Inadmissibility of appeal against ruling on second appeal filed against prior appeal dismissal: application of principle of legality and uniqueness of appeal routes under art. 457 and 460(1) of Civil Procedure Code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal (recurs) as inadmissible, leaving in force the Court of Appeal’s decision to reject the intermediate appellate filings as inadmissible and, consequently, the first-instance judgment dismissing the claim. The dispute involved a claim for material damages where the claimants had filed a second appeal against an appellate decision that had already rejected their initial appeal; the lower appellate court had ruled the second appeal inadmissible based on the principle of the uniqueness of appeal routes. The decisive legal basis was the principle of legality and uniqueness of judicial appeals under Articles 457 and 460 of the Code of Civil Procedure, which prohibit exercising an appeal against a judgment more than once and restrict appeal routes to those expressly provided by law, rendering any appeal against an inadmissible procedural step inadmissible at the highest instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 483 alin. (1) din C. proc. civ, art. 457 alin. (4) C. proc. civ, art. 457 din C. proc. civ, art. 460 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ, art. 402 C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against ruling on second appeal filed against prior appeal dismissal: application of principle of legality and uniqueness of appeal routes under art. 457 and 460(1) of Civil Procedure Code: Dispoziţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. dispun în sensul că "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 25 februarie 2026
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, la data de 11.01.2023, sub nr. x/2023, astfel cum a fost precizată în data de 17.02.2023, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 8240,5 RON, cu titlu de despăgubiri materiale.
2. Sentinţa pronunţată de prima instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 371/17.01.2024 pronunţată de Judecătoria Constanţa a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B..
3. Decizia pronunţată de instanţa de apel
Prin decizia civilă nr. 1483/20.12.2024, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de apelanta C. şi a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 371/17.01.2024 pronunţate de Judecătoria Constanţa.
4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa
Prin decizia civilă nr. 150R/17.06.2025, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de apelanţii C. şi A., împotriva deciziei civile nr. 1483/20.12.2024 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.
5. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenţii C. şi A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă.
Prin cererea de recurs, recurenţii au prezentat situaţia de fapt a litigiului.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul în raport cu excepţia inadmisibilităţii căii de atac, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Dispoziţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. dispun în sensul că "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
În speţă, recurenţii au formulat cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 150R/17.06.2025 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de apelanţii C. şi A., împotriva deciziei civile nr. 1483/20.12.2024 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, ce a soluţionat apelul declarat de aceştia împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă.
În cuprinsul deciziei recurate, instanţa a reţinut, în esenţă, că părţile au formulat iniţial cerere de apel ce a fost soluţionată prin decizia civilă nr. 1483/20.12.2024 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, iar ulterior, au formulat, din nou, cerere de apel care, raportat la considerentele Deciziei nr. 19/2016 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, nu a fost recalificat în recurs întrucât instanţa de apel (Tribunalul Constanţa) a indicat corect calea de atac de urmat.
Totodată, din partea introductivă a deciziei recurate reiese că instanţa de apel a pus în discuţie admisibilitatea căii de atac în raport cu prevederile art. 457 alin. (4) C. proc. civ. şi cu considerentele Deciziei RIL nr. 19/2016, iar recurentul a precizat expres că prin cererea nouă de apel, care este admisibilă, doreşte să dovedească fapta ilicită a intimatului.
În acest context, întrucât hotărârea atacată a fost pronunţată în soluţionarea unui apel inadmisibil, Înalta Curte reţine ca fiind inadmisibil recursul ce vizează hotărârea ce a soluţionat o cale de atac neprevăzută de lege, având în vedere că în dreptul procesual român sistemul căilor de atac este guvernat de principiul legalităţii, respectiv al unicităţii.
Potrivit principiului legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora trebuie să se realizeze în condiţiile legii.
Prin urmare, întrucât decizia atacată în prezenta cauză este pronunţată în soluţionarea unui apel inadmisibil, partea nu are deschisă calea de atac a recursului, având în vedere dispoziţiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează expres că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri o singură dată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii C. şi A. împotriva deciziei nr. 150/C din 17 iunie 2025 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii C. şi A. împotriva deciziei nr. 150/C din 17 iunie 2025 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 25 februarie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.