Territorial jurisdiction for patent infringement: place of harmful act vs. plaintiff's domicile in delictual liability

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2026

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia I civilă şi de proprietate intelectuală la 07 martie 2025, sub nr. x/2025, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.R.L. şi C. S.R.L., solicitând, în temeiul art. 192 C. proc. civ. raportat la art. 31 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie şi art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, constatarea încălcării, de către pârâte, a drepturilor conferite de Brevetul de invenţie nr. x.07.2020; obligarea, în solidar, a pârâtelor la plata sumei de 734.800 RON, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea Brevetului, precum şi a dobânzii legale la această sumă, de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective a debitului principal; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată pricinuite de prezentul litigiu.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 192, art. 298 alin. (1), art. 330 C. proc. civ., art. 31 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 403 din 25 iunie 2025, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtele S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. prin întâmpinări, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

În fundamentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata despăgubirii pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea drepturilor sale recunoscute de Brevetul de invenţie nr. x.07.2020, cu titlul Construcţie din elemente prefabricate curbe, din beton armat (Anexa nr. 3), fiind vorba de o acţiune în contrafacere brevet, care are natura juridică a unei acţiuni în răspundere civilă delictuală.

Or, în materia răspunderii delictuale, competenţa teritorială este una alternativă, între sediul pârâtului, conform art. 107 C. proc. civ., şi locul săvârşirii faptei ilicite sau a producerii prejudiciului, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., ambele criterii indicând ca instanţă competentă teritorial Tribunalul Hunedoara, care este deopotrivă şi instanţa de la sediul pârâtei C. S.R.L., însă, în temeiul dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a înţeles să sesizeze instanţa de la sediul său, unde s-ar fi produs prejudiciul.

Cum prejudiciul pretins vizează executarea de către pârâţi a unei lucrări în localitatea Haţeg, judeţul Hunedoara, lucrare care ar fi încălcat drepturile conferite reclamantei de Brevetul de invenţie nr. x/30.07.2020 prin contrafacerea obiectului acestuia, eventuala pierdere patrimonială nu putea surveni decât la locul executării lucrării, ce constituie pretinsa faptă ilicită, raţionament ce răspunde, de altfel, cerinţelor de facilitate a administrării probelor şi organizare utilă a justiţiei, fiind lipsit de sens ca judecata să se desfăşoare la sediul reclamantei, în condiţiile în care părţile au solicitat administrarea unui probatoriu complex, inclusiv a probei cu expertiză tehnică de specialitate.

Raportându-se la cele statuate în decizia nr. 21/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în legătură cu o problemă similară legată de determinarea instanţei competente alternativ în raport de dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în paragrafele 66-69, instanţa a concluzionat că locul producerii pretinsului prejudiciu coincide cu locul executării lucrării în temeiul Contractului de lucrări nr. x din 20.12.2022, respectiv localitatea Haţeg, judeţul Hunedoara.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 1322 din 18 decembrie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia civilă şi de proprietate intelectuală; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Hunedoara şi Tribunalul Dolj; în temeiul art. 134 C. proc. civ. a dispus suspendarea cauzei şi trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că întrucât acţiunea introductivă are natura juridică a unei acţiuni în răspundere delictuală, reclamanta are posibilitatea de alegere între instanţele competente alternativ, optând pentru incidenţa prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., respectiv între instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a produs prejudiciul.

În speţă, reclamanta a înţeles să sesizeze instanţa în a cărei circumscripţie s-a produs prejudiciul, respectiv Tribunalul Dolj, unde îşi are sediul (Craiova) şi se repercutează dauna materială suferită, localitatea Haţeg fiind doar locul săvârşirii faptei.

Astfel, în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar instanţa nu se poate dezînvesti prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu sau la cererea pârâtului, după cum, nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin acţiunea în răspundere civilă delictuală (acţiune în contrafacere), reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtelor B. S.R.L şi C. S.R.L. la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea drepturilor conferite de Brevetul de invenţie nr. x.07.2020, cu titlul Construcţie din elemente prefabricate curbe, din beton armat (Anexa nr. 3).

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că în realizarea lucrării ce face obiectul Contractului de achiziţie publică nr. x încheiat cu CNAIR S.A. - "Reamenejare intersecţie DN 66 km 180+555 cu sens giratoriu în localitatea Haţeg - Servicii de proiectare faza P.A.C., P.T., Asistenţă tehnică din partea proiectantului şi execuţie lucrări‟, asocierea celor două pârâte ar fi încălcat drepturile conferite de brevet, fiind identificate preluări neautorizate ale revendicărilor din brevet în ce priveşte elementele modulare prefabricate curbe de beton.

În legătură cu pretenţiile afirmate, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în virtutea cărora are opţiunea de alegere între instanţele competente alternativ, astfel că, în speţă, fiind vorba de o acţiune în contrafacere brevet, a înţeles să sesizeze instanţa de la sediul său, unde s-a produs prejudiciul.

Înalta Curte observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în raport cu prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în sensul că Tribunalul Dolj a apreciat că locul producerii pretinsului prejudiciu coincide cu locul executării lucrării (al faptei ilicite), pe când Tribunalul Hunedoara a apreciat că locul producerii prejudiciului este sediul reclamantei, unde se repercutează dauna materială suferită de aceasta.

În materia răspunderii civile delictuale, legiuitorul instituie o competenţă teritorială alternativă, în sensul că reclamantul poate introduce cererea de chemare în judecată fie la domiciliul/sediul pârâtului, în temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ., fie la instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile izvorâte dintr-o asemenea faptă, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., dreptul de alegere între instanţele competente alternativ revenind reclamantului prin prisma art. 116 C. proc. civ.

În speţă, reclamanta a pretins repararea unui prejudiciu pe care l-ar fi încercat prin executarea de către pârâte a unei lucrări în localitatea Haţeg, judeţul Hunedoara, prin executarea căreia s-ar fi încălcat drepturile conferite acesteia prin Brevetul de invenţie nr. x.07.2020, prin contrafacerea obiectului acestuia.

Fiind vorba de o acţiune în contrafacere brevet, care are natura juridică a unei acţiuni în răspundere civilă delictuală, decelarea celor două criterii prevăzute de norma înscrisă în art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. trebuie realizată în mod particular în funcţie de conţinutul şi circumstanţele săvârşirii faptei ilicite, care pot însemna o suprapunere a locului săvârşirii faptei ilicite cu cel al producerii prejudiciului şi nu existenţa lor separată.

Or, în circumstanţele concrete ale cauzei, pierderea pecuniară pretinsă nu poate fi disociată de locul executării lucrării în discuţie, întrucât acesta reprezintă locul unde se conturează în mod cert efectul negativ al faptei ilicite constând în încălcarea drepturilor reclamantei conferite de brevet prin realizarea lucrării ce face obiectul Contractului de achiziţie publică nr. x, respectiv localitatea Haţeg, judeţul Hunedoara, neexistând nicio raţiune pentru a aprecia că sediul reclamantei este locul unde s-a produs prejudiciul solicitat. Acest ultim loc este legat de consecinţele economice negative ulterioare producerii prejudiciului ce se vor reflecta în patrimoniul reclamantei.

De altfel, acest raţionament se circumscrie jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în sensul că noţiunea de "faptă prejudiciabilă‟, care se referă atât la locul unde a survenit prejudiciul, cât şi la locul evenimentului cauzal, nu poate fi interpretată în mod extensiv, astfel încât să includă orice loc unde pot fi resimţite consecinţele prejudiciabile ale unui fapt care a cauzat deja un prejudiciu survenit în mod efectiv în alt loc (cauza Marinari, C-364/94).

Totodată, Curtea a statuat că locul materializării prejudiciului este acela în care fapta generatoare îşi produce efectele prejudiciabile, cu alte cuvinte, acela în care se manifestă în mod concret prejudiciul antrenat de produsul în litigiu (cauza Bier versus Minele de potasiu din Alsacia, C-21/76), iar în materia drepturilor de proprietate intelectuală, locul producerii prejudiciului poate fi diferit de locul producerii evenimentului cauzator de prejudicii, dar, în funcţie de modalitatea în care se pretinde încălcarea fiecărui drept inclus în drepturile de autor - reproducere, distribuire, copiere (cauza Pinckney împotriva KDG Mediatech AG, C-170/12).

Este de menţionat, în acest context, şi decizia nr. 21 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1114 din 23 noiembrie 2021, prin care instanţa supremă, sesizată cu o problemă similară legată de determinarea instanţei competente alternativ, în raport de dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., a statuat că pierderea patrimonială survine chiar la locul săvârşirii faptei ilicite, prin producerea unui prejudiciu instantaneu, astfel că stabilirea competenţei în funcţie de acesta răspunde şi cerinţelor de facilitare a administrării probelor şi de organizare utilă a justiţiei, iar sediul reclamantului, ca loc în care se reflectă efectele patrimoniale ale faptei ilicite, este nerelevant din perspectiva aplicabilităţii dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., întrucât nu poate constitui loc al săvârşirii faptei ilicite şi nici loc al producerii prejudiciului.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că locul producerii pretinsului prejudiciu concide cu locul săvârşirii faptei ilicite constând în executarea lucrării în temeiul Contractului de achiziţie publică nr. x, respectiv localitatea Haţeg, judeţul Hunedoara, în raport cu dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 prima teză C. proc. civ., Înalta Curte constată că Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, este instanţa competentă teritorial să soluţioneze acţiunea dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hundeoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2026.