Territorial jurisdiction for enforcement when creditor is a court clerk: application of Art. 127 Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2026

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Neamţ, sub nr. x/2025, din 21 noiembrie 2025, petentul A. din cadrul Societăţii Civile Profesionale de Executori Judecătoreşti B., la cererea creditoarei C., a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 628 din 22 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Neamţ, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 228 din 24 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bacău, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, respectiv achitarea diferenţelor de salarii calculate începând cu data de 24 mai 2015 şi până la data de 30 noiembrie 2015, diferenţe de salarii calculate la o valoare de referinţă sectorială de 440,16 RON raportat la indemnizaţia salarială efectiv plătită şi la o valoare de referinţă de 484,18 RON începând cu 01 decembrie 2015, la zi şi pentru viitor, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, precum şi dobândă legală calculată asupra diferenţelor de drepturi salariale acordate, sub forma dobânzilor penalizatoare pentru perioada anterioară emiterii sentinţei apelate, respectiv diferenţa dintre dobânda penalizatoare şi cea remuneratorie, pentru perioada ulterioară emiterii sentinţei, pentru perioadele de timp în care s-a desfăşurat activitatea în raza Curţii de Apel Iaşi.

În drept, s-au invocat prevederile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1653 din 15 decembrie 2025, Judecătoria Târgu-Neamţ a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În fundamentarea acestei soluţii, raportându-se la dispoziţiile art. 112 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., precum şi la cele statuate prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, instanţa a reţinut că, în cauză, figurează trei debitori principali, respectiv Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, astfel că executarea silită poate fi încuviinţată de două instanţe, respectiv Judecătoria Iaşi în circumscripţia căreia se află sediul debitorilor Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi, şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în circumscripţia căreia se află sediul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 244 din 13 ianuarie 2026, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamţ; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Târgu-Neamţ; a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că stabilirea competenţei se poate realiza doar în raport de debitorii Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi, cărora le aparţine obligaţia pusă în executare silită, de plată a drepturilor salariale restante, conform considerentelor hotărârii ce reprezintă titlu executoriu, chiar dacă în dispozitivul acestuia figurează în calitate de pârât şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, competenţa teritorială revenind, astfel, Judecătoriei Iaşi.

Însă, faţă de dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere calitatea creditoarei de grefier în cadrul Judecătoriei Iaşi, instanţa a constatat că Judecătoria Târgu-Neamţ are competenţa de a soluţiona cererea, dată fiind calitatea sa de instanţă de acelaşi grad cu Judecătoria Iaşi, aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea creditoarea.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamţ, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii deduse judecăţii constă în solicitarea creditoarei C., prin Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti B., întemeiată pe dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 628 din 22 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 228 din 24 martie 2021 a Curţii de Apel Bacău, pronunţată în dosarul cu acelaşi număr, prin toate modalităţile prevăzute de lege, în dosarul de executare silită nr. x/2025.

Înalta Curte constată că Judecătoria Tg. Neamţ şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, conflictul negativ de competenţă fiind generat de aprecierile diferite ale cele două instanţe cu privire la norma de procedură în temeiul căreia se stabileşte instanţa competentă teritorial a soluţiona cererea de încuviinţare a executării silite.

Astfel, Judecătoria Târgu-Neamţ a reţinut că instanţele competente să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite sunt Judecătoria Iaşi şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în circumscripţiile cărora se află sediul debitorilor Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi şi Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, pe când Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, reţinând incidenţa prevederilor art. 127 C. proc. civ., în raport de calitatea creditoarei în numele căreia executorul judecătoresc a formulat cererea de încuviinţare a executării silite, de grefier în cadrul Judecătoriei Iaşi, a apreciat că instanţa competentă, de acelaşi grad, este Judecătoria Târgu Neamţ, instanţă aflată în circumscripţia Curţii de Apel Bacău, învecinată Curţii de Apel Iaşi.

Înalta Curte reţine că, în materia executării silite, sunt relevante pentru stabilirea competenţei teritoriale prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. conform cărora: "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În conformitate cu aceste dispoziţii legale, soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite revine în competenţa instanţei de executare, respectiv a judecătoriei în a cărei circumscripţie se află sediul debitorului – în speţă fiind debitori Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi, ambii cu sediul în jud. Iaşi.

Se constată, însă, că persoana în numele căreia executorul judecătoresc a formulat cererea de încuviinţare a executării silite, creditoarea C., este grefier în cadrul Judecătoriei Iaşi, împrejurare în raport cu care, în cauză, devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., care stipulează că: "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Din coroborarea dispoziţiilor legale anterior citate rezultă că, atunci când un grefier formulează o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare, acesta are obligaţia de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti, de acelaşi grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate celei în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Cum, în speţă, la data sesizării organului de executare (13 noiembrie 2025), creditoarea C. îşi desfăşura activitatea în calitate de grefier în cadrul Judecătoriei Iaşi, instanţă aflată în în circumscripţia debitoarei Curtea de Apel Iaşi, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., aceasta avea obligaţia de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Iaşi.

Executorul judecătoresc, în numele şi pentru creditoarea C., a înregistrat cererea de încuviinţare a executării silite pe rolul Judecătoriei Târgu-Neamţ, or, având în vedere că această instanţă se află în circumscripţia Curţii de Apel Bacău, învecinată cu debitoarea Curtea de Apel Iaşi, în a cărei circumscripţie partea îşi desfăşoară activitatea, Înalta Curte constată că aceasta este instanţa de executare, determinată prin aplicarea normelor speciale şi derogatorii ale art. 127 din C. proc. civ., care, potrivit celor deja arătate, reglementează expres situaţia cererilor în care calitatea de parte o are un grefier.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că în stabilirea competenţei de soluţionare a prezentei cauze primează calitatea creditoarei, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamţ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2026.