Expulsion challenge survives as party's recourse quashed as inadmissible; annulment of ouster upheld, party liable for costs
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal (recurs) filed by the party organization against the Court of Appeal's decision, thereby leaving in force the lower courts' rulings that annulled the party's decisions expelling a member and ordered the party to pay 100 RON in costs. The dispute arose from a member's challenge to his expulsion from a political party, decided by the party's executive council and upheld by its arbitration commission; the trial court and appellate court had annulled both internal decisions. The High Court held that, following Constitutional Court Decision No. 530/2013 (which struck down the exclusivity of internal party jurisdiction), such expulsion disputes fall under the special procedure of the Political Parties Law No. 14/2003, art. 21, which provides for first-instance review by the tribunal and a single appeal (apel) to the court of appeal, with that appellate decision being final and not subject to further appeal. Since the Court of Appeal's ruling was definitive under art. 634(1)(4) C. proc. civ., and appeals are governed by the principle of legality (art. 457 C. proc. civ. and art. 129 Constitution), the recourse was inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, art. 21 din Legea nr. 14/2003, art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003; Expulsion challenge survives as party's recourse quashed as inadmissible; annulment of ouster upheld, party liable for costs: The dispute arose from a member's challenge to his expulsion from a political party, decided by the party's executive council and upheld by its arbitration commission; the trial court and appellate court had annulled both internal decisions. The High Court held that, following Constitutional Court Decision No. 530/2013 (which struck down the exclusivity of internal party jurisdiction), such expulsion disputes fall under the special procedure of the Political Parties Law No. 14/2003, art. 21, which provides for first-instance review by the tribunal and a single appeal (apel) to the court of appeal, with that appellate decision being final and not subject to further appeal. Since the Court of Appeal's ruling was definitive under art. 634(1)(4) C. proc. civ., and appeals are governed by the principle of legality (art. 457 C. proc. civ. and art. 129 Constitution), the recourse was inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 25 februarie 2026
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj – secţia mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, în data de 9.06.2023, sub nr. x/2023*, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Organizaţia B. Cluj, Consiliul Executiv al Organizaţiei B. Cluj, Comisia Judeţeană de Arbitraj şi Integritate din cadrul B. Cluj:
- anularea hotărârii nr. 3/18.11.2022, prin care Consiliul Executiv al organizaţiei B. Cluj a dispus sancţionarea reclamantului cu excluderea din partid şi exonerarea de la această sancţiune, pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie;
- anularea hotărârii nr. 2/16.12.2022, prin care Comisia Judeţeană de Arbitraj şi Integritate a dispus menţinerea hotărârii nr. 3/18.11.2022 şi exonerarea de la această sancţiune, ca nelegală şi netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, precum şi pe textele indicate în cuprinsul acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 2325/25.10.2023 a Tribunalului Cluj – secţia mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a completului specializat în contencios administrativ şi fiscal şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei civile a Tribunalului Cluj.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj – secţia civilă, în data de 26.10.2023, sub nr. x/2023*.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Cluj
Prin sentinţa civilă nr. 437/19.06.2024 pronunţată de Tribunalul Cluj – secţia civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. Cluj, Consiliul Executiv al Organizaţiei B. Cluj şi Comisia Judeţeană de Arbitraj şi Integritate din cadrul B. Cluj.
A fost anulată hotărârea nr. 3/18.11.2022 a Consiliului Executiv Judeţean al B. Cluj, precum şi hotărârea nr. 2/16.12.2022 a Comisiei Judeţene de Arbitraj şi Integritate a B. Cluj.
Au fost obligaţi pârâţii, în solidar, să plătească reclamantului suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj
Prin decizia civilă nr. 108A/20.03.2025, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul B. Cluj împotriva sentinţei nr. 437/19.06.2024 a Tribunalului Cluj.
4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., pârâtul B. Cluj.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanţa de apel nu a analizat în concret dacă neatacarea hotărârii Comisiei Judeţene de Arbitraj şi Integritate atrage inadmisibilitatea cererii.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia recurată cuprinde motive contradictorii.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanţa de apel a aplicat greşit Decizia Curţii Constituţionale nr. 530/2013, art. 15 şi 16 din Legea partidelor politice nr. 14/2003 şi Statutul B. (art. 19, art. 20 şi art. 37), hotărârea fiind contrară dispoziţiilor art. 19 din Regulamentul B..
5. Apărările formulate în cauză
Nu au fost formulate întâmpinări în cauză.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 530 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, potrivit cărora: "Dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicţiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului", reţinându-se, în esenţă, că imposibilitatea contestării, pe cale judiciară, a unei asemenea măsuri, încalcă accesul la justiţie.
Urmare a deciziei de neconstituţionalitate anterior menţionate, litigiile având ca obiect solicitarea de anulare a deciziilor de excludere dintr-un partid politic, astfel cum este situaţia şi prezentei cauze, revin, pentru raţiuni de analogie, mutatis mutandis, spre soluţionare instanţei de judecată de drept comun în materia partidelor politice, aşa cum este reglementată prin art. 21 din Legea nr. 14/2003, respectiv tribunalului, în primă instanţă şi curţii de apel, în calea de atac a apelului.
Prin urmare, se constată că pretenţiile reclamantului îşi au izvorul în legătură cu drepturi reglementate în conformitate cu Statutul recurentei-pârâte, fiind aplicabilă procedura prevăzută de Legea nr. 14/2003, lege specială ce conţine şi dispoziţii procedurale pentru desfăşurarea proceselor în materia partidelor politice, fiind stabilit, în mod expres, că împotriva deciziei tribunalului se poate formula doar calea de atac a apelului, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din acest act normativ, decizia curţii de apel fiind definitivă, potrivit prevederilor alin. (4) ale aceluiaşi text de lege.
Prevederile cu caracter procedural, cuprinse în Legea nr. 14/2003, sunt dispoziţii speciale, prin prisma materiei pe care o reglementează, având un regim juridic special, derogatoriu de la dispoziţiile de drept comun.
Astfel, regimul juridic al exercitării căilor de atac, în această materie specială, respectă, pentru argumente de analogie şi simetrie juridică, ierarhia instituită de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, cu deosebirea că instanţele de drept comun vor fi, conform art. 95 pct. 1 şi art. 107 C. proc. civ., cele în a căror rază teritorială domiciliază, respectiv îşi au sediul părţile.
În speţă, calea de atac a apelului a fost exercitată şi soluţionată prin decizia nr. 108 din 20.03.2025 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, hotărâre ce are caracter definitiv, conform celor arătate.
Astfel, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive: "hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".
Totodată, se reţine că în dreptul procesual român sistemul căilor de atac este guvernat de principiul legalităţii, consacrat de art. 457 din C. proc. civ., care prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora trebuie să se realizeze în condiţiile legii.
Prin urmare, rezultă că deciziile definitive pronunţate în această materie specială, date în soluţionarea apelului, nu pot fi supuse recursului şi ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri.
În raport de conţinutul dispoziţiilor legale anterior menţionate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil, hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Cluj fiind una definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul B. - Filiala Cluj împotriva deciziei nr. 108/A din 20 martie 2025 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul B. - Filiala Cluj împotriva deciziei nr. 108/A din 20 martie 2025 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 25 februarie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.