Territorial jurisdiction conflict in air passenger compensation: validity of plaintiff’s choice of defendant’s branch location over flight departure point under alternative competence rules

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2026

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, secţia civilă, la data de 28 octombrie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. – Sucursala Otopeni şi B., a solicitat, pe calea procedurii speciale a cererilor de valoare redusă, obligarea pârâtei la plata sumei de 250 de euro (echivalentul în RON) şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente debitului principal, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

1. Prin sentinţa civilă nr. 10331 din data de 25 septembrie 2025, Judecătoria Buftea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a instanţei, invocată prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a făcut trimitere la cauza C-204/08 şi a reţinut că, în materia despăgubirilor întemeiate pe dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004, se instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la locul de plecare sau de sosire a avionului.

Or, în speţă, conform biletelor de transport aerian aflate la dosar, rezultă că zborul operat de societatea pârâtă a fost efectuat pentru ruta Roma, Fiumicino- Cluj-Napoca, iar locul de plecare a avionului se află în circumscripţia Judecătoriei Cluj-Napoca.

2. Învestită prin declinare, prin sentinţa nr. 17605/CC din data de 19 noiembrie 2025, Judecătoria Cluj-Napoca – secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivare, această instanţă a reţinut că primul termen de judecată la Judecătoria Buftea a fost în 26 mai 2025, când instanţa şi-a verificat din oficiu competenţa şi a stabilit că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza, iar, ulterior, prin hotărârea aflată în conflict a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, nesocotind caracterul interlocutoriu al încheierii prin care şi-a verificat competenţa, raportat la art. 131 alin. (1) teza finală C. proc. civ., admiterea ulterioară a excepţiei de necompetenţă teritorială fiind realizată cu depăşirea termenului legal pentru formularea respectivei excepţii.

Raportat la considerentele Deciziei nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, instanţa a apreciat că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă constituie o consolidare a competenţei în favoarea instanţei sesizate, fapt ce nu poate fi ulterior ignorat, iar în cauză, nu a fost pusă în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buftea invocată de către pârâte prin întâmpinare şi nici nu a fost invocată din oficiu, astfel că Judecătoria Buftea a devenit competentă să soluţioneze cauza ca efect al încheierii interlocutorii din data 26 mai 2025, prin care Judecătoria Buftea şi-a verificat iniţial competenţa.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, pentru considerentele expuse în continuare:

Conflictul de competenţă s-a ivit între Judecătoria Buftea şi Judecătoria Cluj-Napoca, ambele instanţe declarându-se necompetente teritorial să soluţioneze cererea cu valoare redusă, având ca obiect pretenţiile reclamantei împotriva pârâtelor B. şi B. Sucursala Otopeni.

Astfel, Judecătoria Buftea a reţinut că, în materia despăgubirilor întemeiate pe dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004, se instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la locul de plecare (Cluj-Napoca) sau de sosire a avionului (Roma Fiumicino).

Pe de altă parte, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că la primul termen de judecată ce a avut loc la data de 26.05.2025, Judecătoria Buftea şi-a verificat din oficiu competenţa şi a stabilit că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza, astfel că, ulterior, nu mai putea să admită excepţia necompetenţei teritoriale şi să decline soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, având în vedere caracterul interlocutoriu al încheierii prin care şi-a verificat competenţa, prevăzut de art. 131 alin. (1) teza finală C. proc. civ., precum şi considerentele Deciziei nr. 31/2019 pronunţate în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Astfel, Judecătoria Cluj Napoca a apreciat că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă constituie o consolidare a competenţei în favoarea instanţei sesizate, fapt ce nu poate fi ulterior ignorat, iar mai mult decât atât, în speţă, nu a fost fost pusă în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buftea invocată de către pârâte prin întâmpinare şi nici nu a fost invocată din oficiu şi pusă în discuţie o atare excepţie.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea de valoare redusă formulată de reclamanta A. şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, prin care a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 250 de euro (echivalentul în RON) şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente debitului principal, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, având în vedere că zborul său a fost anulat, iar în lipsa unor împrejurări excepţionale care să justifice anularea, a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 şi art. 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004.

Prin întâmpinarea înregistrată la 01.04.2025 şi 04.04.2025, pârâtele B. şi B. Sucursala Otopeni au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buftea, excepţia lipsei calităţii procesuale de folosinţă a sucursalei şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sucursalei, iar pe fond, au solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de valoare redusă.

Prin încheierea din 26 mai 2025, pronunţată de Judecătoria Buftea – secţia civilă, în dosarul nr. x/2024, la primul termen de judecată, instanţa a procedat la verificarea competenţei, în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., stabilind că este competentă general, material şi teritorial să judece pricina şi, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării la data de 11 iunie 2025 şi, ulterior, succesiv, până în 25 septembrie 2025, când a pronunţat sentinţa nr. 10331/25.09.2025 prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Buftea, invocată prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

Înalta Curte constată că reclamanta a formulat pretenţia împotriva unei persoane străine, având naţionalitatea unui stat membru al Uniunii Europene şi un sediu secundar în România, fiind sesizată instanţa competentă teritorial de la sediul secundar al pârâtei, Judecătoria Buftea, astfel încât devin aplicabile prevederile art. 7 pct. 5 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, potrivit cărora: "o persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acţionată în justiţie într-un alt stat membru: (...) în privinţa unei contestaţii rezultate din activitatea unei sucursale, a unei agenţii sau a unei alte unităţi, în faţa instanţelor de la locul unde se află sucursala, agenţia sau unitatea în cauză", dar şi prevederile art. 1066 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "sub rezerva situaţiilor în care legea dispune altfel, instanţele române sunt competente dacă pârâtul are (...) un sediu secundar sau fondul de comerţ pe teritoriul României la data introducerii cererii".

Întrucât obiectul cauzei este reprezentat de o cerere de valoare redusă, competenţa teritorială urmează regulile dreptului comun, astfel cum dispune art. 1028 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere că cererea derivă dintr-un contract de transport, se constată că sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cu care, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din acelaşi act normativ, mai este competentă instanţa locului de plecare sau de sosire.

Din această perspectivă, competenţa ar fi putut reveni, ca instanţă română, Judecătoriei Cluj Napoca (ca instanţă de plecare), însă, trebuie reţinut că, pentru toate situaţiile prevăzute de art. 113 C. proc. civ., este deopotrivă competentă şi instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului, respectiv, după caz, celelalte instanţe la care fac referire art. 108-112 Cod proceudră civilă.

Dispoziţiile legale anterior evocate prevăd o competenţă teritorială alternativă, ipoteză în care alegerea între instanţele deopotrivă competente revine reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 116 C. proc. civ., şi nu poate fi cenzurată nici de pârâtă şi nici de către instanţă.

Ca atare, odată făcută alegerea de către reclamant, instanţa nu se poate dezînvesti prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului, însă, deopotrivă, nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.

Cum în prezenta cauză, reclamanta a sesizat cu soluţionarea litigiului Judecătoria Buftea, instanţă competentă prin raportare sediul pârâtei - Sucursala Otopeni a operatorului de transport B. (din Otopeni, Calea x, Aeroportul Internaţional Henri Coandă Terminal Plecări I, judeţul Ilfov), aceasta a stabilit în mod definitiv competenţa de soluţionare a cererii în favoarea acestei instanţe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că Judecătoria Buftea este instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 februarie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.