Inadmissible cassation against final decision on revision of judgment in common property use dispute
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal for review as inadmissible, upholding the lower court’s dismissal of the prior appeal and obliging the appellant to pay 1,500 RON in legal costs to the respondent; consequently, the 2024 decision rejecting the request for revision of the final 2023 appellate judgment remains in force. The case involved a civil dispute concerning the right of use over common parts of an apartment building, which was initially resolved by a final judgment that precluded ordinary cassation. The appellant attempted to challenge the decision on the revision of the case, but the court determined that the review decision itself was final. Relying on Articles 457(1), 483(2), 513(1), and 634(1)(4) of the Civil Procedure Code, the court held that decisions rendered on revision are final and not subject to further appeals or cassation review, in accordance with the constitutional principle of the legality of judicial remedies.
Legislator headnote
AI generatedart. 413 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ, art. 513 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ; Inadmissible cassation against final decision on revision of judgment in common property use dispute: În data de 09.07.2025, în termen legal, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 25 februarie 2026
După deliberare, asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I.1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. x/2019, la data de 15.11.2019, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. să îi respecte dreptul de folosinţă cu privire la părţile comune ale imobilului din str. x, Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 9455/3.13.2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins, ca neîntemeiate, excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei interesului, precum şi cererea de chemare în judecată.
Prin decizia civilă nr. 2018A/7.07.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamant împotriva sentinţei nr. 9455/3.13.2020 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Împotriva deciziei civile nr. 2018A/7.07.2023, reclamantul a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 21.09.2023, sub nr. x/2023.
Prin decizia civilă nr. 1851/07.06.2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a judecării cererii de revizuire, în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ. şi, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
Împotriva acestei decizii a formulat apel revizuentul A..
Prin decizia civilă nr. 190 A/10.03.2025, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins excepţia netimbrării apelului, ca neîntemeiată şi a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul revizuent A., împotriva deciziei civile nr. 1851/07.06.2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul B..
2. Cererea de recurs
Împotriva deciziei civile nr. 190 A/10.03.2025 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat recurs revizuentul A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă.
În cuprinsul cererii, recurentul a prezentat, pe larg, situaţia de fapt a litigiului.
3. Apărările formulate în cauză
În data de 09.07.2025, în termen legal, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului.
În data de 24.07.2025, recurentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea tuturor apărărilor intimatului şi admiterea recursului.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Examinând excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul-pârât, prin întâmpinare, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) şi art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Obiectul prezentei căi de atac îl reprezintă decizia civilă nr. 190A/10.03.2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de revizuent împotriva deciziei civile nr. 1851 din 7.06.2024 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin această din urmă decizie fiind respinsă, ca indmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 2018A din 7.07.2023 a aceleiaşi instanţe.
Dosarul nr. x/2019, soluţionat definitiv prin decizia nr. 2018A din 7 iulie 2024 atacată cu revizuire, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a avut ca obiect obligarea pârâtului să respecte dreptul de folosinţă cu privire la drepturile comune ale imobilului din Bucureşti, sector 1 str. x. Prima instanţă a reţinut că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza conform art. 94 pct. 1 lit. h) şi art. 107 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 9455/3.13.2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins, ca neîntemeiate, excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei interesului, precum şi cererea de chemare în judecată.
Prin decizia civilă nr. 2018A/7.07.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul formulat de reclamant împotriva acestei sentinţe, ca nefondat, această decizie fiind definitivă, având în vedere că potrivit art. 483 alin. (2) nu sunt supuse recursului, printre altele, hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), iar art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.
Împotriva acestei decizii definitive, reclamantul a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ., soluţionată prin decizia civilă nr. 1851/07.06.2024 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă în sensul respingerii, ca inadmisibilă.
Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 513 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, dar şi temeiul juridic al cererii de revizuire, respectiv dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ., constată că decizia pronunţată asupra revizuirii este o hotărâre definitivă.
Împotriva deciziei prin care a fost soluţionată cererea de revizuire, a formulat apel reclamantul, respins, ca inadmisibil, prin decizia nr. 190 A din 10 martie 2025, ce face obiectul prezentului recurs.
Aşadar, cum hotărârea prin care a fost soluţionată revizuirea, respectiv decizia civilă nr. 1851/07.06.2024 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă este o decizie definitivă, nesusceptibilă de apel ori recurs, rezultă că şi decizia ce face obiectul prezentei căi de atac, respectiv decizia civilă nr. 190 A din 10 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, este o decizie definitivă, care nu poate fi supusă controlului de legalitate prin exercitarea căii extraordinare de atac a recursului.
Conform principiului legalităţii, reglementat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi în termenele stabilite de aceasta; cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Din coroborarea dispoziţiilor sus evocate, respectiv art. 94 pct. 1 lit. h) cu art. 483 alin. (2) C. proc. civ., art. 513 şi art. 634 alin. (1) pct. 4 din acelaşi cod, rezultă că decizia civilă nr. 190 A/10.03.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unei apel împotriva unei hotărâri definitive ce a soluţionat cererea de revizuire formulată, la rândul său, împotriva unei hotărâri definitive.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuent împotriva deciziei civile nr. 190 A din 10 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În ceea ce priveşte cererea formulată de intimatul-pârât B. de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, potrivit facturii x/09.07.2025 şi a dovezii de plată de la fila x, urmează a fi admisă, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., cu consecinţa obligării recurentului-reclamant A. la plata în favoarea intimatului-pârât B. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 RON, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 190 A din 10 martie 2025 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul-reclamant la plata în favoarea intimatului-pârât B. a sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 25 februarie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.