Tort damages for unauthorized tree felling: appeal declared null, upholding remand and affirming plaintiff's standing

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2026

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu – secţia civilă, în data de 21.08.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 350.000 RON, din care 250.000 RON reprezintă contravaloarea a 1.206 mc material lemnos pe picior, provenit din tăierea a 463 arbori ce au fost sustraşi fără drept de pe terenul proprietatea reclamantului situat în extravilanul comunei Runcu, judeţul Gorj, tarlaua nr. x, parcela x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Runcu, precum şi a sumei de 100.000 RON, reprezentând contravaloarea operaţiunilor de curăţare a terenului, replantarea şi întreţinerea puieţilor pe suprafaţa de 18,2 ha, de pe care a fost exploatat materialul lemnos.

La termenul de judecată din data de 06.02.2024, instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgu Jiu, prin raportare la dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. şi la valoarea obiectului cererii de chemare în judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 732/06.02.2024 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, secţia civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgu Jiu, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect răspundere civilă delictuală, în favoarea Tribunalului Gorj.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj, secţia I civilă, în data de 19.02.2024, sub nr. x/2024.

2. Sentinţa pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 105/22.04.2024 pronunţată de Tribunalul Gorj – secţia I civilă în dosarul nr. x/2024 a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

3. Decizia pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 206/13.06.2025 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia I civilă a fost admis apelul declarat de reclamantul A., a fost anulată, în tot, sentinţa civilă apelată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare, pe fond, primei instanţe.

4. Calea de atac a recursului declarat în cauză

Împotriva deciziei nr. 206/13.06.2025 pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia I civilă a declarat recurs pârâtul B., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă.

Prin cererea de recurs, neîntemeiată în drept, recurentul-pârât a solicitat admiterea căii de atac, susţinând că cererea de chemare în judecată a fost formulată doar de reclamantul A., nu şi de soţia acestuia, care a fost coproprietar asupra terenurilor menţionate în acţiune.

În continuare, recurentul a prezentat aspecte cu privire la situaţia de fapt a litigiului, susţinând că reclamantul nu este îndreptăţit să solicite despăgubiri, pentru că acesta din urmă îi este dator, aşa cum a recunoscut inclusiv în data de 10.08.2015, într-o convorbire cu mama pârâtului, cea care administra terenurile achiziţionate de reclamant.

A mai susţinut că reclamantul şi soţia acestuia au donat în anul 2015 toate terenurile fiului lor, fără a prezenta starea terenurilor din comuna Runcu, deşi se cunoştea, iar reclamantul pretinde despăgubiri băneşti după 10 ani, cu toate că ştia că există convenţia nr. 1004/2015 încheiată între reclamant şi pârât, împreună cu mama sa, în care este menţionată exploatarea masei lemnoase.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant, a cărei analiză este prioritară conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Prin cererea de recurs, neîncadrată în drept, recurentul a expus exclusiv aspecte de fapt ale litigiului, fără a formula critici care să poată fi încadrate de către instanţă în motivele de casare expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel relevă că reclamantul A. şi soţia sa, C., au deţinut în proprietate comună în devălmăşie suprafaţa de 66,60 ha de teren păşune, situată în tarlaua x, parcela x, înscrisă în cartea funciară nr. x a loc. Runcu, având număr cadastral x, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/08.10.2013 la B.N.P. Asociaţi D. şi E., încheiat cu pârâtul B., iar, prin contractul de donaţie autentificat sub nr. x/21.07.2015 de B.N.P. F., reclamantul şi soţia sa au transmis dreptul de proprietate cu privire la această suprafaţă de teren şi cu privire la multe altele, prin donaţie, fiului lor, G..

Prin cererea de chemare în judecată, întemeiată pe dispoziţiile legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, reclamantul a pretins că prejudiciul suferit constă în contravaloarea a 1.206 mc material lemnos (250.000 RON), provenit din tăierea a 463 arbori ce au fost sustraşi fără drept de pe terenul proprietatea sa, indicat anterior, solicitând obligarea pârâtului la plata despăgubirii menţionate, dar şi a sumei de 100.000 RON, reprezentând contravaloarea operaţiunii de curăţare a terenului, replantarea şi întreţinerea puieţilor pe suprafaţa de 18,2 ha, de pe care s-a exploatat materialul lemnos.

Prin sentinţa pronunţată de prima instanţă, a fost respinsă cererea de chemare în jduecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, întrucât reclamantul nu mai are calitatea de proprietar al terenurilor din anul 2015 şi nu mai putea solicita despăgubiri.

Prin decizia recurată, instanţa de apel a reţinut, spre deosebire de prima instanţă, că reclamantul invocă un prejudiciu născut în patrimoniul său anterior încheierii contractului de donaţie nr. x/21.07.2015, astfel că există identitate între persoana acestuia şi subiectul activ al raportului juridic litigios, respectiv titularul dreptului dedus judecăţii.

Astfel, s-a apreciat că din probele administrate în dosarul penal ataşat nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, se confirmă calitatea procesuală a reclamantului A..

În aceste condiţii, raportat la conţinutul cererii de recurs, se observă că recurentul nu a formulat critici concrete cu referire la argumentele instanţei de apel şi care să poată fi circumscrise motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., partea exprimându-şi nemulţumirea cu privire la soluţia pronunţată în cauză.

Înalta Curte reţine că eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin hotărârea recurată, critici care să vizeze calitatea procesuală activă a reclamantului, în condiţiile în care instanţa de apel a infirmat soluţia primei instanţe şi a trimis cauza spre rejudecare tocmai în considerarea faptului că reclamantul justifică calitate procesuală în acţiunea în răspundere civilă delictuală pentru repararea prejudiciului afirmat.

Ca atare, susţinerile recurentului nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate ale hotărârii atacate, ci vizează, în principal, aspecte de fapt ale litigiului, fără a avea legătură cu raţionamentul instanţei de apel.

În ceea ce priveşte critica privind depunerea cererii de chemare în judecată doar de reclamantul A., nu şi de soţia acestuia C., se constată că această critică nu a fost invocată şi în faţa instanţei de apel, fiind formulată omisso medio.

În aceste condiţii, având în vedere că recurentul nu a formulat critici de nelegalitate care să privească hotărârea atacată şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei nr. 206 din 13 iunie 2025 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 206 din 13 iunie 2025 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 februarie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.