nerespectare, de către pârâtă, a condiţiilor contractuale stabilite prin contractul de furnizare servicii nr. x/12.06.2019 (completat cu contractul de furnizare servicii nr. x/20.05.2020), cu privire la care C. S.A. şi reclamanta au încheiat contractul de cesiune de creanţă.

Referitor la competenţa teritorială de soluţionare a cererilor de valoare redusă, se constată că dispoziţiile art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că aceasta se stabileşte potrivit dreptului comun, ceea ce, în accepţiunea acestei norme juridice, înseamnă corespunzător materiei căreia îi aparţine litigiul. Izvorând din contractul încheiat de un profesionist, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 şi al art. 3 C. civ., cu un consumator, în stabilirea instanţei competente să soluţioneze litigiul sunt incidente dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., conform cărora aceste cereri se introduc numai la instanţa de la domiciliul consumatorului.

În ceea ce priveşte domiciliul persoanei fizice, Înalta Curte reţine că este un atribut de identificare al acesteia, noţiunea "domiciliu" fiind definită în art. 87 C. civ., în sensul că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală." Dacă o persoană are mai multe locuinţe statornice, atunci numai una dintre acestea are semnificaţia juridică a domiciliului, anume cea principală.

Dispoziţiile art. 89 din acelaşi act normativ prevăd că: "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală. (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt."

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 87 şi ale art. 89 C. civ., reiese că noţiunea de "domiciliu" se referă la adresa unde persoana declară că îşi are locuinţa principală, locuinţa în fapt, un atare argument regăsindu-se în mod constant în doctrina şi în practica judiciară, în care s-a statuat în sensul că noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv.

Totodată, art. 91 C. civ. reţine că "(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni, sau când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Potrivit acestui text legal, se reţine că, prin înscrierea în evidenţele oficiale, legiuitorul a acordat reşedinţei opozabilitate faţă de terţi.

Scopul regulii generale în materia competenţei teritoriale nu ar fi atins dacă domiciliul nu ar fi asociat cu locuinţa efectivă a părţii, deoarece aceasta ar fi lipsită de exerciţiul drepturilor sale procedurale, scopul normelor care guvernează procesul civil fiind în sensul asigurării cunoaşterii de către parte a existenţei procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cadrul acestuia.

Din actele dosarului (verificarea în baza de date DEPAB aflată la dosarul Judecătoriei Salonta) rezultă că pârâtul îşi are reşedinţa stabilită în sat Cocoiuba Mare, judeţul Bihor, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Salonta, pentru perioada 09 septembrie 2024-08 septembrie 2025, cererea dedusă judecăţii fiind introdusă în data de 17 martie 2025.

Astfel, în scopul determinării competenţei teritoriale, instanţa va ţine seama de locuinţa efectivă a pârâtului, prin raportare la necesităţile probatorii şi la respectarea dreptului la un proces echitabil, prin posibilitatea acestuia de a lua efectiv la cunoştinţă de actele de procedură din dosar şi respectarea dreptului la apărare.

Cum pârâtul locuieşte efectiv în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Salonta, aceasta este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că Judecătoria Salonta este instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Salonta.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 februarie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.