Rescission of notarial sale pre-contract terminated by withdrawal from litigation under Art. 406 Civil Procedure Code
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the plaintiff-appellants' appeal, annulled the lower court decisions, and recorded the appellants' withdrawal from the litigation, leaving the case with no pending claims on the merits. The dispute concerned a request to rescind a notarial pre-contract for the sale of real estate and recover advance payments and installments, where the trial and appellate courts had previously dismissed the plaintiffs' claims as unfounded and awarded costs to the defendants. Relying on the principle of disposability in civil procedure and Article 406 of the Civil Procedure Code, the court treated the notarial deed of withdrawal filed by the plaintiffs before the first hearing as a valid procedural act of disposition, resulting in the annulment of all prior judgments and the termination of the proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 1707 C. civ, art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, art. 406 C. proc. civ, art. 402 C. proc. civ; Rescission of notarial sale pre-contract terminated by withdrawal from litigation under Art. 406 Civil Procedure Code: Prin decizia nr. 389 din 21 octombrie 2024, Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă a respins apelul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 581 din 27 martie 2024 pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă. Conform art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, a rămas în sarcina statului suma de 2.036,75 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru pentru care apelanţii au beneficiat de ajutor public judiciar sub forma reducerii cu 50%.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 25 februarie 2026
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, secţia civilă, în data de 23 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâţii C. şi D., solicitând rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/14.01.2016, precum şi obligarea promitenţilor vânzători la restituirea contravalorii avansului şi a ratelor achitate de reclamanţi pe parcursul derulării contractului, cu cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 1707 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 824 din 30 ianuarie 2020, Judecătoria Iaşi – secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi – secţia civilă, la data de 27 februarie 2020, sub nr. x/2020.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Iaşi
Prin sentinţa nr. 581 din 27 martie 2024, Tribunalul Iaşi – secţia I civilă a respins cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., ca nefondată.
A obligat reclamanţii, în solidar, să achite pârâţilor suma de 2.485 RON, reprezentând cheltuieli de judecată cu onorariul pentru expertiză, iar suma de 7947 RON, reprezentând ajutor public judiciar pentru taxa de timbru acordat reclamanţilor a rămas în sarcina statului.
A constatat că reclamanţii, potrivit încheierii de şedinţă din 21.11.2023, au fost obligaţi să achite diferenţa de onorariu pentru dl. expert E. în cuantum de 1.974 RON.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi
Prin decizia nr. 389 din 21 octombrie 2024, Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă a respins apelul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 581 din 27 martie 2024 pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă. Conform art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, a rămas în sarcina statului suma de 2.036,75 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru pentru care apelanţii au beneficiat de ajutor public judiciar sub forma reducerii cu 50%.
4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii A. şi B., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă.
5. Apărările formulate în cauză
În data de 17 iulie 2025, intimaţii-pârâţi C. şi D. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În data de 29 ianuarie 2026, recurenţii-reclamanţi au depus declaraţie de renunţare la judecată, autentificată sub nr. x/20.01.2026 de notarul public F. din cadrul Biroului Notarial G..
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând, cu prioritate, incidentul renunţării la judecata cererii de chemare în judecată formulate de către recurenţii-reclamanţi, Înalta Curte reţine următoarele:
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, în conţinutul căruia intră şi dreptul părţilor de a face acte procedurale de dispoziţie cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaşte ori stabili respectivele drepturi.
Renunţarea la judecată este un act procesual de dispoziţie, de care instanţa trebuie să ţină cont şi care poate avea loc oricând în cursul judecăţii, putându-se face atât în primă instanţă, cât şi în căile de atac, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă, cum este cazul în speţă.
În acest sens, dispoziţiile art. 406 C. proc. civ. prevăd că "(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.
(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială. (…)
(4) Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare.
(5) Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză. (…)"
În speţă, la data de 29 ianuarie 2026, anterior primului termen de judecată din data de 25 februarie 2026, acordat în cauză în şedinţă publică, cu citarea părţilor, reclamanţii A. şi B. au depus, în temeiul art. 406 C. proc. civ., cerere de renunţare la judecata cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2020, cererea fiind autentificată sub nr. x/20.01.2026 de notarul public F..
Faţă de conţinutul cererii depuse la dosar, semnată de ambii recurenţi, Înalta Curte constată că rezultă cu certitudine manifestarea de voinţă a reclamanţilor de renunţare la judecata cererii de chemare în judecată, act de dispoziţie intervenit anterior primului termen de judecată pentru care părţile au fost legal citate.
Văzând manifestarea de voinţă a recurenţilor-reclamanţi, exprimată cu respectarea dispoziţiilor de procedură enunţate mai sus, precum şi poziţia procesuală a intimatului-pârât C., Înalta Curte, în temeiul art. 406 C. proc. civ., va lua act de renunţarea reclamanţilor la judecata cererii de chemare în judecată şi, reţinând că această renunţare a intervenit în faza procesuală a recursului, va admite recursul şi va anula hotărârile pronunţate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 389 din 21 octombrie 2024 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Anulează decizia nr. 389 din 21 octombrie 2024 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi sentinţa nr. 581 din 27 martie 2024 a Tribunalului Iaşi – secţia I civilă şi, în consecinţă:
Ia act de renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată formulate de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C. şi D..
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 25 februarie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.